Palmele domniţelor

Până mai ieri, graţie "meritelor" unor "iluştri" emisari ai neamului, prin capitala belgiană ni se dusese buhu de conştiincioşi frecători  de mentă bruxelleză, în special pe punga şi pe nervii contribuabililor europeni. Până la confiscarea medaliilor de aur şi argint de către domniţele de la curtea gimnasticii, poza românilor era maculată de coţcăriile cu ştaif ale stilatului Severin, de ilustrele şi repetatele absenţe ale unor europarlamentari năbădăioşi şi pleznind de infatuare, precum pitoreştii Jiji şi Vadim, ori desantul cuplului pârâcios,Crin şi Victor, ce s-a dorit a fi o lecţie de supărare mioritică. Din fericire, în vreme ce, pe la noi, prin ograda dâmboviţeană, cam colbăită şi plină de tot soiul de gunoaie, cocoşeii politici, cocoţaţi de grămăjioara de grăunţe de câţiva găinari cu pretenţii de negustori cinstiţi, se înfoaie belicos şi dau cu guşa de pământ, pe la Bruxelles, veritabilii ambasadori şi europarlamentari ai românilor, domniţele gimnasticii, alături de cuplul, devenit patrimoniu naţional, Bellu-Bitang, au şters cu medaliilor lor fotografia schimonosită a ţării. S-ar putea ca, dintr-un colţişor roşu, de partid, vreun vornicel să mă acuze de limbaj patriotard, un limbaj aflat, de altfel, în straiţa majorităţii politicienilor ce proclamă, pe toate drumurile şi cu toate prilejurile, frământarea lor cotidiană faţă de necazurile norodului gândind, predilect şi aproape exclusiv, doar la obţinerea unei cât mai mănoase răsplate a jertfei sale patriotice.Să le fie de bine şi să-şi vadă, în continuare, de nesfârşitele şi, de multe ori, false şi fade bătălii ridicate la rang de "nestemate ideologice". Spre deosebire de mulţi dintre gălăgioşii şi "principialii" actori, cam anonimi şi de duzină, ce populează lumea politică băştinaşă, domniţele lui Bell şi Bitang ,care au făcut din imnul naţional şlagărul europenelor bruxelleze, nu au făcut "grevă parlamentară", nu au chiulit cu lunile de la antrenamente, alergând, apoi, nerăbdătoare să-şi încaseze tainul, nu au urlat, în gura mare, "nu sunt gimnasta lui Bellu!" ori "jos dictatorii Bellu şi Bitang!", ştiindu-se, cel puţin din auzite, câte privaţiuni şi câtă sudoare stau în spatele celor câteva minute de fericire, când le cântă imnul naţional. După cum, învăţate să-şi câştige meritele, stima şi respectul numai de pe urma trudei proprii, domniţele gimnasticii nu au dat "copy- paste" după caietele vreunui gimnast mai de soi şi nu s-au împopoţonat cu vreun merit sau titlu plagiind, chiar şi cu greşeli, "din clasici", precum mulţi din pleiada "doctorilor" şi altor intelighenţii ce mişună, fuduli nevoie mare, prin tagma politică. Asta, chiar dacă, femininul de la Mang (substantiv,nu ministru) e mangleală. Domniţele de la curtea voievodală a gimnasticii au tras ca la galere, au strâns sute de ore de dureri şi de sudoare, au înghiţit în sec pe lângă mâncarea "neortodoxă", au aflat din povestirile altora despre liota "vipelor" şi altor siliconate ce bântuie televiziunile şi cluburile de fiţe în căutarea unei aşa-zise glorii şi i-au privit ca pe nişte ciudăţenii pe dregătorii neamului încălecaţi pe mârţoaga Puterii. Desigur, după cum e obiceiul post-decembrist, dregătorii şi chibiţii naţiei se vor agăţa de gloria domniţelor gimnasticii mai ceva decât scaiul de oaie şi, în ordinea organigramei guvernamentale şi de partid, vor urma avalanşele felicitărilor, a primirilor protocolare, începând cu aceea de la aeroportul Otopeni unde, ministrul Educaţiei şi Sportului, emoţionat ca la primul plagiat, şi doamna alergătoare pripăşită în cuibul calduţ al Puterii, se vor iţi la poză, discursurile sforăitoare şi, mai ales, fiind şi campanie electorală, cavalcada promisiunilor mustind de populism. Doar, tânărul premier şi vitejii săi a dat cep la butoiul cu miere al guvernării din care, până acum, au curs doar promisiuni. Din fericire, pentru domniţele medaliate, pe la noi, orice minune ţine numai trei zile şi elanul politicienilor se ofileşte destul de repede aşa încât, spre deosebire de aleşii neamului care îşi caută legitimitatea prin urne, unica şi imprescriptibila legitimaţie a lor este palma: aspră, arsă de magneziu şi plină de bătături. Băieţi, înainte de a deschide gura şi a slobozi vreo platitudine cu pretenţie de înţelepciune, priviţi palmele domniţelor şi sărutaţi-le. Merită, din plin, efortul !                    

Az e oo !

Deşi pare,titlul articolului de faţă nu este rupt din vreo limbă exotică ori vreo îngrămădeală onomatopeică ilogică. Decodificarea sa este foarte simplă şi vine din anii epocii de aur când, un gestionar de alimentara şi-a scris pe uşă bucuria de a avea ou. Mai pe româneşte, "enigmatica" scriere "az e oo!", care nu este o glumă ori o invenţie, ci a fost reală, însemna, după gramatica precară a fericitului gestionar din comerţul socialist că, după lungi aşteptări, magazinul său fusese aprovizionat cu ouă. Revenind "la cestiune", adică la realităţile vieţii post-decembriste, când epoca gestionarilor a apus, mulţi dintre aceştia fiind înaintaţi la rangul de "om de afaceri" sau de "politician versat", ziua de 10 Mai,a regalităţii şi ziua când, altădată, domnul Goe era scos la plimbare de mamiţica "la bulivard", a fost şi ziua în care, fericit, precum gestionarul ceauşist, mult stimatul şi iubitul lider al principalului partid de guvernământ, deputualul de  Mizil, Adrian Năstase, a putut striga, din toţi rărunchii: az e oo! Desigur, fermierul de Cornu şi ex-premierul Năstase nu-şi poate exterioriza, prin expresia cu pricina, bucuria depăşirii planului la producţia de ouă a găinilor din ferma sa, ci dintr-un motiv mult mai arzător, acela că, a mai obţinut o amânare, din partea miloşilor judecători ai ÎCCJ, în procesul său despre "Trofeul Calităţii", în care este la un pas de o condamnare cu detenţie. Dar, aşa cum aminteam, absenţa unuia dintre avocaţii săi l-a fericit pe potentul proprietar de ouă şi, dacă judecătorii mai au un strop de omenie şi mai dau câteva amânări atunci, "prigonitul" şef pesedist poate răsufla liniştit deoarece fapta pentru care stă cu bocceluţa la uşă, în aşteptarea unui sejur răcoros, se va prescrie, iar alesul mizilenilor se poate considera o Albă ca Zăpada cu ouă. Mai ales că noul ministru al Justiţiei şi pupil al său, stimabilul domn Corlăţean, a pus o vorbă bună şi i-a "încurajat" pe procurorii care au spart liniştea mentorului de la Cornu cu un eventual stagiu la hotelul Jilava.  Însă, ziua de 10 Mai şi purtătorii de robe au mai fost darnice şi pentru un alt "ostracizat" purtător de "oo" şi important stâlp al noului eşafodaj guvernamental, venerabilul domn Voiculescu, pentru că şi dosarul său penal despre ICA Băneasa, în care este erou principal, a avut parte de o nouă amânare, calea cea mai sigură spre fericirea şi propăşirea populaţiei Grivco. Şi, cum nu se poate 2 fără 3, unde a mers mia, a mers şi suta şi, printre cei doi granzi, mai mult sau mai puţin penali, ai naţiei s-a fofilat pe uşa închisorii, prin mila şi graţia judecătorilor, şi fostul miliţian, devenit "general al tunurilor financiare", Dinel Staicu, oltenaşul ce-şi înjghebase pe meleagurile sale doljene un muzeu al prostiei cu ştaif. Desigur, după ziua de ieri,  mai "soprano", şi plutonierul SIF-urilor olteneşti, Dinel, poate striga fericit, la umbra celor doi "titani ai penalelor", Năstase şi Voiculescu, "az e oo!" În ceea ce priveşte cotcodăcelile din politichia dâmboviţeană, iată că, după o tăcere impusă şi o plimbare de documentare şi recalificare, tenorul gafelor pesediste, senatorul Şova, a prins a glăsui. De astă dată, guru juridic al grupării din Kiseleff nu s-a mai rostit despre vreo portiţă legislativă prin care PSD-ul să-l mai ejecteze, fără daune, pe Geoană din fruntea Senatului, ci a aruncat pe piaţă varianta eliminării, prin modificarea legii în Camera Deputaţilor, a pragului electoral. Se prea poate ca, bănuind reacţiile, şeful său, Ponta, să-l pună pe locvacele Şova să scoată acest cartof fierbinte al suprimării pragului electoral din jarul scandalului şi al prostiei. Cu atât mai mult cu cât, taman cu vreo trei zile în urmă, după ce a trecut de votul Senatului modificarea legii electorale prin introducerea votului uninominal pur, dintr-un tur, şi la alegerile parlamentare, liderul PSD şi actualul premier, Ponta, a afirmat cu toată gura că, prin acest mod de vot, se urmăreşte rămânerea în Parlament numai a partidelor responsabile şi importante. Mai concret, după mintea şi calculul lui Ponta şi ai săi camarazi, Parlamentul ar trebui să fie populat, în urma alegerilor, doar de PSD,PNL şi, eventual, aşa, de la naşu', PDL. Or, potrivit celor glăsuite de senatorul Şova, prin eliminarea pragului electoral se vor deschide porţile parlamentare pentru o sumedenie de partiduleţe de sufragerie, multe uitate prin ungherele prăfuite ale pieţii politice autohtone, revenindu-se, în fapt, la bâlciul parlamentar de pe vremea CPUN-ului, în care foşgăiau alde Brătianu Cartof, contele Zambra Iosifescu şi alte asemenea caricaturi. Analizând în profunzime, năzbâtia eliminării pragului electoral, scoasă pe gură de Şova, se bazează pe "lecţia Iliescu" adaptată nevoilor actuale ale USL, calculul iniţiatorilor acestei modificări fiind foarte simplu: prin eliminarea pragului electoral şi introducerea votului uninominal dintr-un singur tur, cele două mari partide componente ale USL, PSD şi PNL, mai ales PSD, vor obţine un procentaj zdrobitor, prin care va domina Parlamentul cu peste 70%, în timp ce, minorităţile şi celelalte partiduleţe ce se vor pripăşi prin Parlament, inclusiv UNPR-ul naşului Oprea, vor juca după cum le va cânta "bardul "Ponta. Să ne amintim că, în anii 90, în CPUN-ul patronat de Iliescu, FSN-ul avea, pe hârtie, 50% din numărul locurilor, în vreme ce mulţimea partidelor de bloc, înfiinţate cu numai 250 de adepţi, mulţi "recrutaţi" de prin Străuleşti sau Bellu,se înghesuia pe cealaltă jumătate de locuri şi,invariabil, se aliniau la "sfaturile" feseniste. Cam aşa se preconizează a arăta, în viziunea USL şi în cazul votării de către deputaţi a modificărilor dorite, şi Parlamentul rezultat din votul toamnei. Cât despre obligaţia, imperativă şi statuată prin Constituţie, de a se aplica rezultatul referendumului şi voinţa a peste 80% din electorat, care a impus constituirea unui Parlamant unicameral şi reducerea la cel mult 300 a numărului de parlamentari, atât actualul premier, Ponta, câti pretinsul viitor preşedinte, Antonescu,strălucesc printr-o muţenie specifică demagogiei proprie revoluţiei de bun simţ. Din nefericire, doar noi, votanţii, nu putem striga, precum potenţii naţiei: az e oo!            

Cu mamiţa, la atac!

Pe vremea când şcoala era populată mai mult de elevi şi profesori, iar piţipoancele, "vipele", asistentele şi alte specii bambooiste erau în stare de proiect, elevii mai mămoşi, de regulă tocilarii şi ochelariştii, pentru a fi protejaţi de "răii clasei", erau aduşi la şcoală, de mânuţă, de vreo bunicuţă, mătuşă ori mămică. De multe ori, în pauza mare, gardienii feminini ai micuţului îl mai "vitaminizau" cu câte un bol cu orez cu lapte sau câteva tartine, veghiind vultureşte ca "găşcarii" să nu-i tulbure digestia. Se prea poate ca, în copilăria sa, noul prewmier să fi fost unul dintre rebelii ce nu aveau nevoie de protecţia fustelor pentru a parcurge, teafăr şi nejefuit de banii pentru covrigi, drumul dintre casă şi şcoală. Numai că, fără a fi acuzat de "răutăcisme", involuntar, imaginea de la jurământul lui Ponta aduce, izbitor, cu aceea a unui domn Goe, însoţit de vigilentele mamiţa, tanti Miţa şi mam'mare de grijă ca, nu cumva, îngeraşul să rămână închis, spre disperarea amicului Crin, în closetul "lu' Traian cel Rău", de la Cotroceni. Probabil, junele premier, prin convocarea la jurământ a întregului său alai de rude şi prieteni politici a vrut să dea un semnal despre concordia ce-l înconjoară şi-l susţine în cruciada sa, pe termen redus, împotriva vicisitudinilor unei crize ce se încăpăţânează să existe. După cum, este foarte normal ca, la un moment de o asemenea importanţă, marii oameni politici, fie ei chiar şi mici tituleşti, să fie însoţiţi de toţi greii partidului şi de toţi aliaţii care l-au propulsat într-unul dintre cele mai importante şi benefice dregătorii ale neamului. Însă,de astă dată, parcă sună a premieră ca, în loc să vină însoţit de "bunicuţa" Iliescu, "maştera" tuturor pesediştilor adunaţi la Cotroceni, şeful de la Palatul Victoria să se înfăţişeze, la ungerea sa, flancat de mamă, soaţă şi socru.Ba, mai mult, dorind să dea un semnal de continuitate faţă de politica de reformare a Statului demarată de fosta echipă, preponderent pedelistă, consoarta liderului social-democrat s-a drapat într-un portocaliu ţipător şi născător de zâmbete strepezite. În ceea ce priveşte viitoarea stategie a Cabinetului Ponta, învestit, coincidenţă, în aceiaşi zi cu idolul majorităţii sale, preşedintele Putin, se aude că unii optimişti au şi început să-şi caute, prin cufere sau servietele din vremea "muncilor de răspundere", vechile maculatoare şi manuale de limba rusă.Oricum, pentru fostul dascăl de marxism şi actual ministru de externe, lucrurile sunt mult mai simple, venerabilul pensionabil amintindu-şi, la învestitură, că are un "druzia" fost ministru şi apropiat cu Putin şi, dacă îşi mai stoarce memoria, singur îşi mai regăseşte antice amiciţii de o un şpriţi cu vreun fost ospătar din anturajul lui Elţin. În fapt, după cum şi-a etalat liberalul, ex-pedeserist, ministru de externe vastele sale cunoştinţe diplomatice, pare scos dintr-o celebră anecdotă în care colhoznica Maşa,aflată în audienţă la Stalin, pentru a primi o locuinţă, a afirmat,ca suprem argument că, în tinereţe, cei doi au dormit în aceiaşi încăpere, la Congresul XV al PCUS : tovarăşul Stalin la prezidiu, iar Maşa, în sală. În ceea ce-l priveşte pe candidatul de serviciu, domnul Antonescu, în vreme ce tovarăşii săi de alianţă, Ponta şi Constantin, au venit la Cotroceni cu treabă, el a venit, şi de astă dată, tot ca vizitator, să se afle-n treabă. Dar, pot striga, împreună şi cu tot elanul :Pobeda!             

Timeo danaos !

Cu ochii zgâiţi pe rezultatul previzibil al alegerilor prezidenţiale francofone, mulţi dintre pricepuţii lumii politicii au lăsat mai la periferie scrutinul elen. Entuziasmat, până la extaz, de victoria tovarăşului său de ideologie, întâiul concubin al Franţei, fadul Hollande, noul premier român care, mai an şi prin televiziile prietene, clama "Grecie,venim!" s-a cam trezit, după închiderea urnelor greceşti, în faţa unor "mutanţi" electorali de tipul extremelor de stânga şi de dreapta, în vreme ce partidul de suflet al social-democraţilor mioritici, PASOK, precum şi steaua conservatorilor, Noua Democraţie, au fost aruncate de votul elen în ungherele eşicheirului politic. Mai alarmant, în special pentru principalii creditori ai bolnavului economic balcanic, nu ar fi continuarea stării de incertitudine politică, formarea unei alianţe de guvernare viabilă fiind infime, cât ascensiunea celor două grupări extremiste care, împreună cu partidul comuniştilor, exclud orice formă de raliere la măsurile de austeritate asumate de foştii guvernanţi şi care au constituit o minimă garanţie pentru creditorii dispuşi la injecţii financiare într-un organism aflat cam în moarte clinică. Se prea poate ca, în discursul anti-privaţiuni al liderilor celor două extreme sau în votul grecilor să se regăsească şi un sâmbure de dreptate numai că, asemenea şi altor "baloane ale bunăstrării", gen Spania, Portugalia sau Irlanda, aflate tot pe marginea prăpastiei, Grecia a trăit într-o butaforie economico-financiară care,  la un prim vânt al crizei, s-a prăvălit precum căsuţele din povestea celor trei purceluşi. Exprimându-şi o opţiune categorică împotriva suprimării unui confort economico-social şi aruncându-i în derizoriu pe cei doi monştri sacri ai politicii băştinaşe, PASOK şi Noua Democraţie, electoratul elen, cu o puternică fibră stângistă, s-a cam pus cu spatele la zid, asemenea spartanilor la Termopile, dar, în aceiaşi măsură, a dat un vot de blam şi unei îndelungate politici "mămoase", în schimbul unui vot, practicate de cei doi mari pierzători. S-ar putea ca, în pofida creşterii popularităţii celor trei partide cu discurs anti-european şi anti-austeritate şi accederea lor în Parlament, electoratul elen, care mai păstrează amprenta unei dictaturi militare,  să accepte, într-un final, durerile unor măsuri menite a atenua din haosul economic spre care s-ar îndrepta o ţară guvernată de o troică formată dintr-o sângă extremă, comunişti şi o extremă dreaptă agresivă doar că, deşi  vor consimţi la un astfel de efort, pilda unei revolte prin vot, anti-sistem,  a fost dată şi altor naţii care au trăit, efemer, pe picior mare şi acum se găsesc la fundul sacului. De aceea, şi de astă dată, e bine să te fereşti de greci, mai ales când votează . Aşa încât, potrivit scorului recentului scrutin, chemarea "Grecie, venim"! ar sta mult mai bine pe buzele vreunui CVT sau DD, decât ale unui premier cu pretenţii europene, fie el şi social-democrat.        

Şarpele Roşu, redivivus!

Nu vă îmbulziţi, dragi nostalgici şi iubitori ai crâşmei legendare! Dan "Şarpe", părintele teribilului şi duiosului loc de pierzanie, dar nu de pierdere a timpului, mai voluminos şi la fel de hazos, a fost depistat şi, inspirat repus în actualitate de amicul jurnalist Mihnea Pârvu. Din nefericire, pentru degustătorii de frumos, nu despre acel "şarpe roşu" vor fi următoarele rânduri, ci despre un alt "şarpe roşu", o reptilă mult mai alunecoasă şi mai veninoasă, ce a prins a se demorţi după o hibernare de ceva ani şi care luni, în prag de amiază, se va înfăţişa aleşilor neamului pentru a primi  o binecuvântare pe termen redus. Zămislit din voinţa "activelor de bază" ale parlamentarilor penelişti şi pesedişti şi a unor oşteni de strânsură, metamorfozaţi în cavaleri ai dreptăţii, mlădiosul specimen, aflat în traista de premier a tânărului dresor pesedist, Ponta, pare clonat după vreun exponat al muzeului Antipa, edificiu vecin al sediului alchimiştilor politici din Kisefeff. Pe vremea în care iminentul şef al Guvernului, mini-titulescu Ponta, învăţa să-şi atârne la gât tot o cravată roşie, dar de pionier, prin mediile mai neortodoxe, nefrecventate de nea Nelu&Co, era fredonat referenul: " uteciştii de azi, refegiştii de mâne!" De astă dată, prin cămările prin care roboteşte, în calitate de şef de partid, viitorul premier se pare că răsună varianta remixată a vechiului refren : " uitaţii de ieri, dregătorii de azi!" Şi, pentru a nu fi puşi la zidul infamiei şi lapidat, cel puţin verbal, de un alt "viitor", mai penelist şi mai nevricos, îndrăznim să punem în valoare câteva dintre piesele acestui puzzle care, odată asamblat, a cam dat un "şarpe roşu" şi guvernamental.
-Corina Dumitrescu- o damă bine, "înnotătoare" prin tulburele ape ale politicii şi ale educaţiei în familie;
- Dan Nica -un personaj pe seama căruia "cârcotaşii" gălăţeni îi pun tot felul de "inginerii" născătoare de vile şi alte acareturi şi un "fost" într-un Cabinet, Adrian Năstase, rejectat după votul popular din 2004;
- Florin Georgescu- o "somitate" financiară a guvernării 92-96, crescută la umbra altui "titan", nea Nicu Văcăroiu, când inflaţia creştea mai ceva decât cozonacul, "băieţii deştepţi" prindeau grai, Bancorex-ul era "mama răniţilor", iar "căpuşile financiare" huzureau pe trupurile regiilor şi altor societăţi de stat;
- Rovana Plumb- o altă damă bine despre care, bârfele vremii susurau că ar fi râvnit la farmecele şoferului din dotare;
-Ioan Rus- un domn serios, tot "fost" în Cabinetul Năstase, despre care, "nimfa" Laura Andrăşan mărturisea (fără probe) că avea un apetit straşnic la plăcintele ardeleneşti făcute de mânuţile divei;
- Mariana Câmpeanu- o gospodină serioasă, despre care foştii săi colegi din ograda pensiilor ilfovene pe unde a robotit cu spor zvoneau că nu rata niciun fir de praf şi fostă colegă de Guvern cu ex-liderul PNL şi premier, Călin Popescu Tăriceanu;
-Mircea Diaconu - un actor grăbit ca, după scena balconului CC din 22 decembrie, să prindă toate "rolurile" bănoase,motiv pentru care s-a cam încurcat în texte ;
-Titus Corlăţean- un alt fost demnitar din oastea guvernamentală a mentorului său, Adrian Năstase, pentru liniştea căruia, potrivit propriilor afirmaţii recente, la caz de, procurorii "neorientaţi" ar cam trebui împuşcaţi;
-Corneliu Dobriţoiu- un vaşnic şi disciplinat oştean care, potrivit  bârfelor "răutăcioase", pe vremea când împărţea bucatele prin Armată, în calitate de şef, a cam dat iama prin cămările popotei înzestrându-şi rudele;
- Victor Alistar- un etern propus prin diverse variante de guvernări pesedisto-peneliste, fost "băiat bun" pe lângă "greii" Cozmâncă şi Vedinaş, dar lăsat la reveneală până îi trece "buba" ANI;
-Andrei Marga- un alt antic "fost", de pe urma căruia, şi acum, Educaţia are migrene;
- Daniel Constantin- un "pitic" din grădina voiculesciană;
- Victor Paul Roşca- un alt "fost", în Cabinetul Tăriceanu şi căzut la examentul sufragiului;
- Victor Ponta- ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, un june ex-procuror cu o operă "mai subţire" decât a colegei de la Educaţie, dar trecut, precum o adiere, prin diverse portofolii ministeriale.
Desigur, fiind vorba de un Guvern pe termen scurt, predispus la erodări de imagine, pentru cine mai este cazul, "greii" au ales să stea pe margine şi să chibiţeze.Cam ca la boncănitul cerbilor unde "cârlanii" se bat pentru nurii vreunei ciute, iar cerbii bătrâni stau pe margine şi, la final, înhaţă trofeul şi graţiile, în timp ce fraierilor combatanţi le mai rămâne să-şi lingă rănile.Dacă ar fi ţinut cu adevărat la el, nici bătrânii cerbi din Kiseleff nu ar fi trimis "cârlanul" cel dintâi la bătălie.            

Isprăvniceasa

Coana Chiriţa ot Bârzoieni era mistuită de trei mari şi tari dorinţe: să ajungă la Paris, să-l însoare pe  Guliţă cu Luluţa şi, mai fierbinte, să ajungă nătângul consort, Grigore Bârzoi, ispravnic la Ieşi, iar ea, un zdrahon de isprăvniceasă. Dintre toate năzuiţele-i, numai pe aceea cu mariajul lui Guliţă a ratat-o, sforţările, plocoanele şi peşcheşurile aburcându-i coţcarul soţ în dregătoria aducătoare de chiverniseală şi  Chiriţei  făloşenia mult-visată. Pe atunci, visele se îndeplineau mult mai lesne, aspiranţii la vreun jilţ important şi aducător de faimă sau agoniseală nu trebuiau, ca în zilele noastre, să-şi tocească nervii şi coatele, chiar fantomatic, pe băncile vreunei şcoli de prin Stanford ori Hoover sau să ticluiască pomelnice autobiografice în care simbriaşii din dotare să treacă, mai şchiopătat gramatical, o sumă de îndeletniciri şi patalamale, prilej pentru norod să ia, apoi, la puricat toate cotloanele unei vieţi închinate naţiei.Era destul un hatâr de viţă boierească şi un de-al de Grigore  ajungea, peste noapte, din ograda sa din Bârzoieni, în fruntea bucatelor din Ieşi. Unde mai pui că, în piele de isprăvnicească fiind,o Chiriţă de atunci nu mai trebuia să bată atâta amar de drum, până prin America, să deprindă oarece limbi străine, un monsiu Şarl fiindu-i arhi suficient. Dar, cum vremurile s-au schimbat şi moda a luat-o razna aşa încât, numai pentru a ajunge un "modest" ispravnic sau o isprăvniceasă printr-un minister ori vreo altă dregătorie, pretendentul are nevoie, pe lângă doi amici (pot fi şi baroni pesedişti), unul să-l propună şi altul să-l susţină, de nervi de oţel şi răbdare de fier. Başca, de un CV pe cât de stufos, pe atât de hazliu şi plin de contradicţii menite a pune la treabă perspicacitatea cârcotaşilor şi curioşilor care, în loc să fie fericiţi şi mulţumiţi că au un păstor ministerial care să-i vegheze, despică firul în patru şi se scandalizează pentru nişte litere ori cursuri puse în plus sau anapoda.Bineânţeles că, în faţa unui asemenea  travaliu intelectual şi a unui afront adus maldărului de hrisoave şcolare şi merite gospodăreşti, orice isprăvniceasă cu ştaif şi cu pensionul de bune maniere făcut la seral nu poate decât să-i trateze pe toţi "cârtitorii" cu tot dispreţul din dotare şi aruncând, arar şi din vârful buzelor, câte o frântură de adevăr. Însă, cum pe la noi, potrivit specialiştilor, malaria şi Chiriţele s-au eradicat de mult, şi specimenul amintit de isprăvniceasă a apus, personajele zilei care , în dorinţa nestăvilită de a fi posesoarele vreunui portofoliu ministerial, îşi mai bâlbâie "viaţa şi opera" par a fi doar nişte ficţiuni, dar cu pretenţii reale. Oricum, în ceea ce înseamnă noua şi prezumtiva conducere a Educaţiei naţionale, tot s-a făcut un pas uriaş, de la un obscur inginer căruia îi ies mereu mai puţine steluţe, la o doamnă strângătoare şi mare "înnotătoare" printre meandrele politichiei.

PS: În vremea în care gerul îţi îngheta şi saliva de sub limbă şi viscolul biciuia nemilos, timp de mai multe zile şi în mai multe oraşe, cu osebire în Piaţa Universităţii din Capitală, mulţimi de cetăţeni, printre care şi cei doi şefi ai Opoziţiei, domnii Ponta şi Antonescu,  protestau cu vehemenţă împotriva guvernanţilor şi a preşedintelui Băsescu pentru gestul unilateral de voinţă al secretarului de stat, Raed Arafat, de a demisiona. Potrivit afirmaţiilor recente, premierul desemnat a anunţat demiterea tuturor secretarilor de stat de pe la ministere ceea ce însemnă, dacă îşi respectă cuvântul, şi nu ar exista motive să nu credem pe cuvânt un june premier în devenire, că, de astă dată, Raed Arafat nu va demisiona, ci va fi demis. În toată ţara e cald şi bine şi se pare că, de astă dată, canicula a moleşit, până la lichefiere, spiritul civico-revoluţionar al revoluţionarilor hibernali. Or, şi de astă dată, maurul şi-a făcut datoria ?            

Ghiveci pontos

Şi a venit şi ziua cea mare în care, asemenea unui elev silitor, veghet de privirea vigilentă, de domn Trandafir rural, a colegului său de alianţă, premierul desemnat, Victor Ponta, a rostit, cu dicţie şi intonaţie, lista primei echipe de guvernanţi "competenţi şi cinstiţi" pe care i-a văzut naţia în toată perioada post-decembristă. De acum, trecând primele momente de uluială şi de surprindere, toată asistenţa ce a aşteptat cu sufletul la gură mărgica guvernamentală ouată cu rapiditatea unui pasionat vitezoman propus a prelua frânele şi volanul automobilului din care a fost debarcat MRU a cam rămas cu un gust sălciu şi o uşoară deziluzie. Asta, pentru că, luând în serios toate filipicile şi acuzele contondente emise de-a lungul ultimilor ani de viitorul premier, Ponta, precum şi de toate promisiunile şi angajamentele de purificare a mediului politic  poluat de Puterea pedelistă, optimiştii s-ar fi aşteptat ca junele câştigător al lozului cel mare şi al jilţului de şef al Executivului să se înfăţişeze publicului, mai ales cel votant, cu o trupă de candidaţi la portofoliile ministeriale neprihăniţi, eliptici de orice suspiciuni adică, numai "muc şi sfârc". Mai ales că, din proprie iniţiativă şi cu propriile-i vorbe, desemnatul Ponta a asigurat electoratul, destul de imprudent, neorientat politic şi hazardat, că va etala pe taraba, destul de prăfuită şi mâncată de carii, a politichiei mioritice un detaşament ministerial care se constitui cel mai competent şi cinstit Guvern. Din nefericire, mai ales pentru mulţimea dezamăgiţilor, şi de astă dată, vorbele,poate şi intenţiile, frumoase au pălit în detrimentul tărguielilor de partid şi a "enteresului" transpartinic, produsul finit plămădit de "master chef"-ul Ponta fiind, în locul unei rafinate mâncări, un banal ghiveci politic. Aşa se face de, printre ingredientele  ghiveciului propus a fi înghiţit de parlamentari şi, mai ales, de naivii şi înfometaţii alegători, se regăsesc legume refolosite şi scoase din cămările guvernărilor Văcăroiu, Năstase, Tăriceanu sau Boc, de genul Florin Georgescu, Dan Nica, Andrei Marga, Victor Paul Dobre, Mariana Câmpeanu sau Leonard Orban, foşti miniştri a căror competenţă a fost sancţionată prin votul românilor, iar Guvernele cu pricina au intrat în istorie. După cum, tot prin mâncăricăi pontoase, servită naţiei de către bucătarul-şef al PSD-ului, îi mai dă gust şi savoare şi mănunchiul zarzavaturilor ministeriale ofilite de multiplele expuneri prin diferite dosare, alte litigii juridice ori incompatibilităţi prezumtive, din soiul Mircea Diaconu, Victor Alistar, Cornel Dobriţoiu sau doamna "înnotătoare" Dumitrescu. În rest, vorba viitorului premier, ţara va avea în fruntea sa "cel mai competent şi cinstit Guvern" ceea ce nu-i prea departe de adevăr dacă punem în ecuaţie faptul că, în fond, pe lista "competenţilor şi cinstiţilor" ar fi avut un loc la fel de meritat şi un Cătălin Voicu, un Constantin Nicolescu, un Adomniţei (cu "Iaşul" său cu tot), un Mischie(reşapat) ori un alt demn reprezentant al cretacicului politic autohton.În ceea ce-l priveşte pe bravul reprezentant al tele-conservatorilor în "brigada diverse" a premierului desemnat şi, potrivit ultimilor trocuri, înscăunat, viitorul prim-agricultor al neamului, efebul Daniel Constantin, omul este un soi de "erou fără voie", unica sa misie fiind de a îndeplini, întocmai şi la timp, toate pohtele, chiar şi cele nespuse, dar bănuite, ale mentorului şi îndrumătorului său, "venerabilul şi stimabilul" neica Trahanache, omul fără de care micul Dănuţ ar fi rămas doctorand la coada vacii, iar Grivco şi actualul Guvern n-ar fi existat. "Acest Guvern nu va fi condus nici de la Cotroceni,nici de la Kiseleff sau Aviatorilor, nici de la Grivco, ci de la palatul Victoria", dixit Ponta. Parol, ţaţo? Pe ochii tăi?