Alianţă strepezită

Iminenta validare a Cabinetului Ungureanu nu a reuşit, încă, să readucă în cruda realitate binomul Opoziţiei, şefii celor două partide componente, PSD şi PNL, nereuşind să digere, integral şi fără spasme, plăcinta cu răvaşe  ce le-a fost servită, cam fără delicateţuri de preşedintele Băsescu.Încleştaţi într-o strategie a ideilor puţine, dar vehemente, ce riscă să se transforme, în timp, în frumoasa fără trup,cei doi tovarăşi din fruntea USL-ului riscă să-şi risipească, în bătălii cu final aşteptat şi bruma de muniţie de care încă mai dispun.Ba, mai mult, ţintind doar copacul din faţa ochilor, domnii Ponta şi Antonescu au şanse destul de sporite de a pierde din vedere pădurea şi, precum nehotărâtul alergător după doi iepuri, la finalul celor două valuri de alegeri ale anului, locale şi parlamentare, recolta însumată a ambelor partide pe care le păstoresc să fie sub nivelul pretenţiilor şi năzuinţelor. Iar, spre rememorare, ultimile "parţiale" derulate în colegiile din Neamţ şi Baia Mare au demonstrat că sunt situaţii când votul bate sondajul şi un optimist şi măreţ 60% are numai o valoare teoretică, bună doar de etalat pe la talk-show-uri şi alte simpozioane. De aceea, calaţi pe refuzul de muncă parlamentară, botezat, mai elegant, grevă, şi pe conceperea unei noi misive lacrimogene şi cam fără noimă către judecătorii Curţii Constituţionale prin care să se conteste, avocăţeşte, chichiţele unui aviz, consultativ şi nestipulat în Constituţie, referitor la legalitatea viitorului Cabinet Ungureanu, liderilor USL le-au cam dat cu zecimală faptul că numai peste 3 luni va debuta campania electorală aferentă alegerilor locale. Ori, în vreme ce domnul Antonescu, doar un fost şef al ministerului tumbelor, sfătuit, probabil, de ex-spionul Elwis Săftoiu, reşapat într-un liberal de viţă, se războieşte cu "spionul Ungureanu" şi cu multiplele funcţii, diplome, cunoştinţe lingvistice şi ale abilităţi ale junilor miniştri propuşi, în cealaltă tabără aliată, PSD, au cam început să scâncească nemulţumiţii aruncaţi peste bordul listei comune de candidaturi rezultată din amorul politic PNL-PSD. Şi, cum, întotdeauna, ţipătul unui prunc, fie el şi şef de judeţ, sensibilizează, "bunicuţa" Iliescu, fiind o făptură cu "naturelul simţitor", s-a şi grăbit să-l mângâie pe creştet pe oprimatul de Buzău lăsat de "răii", Crin şi Victor, "făr' de coledzi". Mai mult, asemenea unei veritabile "mam' mare" , patriarhul PSD-ului l-a atenţionat pe micul Titulescu, ajuns şef al partidului, că, în cazul în care nu are bărbăţia să-şi impună omul în faţă colegului său de şefie USL , se va implica personal în înduplecarea liderului liberal.De altfel, aceste mici seisme, chiar dacă nu provoacă daune şi emoţii celor doi lideri ai Opoziţie au menirea de a-i atenţiona de proximitatea alegerilor locale şi de abandonare a fanteziilor despre alegeri anticipate parlamentare sau prezidenţiale.Cu atât mai mult cu cât, episodul Buzău este numai iţirea unui vârf al iceberg-ului frustrărilor, convulsiilor şi nemulţumirilor, existente preponderent în PSD, legate, mai ales, de desemnarea candidaţilor la primari, consilieri locali şi judeţeni, exodul nemulţumiţilor fiind spre bucuria, în special, a UNPR şi PDL. Iar, după cum se exprimă şi specialiştii, având în vedere şi noua manieră de alegere a primarilor, într-un  singur tur de scrutin, miza acestor alegeri locale este vitală pentru marile partide, PDL, PSD, PNL, de rezultatele alegerilor cu pricina depinzând, într-o proporţie destul de însemnată, şi soarta alegerilor parlamentare.În ceea ce priveşte ultimile "efuziuni oratorice" ale domnului Antonescu, agrementate şi cu uşoara atitudine mai scrobită a colegului său, domnul Ponta, coroborate cu recentele panseuri iliescene şi bine-cunoscutul orgoliu pesedist, mai ales când este cazul de partajarea beneficiilor, nu ar fi o mare minune, tot suntem în anul Caragiale, ca, la sfârşitul acestui bal electoral, liderul liberal să filosofeze, asemenea eternului nenea Iancu: lumea e prea multă şi norocul prea puţin !              

O retragere cu tâlc ?

După semi-surpriza preşedintelui Băsescu a desemnării fostului şef SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, drept prezumtiv premier, de astă dată, liderii PDL au mai aruncat o bombă,avansând o listă cu propuneri de ministeriabi curăţată de numele grele ale grupării.

Alexandru Nazare, Claudia Boghicevici,Răzvan Mustea, Cristian Petrescu sau Bogdan Drăgoi,  tineri din rândurile 2 şi 3 ale partidului majoritar de guvernământ care, în situaţia mai mult decât aşteptată că vor trece de votul parlamentar, vor ocupa fotolii ministeriale în locul unor colegi cu funcţii, vechime şi anvergură în PDL, gen Elena Udrea, Anca Boagiu, Daniel Funeriu sau Sulfina Barbu. La o primă vedere, s-ar putea afirma că, speriată de vocea, cam geruită, a străzii, conducerea partidului majoritar a decis sacrificarea pieselor grele şi, unele, intens contestate de public şi Opoziţie- cazurile clasice fiind miniştri Udrea şi Funeriu- a aruncat "la lei" carne de tun tânără şi neprihănită care să mai ostoiască setea de sânge a poporului. O astfel de strategie, uşor sinucigaşă, dat fiind viitorul potenţial al tinerilor aruncaţi în faţă, ar putea fi fost luată în calcul de liderii pedelişti doar în cazul în care, pentru aproximativ 8 luni de guvernare, ar fi fost dispuşi să-şi spulbere şi să-şi compromită o parte importantă din noua gardă a PDL. Cum, totuşi, potrivit cv-ului majorităţii junilor nominalizaţi, materia cenuşie a acestora este cu prisosinţă, s-ar părea că altele şi mai pragmatice au fost calculele "caizilor" pedelişti, calcule ce vizează, deopotrivă, atât strategia pe termen scurt, cât, mai ales aceea pe termen mediu şi lung. În privinţa viziunii imediate, lansarea în prim planul vâltoarei politice dâmboviţene, într-un moment pe termen scurt şi tumultuos, ce va fi pigmentat din belşug cu mişcări stradale, a unei garnituri de tineri dotaţi, dar nerodaţi la capacitate maximă şi în condiţii de stres, va constitui adevăratul test de anduranţă pentru viitorul eşalon de conducere a partidului. După cum, în cazul unui eşec, destul de puţin probabil având în vedere traseul mai mult decât impus al scurtei guvernări, partidul democrat-liberal nu riscă să-şi canibalizeze politic o parte însemnată a garniturii de frunte. Cu atât mai mult, cu cât, în toamnă vor avea loc alegeri parlamentare şi, după un stagiu de opt luni petrecut dincolo de luminile rampei, demisionarii de astăzi se pot prezenta în propriile colegii pentru a capta, din nou, votul şi încrederea electoratului. Gest care, pentru un candidat erodat, până în ultima zi, de un portofoliu ministerial coroziv, ar fi fost mult mai dificil de făcut. S-ar putea ca toate acestea să fie numai simple speculaţii, iar conducătorii PDL să decidă că, odată cu renunţarea la premierul Boc, a venit momentul debarcării miniştrilor contestaţi, Elena Udrea, Traian Igaş şi Daniel Funeriu, a fantomaticilor, Ion Ariton sau Valerian Vreme, pe lângă care s-au minerit şi victime colaterale, gen Anca Boagiu sau Sulfina Barbu,ceea ce, ar părea prea simplist şi, în cazul în care s-ar adeveri, ar fi trist pentru strategii pedelişti. Oricum, dacă ar fi de făcut "o glumită", cel mai fericit şef de partid ar trebui să fie taman vehementul domn Antonescu. Numai şi prin simpla constatare că, după PDL, partidul său liberal are, prin deţinerea portofoliilor de premier, prin Mihai Răzvan Ungureanu, ministru de interne, prin Gabriel Berca, şi ministru al justiţiei, prin Cătălin Predoiu, toţi foşti deţinători de portofolii şi în Guvernul PNL condus de Călin Popescu Tăriceanu cea mai bună şi importantă reprezentare. Dar, spre fericirea  şefului PNL, venit în familia liberală cu trenul PAC, amintiţii foşti miniştri liberali sunt "nişte trădători", lângă domnia sa stând de veghe garda "liberalilor veritabili": ex-liderul naţional FSN,Petre Roman, fostul şef ApR, Teodor Meleşcanu, fostul ministru ţărănist, Norica Nicolai, PAC-istul Ioan Ghişe şi alte diafane "doamne şi domniţe". Şi, toată astă suflare penelistă roboteşte cu sârg pentru prosperitatea şi aburcarea la cârma ţării a cupluluii Antonescu-Ponta, aceşti Marx şi Engels ai politichiei noastre mioritice. Apropo, potrivit legendei, de care istoricul domn Antonescu musai trebuie să aibe ştiinţă, Karl Marx, fiind mai dedat unui desfrâu, nu numai ideologic şi de clasă, se ţinea, precum scaiul de oaie, de buzunarul, mult mai plin, al amicului său Engels. Desigur, între legendă şi realitate se cască un hău mai mare decât acel dintre doctrina social-democrată, cu jeep la poartă, şi aceea liberal-vocală. 

Nevrozele înzăpeziţilor

În sfârşit, spre mare uimire şi uşoara iritare a protestatarilor  ce mai dârdâie conştiincios prin Piaţa Universităţii ori prin alte locuri centrale ale patriei, precum şi a vocalilor lideri ai Opoziţiei, premierul Emil Boc  a devenit istorie. A fost,încă din primul minut al mandatului său, cel mai târnosit prin băşcălia hăhăită şi ironiile de cartier emise cu ifos de "umor subţire" de cohortele de politicieni, dătători cu părerea ori simpli poporeni amăgiţi de vorbe şi îndemnuri poleite,  dar s-a ţinut băţos şi a dovedit,totuşi, o rezistenţă la grobianism invers proporţională cu fizicul său.Mai mult nemeritat, Boc a fost pus la zid şi lapidat cu sudălmi şi alte "vorbe de alint", în condiţiile în care, spre deosebire de alţi predecesori, în mandatul său nu s-au devalizat bănci, nu au fost privatizări gen Petrom sau Romtelecom,iar minerii n-au făcut "turism cu bâta", dar a trecut prin zece moţiuni de cenzură şi printr-o criză economică fără precedent. acum, rămaşi fără un cal de bătaie convenabil, care ştia să încaseze, liderii Opoziţiei şi-au focalizat toată energia pe demiterea preşedintelui Băsescu, în fapt, unicul şi cel mai important inamic al celor doi lideri opozanţi, domnii Ponta şi Antonescu, şi armiile lor setate pe un program electoral care cuprinde numai două idei: "jos Băsescu!" şi alegeri parlamentare anticipate. De altfel, nici la consultările de ieri de la Cotroceni, unde au fost invitaţi în calitate de lideri ai celor trei partide ce constituie Opoziţia parlamentară a naţiei-PSD,PNL,PC- tripleta Ponta-Antonescu-Constantin,   "a reuşit" să rostească tot aceleaşi două deziderate,liderul liberal, domnul Antonescu, aflat cam în război, cauzat, probabil, de importanţa momentului, cu acordurile gramaticale, reiterând cu fermitate decizia celor peste 200 de parlamentari USL de a continua, şi mai abitir, rentabilul sejur pe holurile Casei Poporului. Dar, spre mirarea chiar şi a colegului său de Uniune, Victor Ponta, furia căpeteniei liberale, domnul Antonescu, a atins codul roşu după desemnarea de către preşedintele Băsescu, a fostului ministru de externe liberal , Mihai Răzvan Ungureanu, în calitatea de candidat la fotoliu de prim-ministru, fostul său coleg de partid fiind înfierat cu o mânie proletară de care,poate, n-ar fi fost capabil, în anii săi de glorie comunistă, nici Ion Iliescu.Iar, după acea tiradă liberalo-nevrotică, Ponta a pus bomboana pe colivă şi, cu o uşoară resemnare, a emis ipoteza că, în cazul în care nu reuşesc să provoace alegeri parlamentare anticipate, acceptă fatalitatea şi aşteaptă bătălia din noiembrie pentru ocuparea a cât mai multe jilţuri de deputaţi şi senatori.Ba, spre deosebire de camaradul său din fruntea USL, şeful PSD a menţionat şi disponibilitatea de a discuta cu premierul desemnat, Mihai Răzvan Ungureanu. Chiar dacă au părut iscaţi din senin, totuşi, nervii domnului Antonescu ar putea avea un temei, numai şi din perspectiva viitoarelor alegeri prezidenţiale, din anul 2014, fostul ministru din Cabinetul liberalului Călin Popescu Tăriceanu şi actualul pretendent la fotoliul de şef al Guvernului, Mihai Răzvan Ungureanu, fiind, nu numai în opinia domnului Antonescu, un candidat demn de luat în considerare. Cât priveşte mult trâmbiţata doleanţă a celor doi şefi USL de a provoca alegeri parlamentare anticipate, şansele sunt destul de firave mai ales că, legislaţia în cazul anticipatelor parlamentare, respectiv Legea 35/2008 art.7-(1), este destul de explicită şi menţionează că, după epuizarea perioadei maxime de 60 de zile în care ar trebui să fie invalidate de către parlamentari două propuneri de premieri, aducerea la cunoştinţă a datei alegerilor parlamentare trebuie făcută publică printr-o hotărâre de Guvern publicată în Monitorul Oficial cu cel puţin 90 de zile înaintea desfăşurării lor. Amănunt cunoscut foarte bine şi de domnul Antonescu mai ales că, potrivit datelor Camerei Deputaţilor, legea cu pricina a fost votată şi de domnia sa. Mai concret, după o aritmetică simplă, în cel mai rapid şi fericit caz, respectându-se legea, cel mai scurt termen pentru alegerile anticipate parlamentare poate fi după 6 luni, adică pe la sfârşitul lunii august. Or, conform graficului, amintitele alegeri parlamentare sunt programate a se desfăşura în luna noiembrie, "câştigul" minim al anticipatelor visate şi vizate de Opoziţie fiind de aproape 2 luni. Asta, ca să nu mai luăm în calcul şi faptul că, în condiţiile declanşării unor anticipate pompieristice, la voinţa domnilor Ponta şi, mai ales, Antonescu, tot în conformitate cu prevederile legislative, cu şase luni înaintea alegerilor Guvernul nu poate aplica majorări salariale ceea ce ar văduvi un segment important de salariaţi, cu predilecţie din zona bugetară, de a beneficia de o dorită şi preconizată îmbunătăţire a nivelului salarial. Aşa încât, cu tot respectul pentru ambiţiile şi calculele liderilor Opoziţiei înzăpeziţi în nişte strategii şi proiecte cu şanse destul de mici de reuşită, poate ar fi mai util să-şi facă milă de adevătatele necazuri ale celor ce dârdâie  prin pieţe. Nu de alta, dar timpul zboară şi cam peste 3 luni vine campania pentru alegerile locale. Un test pentru care, dat fiind arderea etapelor etalată de către liderii USL în dorinţa de a se instala în Parlament, se pare că au cam rămas cu temele în urmă şi, citând dintr-un personaj drag celor doi lideri, "iarna nu-i ca vara!"        

Prea cuviosii sindicalizati pichetează Poarta Raiului

Supăraţi că sindicatul lor, întrupat într-un moment de rătăcire, nu are trecere la înaltele noastre feţe bisericeşti, preoţii-lideri olteni, locul de obârşie al ciudatului sindicat,au îngenunchiat la altarul CEDO, judecătorii instanţei cu pricina blagoslovind, în numele dreptului omului, lucrarea ieşită din canoanele ortodoxiei.   

 

În hărmălaia iscată de cavalcada manifestaţiilor stradale, dorinţa mai veche a unor feţe bisericeşti de prin Oltenia de a-şi uni “simţirile” şi odăjdiile într-un sindicat al preoţimii s-a prelins, sfioasa, precum umbra unui călugar pe lânga ziduri de mânăstiri. Desigur, la o prima vedere, plăsmuirea gândirii odihnite a pâlcului de preoţi olteni de a înjgheba un sindicat cu faţă sfinţită, ar parea o glumă proastă, mai ales că, ideea a fost reprimată de capetele luminate ale Bisericii. Însa, şi numai o asemenea adormire a raţiunii din partea unor preoţi, chiar şi aflaţi într-o minoritate evidentă, naşte, în special printre mireni, înainte de zâmbete şi ironii, fiori şi neîncredere în înţelegerea respectivilor despre rostul lor pe pământ. Faptul că, prin mintea unui preot a trecut ideea de a se asimila cu un strungar, şofer, profesor sau cosmonaut denotă că respectivul are o gravă deficienţă în a înţelege că nu numai sutana şi cădelniţa îl deosebesc de îndeletnicirile laice, iar trecerea sa la cele sfinte s-a făcut mai mult cu gândul la cutia milei şi, mai puţin dintr-o firească aplecare şi chemare spre tainele care nu pot fi împărtaşite de orice “Gigel”. De aceea, faţă de o asemenea gogomănie sindicala, zămislita de cei câţiva preoţi rătăciţi, şi “tămâiată”, ignorant, de către nişte euro-judecători de alte confesiuni, replica înaltelor feţe bisericeşti ortodoxe ar trebui să fie de o duritate pe masura rătăcirii preacuvioşilor sindicalişti. Nu de alta, dar, în cazul unor nevroze sindicale, ne-am putea trezi cu preoţi în grevă japoneza, slujind cu banderolă alba la potcap sau prunci botezaţi parţial, pentru respectarea treimii de lucru în cazul vreunei greve generale preoţeşti. Iar,dacă dă Necuratu’ şi dintre liderii preoţilor sindicalizati se întrupeaza vreun Miron Cozma, am putea asista, pe  la  Costeşti, Bumbeşti sau vreun alt loc de răzmeriţă sub semnul crucii sindicale, la bătălii între jandarmii înarmaţi cu bulane şi “dând gaze” şi armata preoţilor înfuriaţi, înarmaţi cu buchete de busuioc, cădelniţe, colăcei şi prescuri şi “gazându-şi” inamicii cu fum de tămâie. Aşa încât, cei câţiva preoţi înfierbântaţi de gândul naşterii şi botezării în apele legislaţiei europene  unui “sindicat tămâios” ar fi trebuit să ştie că, aşa cum “quod licet Jovi non licet bovi” sau, mai pe româneşte, ce-i permis lui Dumnezeu, nu-i permis boului, nici tot ceea ce-i permis mireanului, nu-i permis unei feţe bisericeşti. Amin!

Senatorul "balama"

Refuzul de muncă, botezat,eufemistic, de iniţiatori, grevă parlamentară, dar cu buzunarele pline,i-a ridicat cota şi importanţa ultimului ostracizat al Opoziţiei, fostul şef pesedist şi lider al Senatului, Mircea Geoană.

Pe când căpetenia liberalilor se îmbăţoşa clamând demisia in corpore a parlamentarilor USL, Adrian Năstase, politician cu şcoala făcută temeinic, la zi, l-a tras de mânecă pe efebul penelist argumentându-i că o asemenea gogomănie o întrece pe aceea a colegului său de conducere, Victor Ponta, materializată prin debarcarea lui Mircea Geoană din fruntea Senatului şi punerea pe tava pedelistă a celei de-a doua dregătorii a ţării. Pentru că, în cazul în care parlamentarii USL se luau după îndemnurile şefului PNL şi demisionau din Parlament, potrivit legii, în cele peste 200 de colegii devenite vacante ar fi fost organizate noi alegeri, cu rezultate imprevizibile. Aşa, urmare a demisiilor puse pe masa Robertei Anastase de cele două dive ale politicii autohnone, ambele provenite din lumea pestriţă a media, Teo Trandafir şi Adriana Săftoiu,în viitor vor avea parte de alegeri numai colegiile din Urlaţi şi Sectorul 4. Pe când, în actuala brambureală parlamentară, în care aleşii poporului aflaţi sub stindardul Opoziţiei s-au angrenat într-o formă de protest nerecunoscut  nici măcar de propriul regulament care stipulează noianul de avantaje ale parlamentarilor, unica situaţie mai delicată se înregistrează la Senat unde, pentru întrunirea cvorumului de şedinţă este necesară prezenţa unui număr de 68 de senatori. Or, după ultimile mişcări de trupe produse în grupurile partidelor din componenţa Senatului, respectriv prin transferului pedelistului Mircea Banias la conservatori, fragilul echilibru s-a stricat şi toată speranţa întrunirii cvorumului şi, implicit, desfăşurarea şedinţelor Senatului a căzut taman în cârca pierzătorului Mircea Geoană, senator devenit independent şi de la care, în special, actualul şef al Senatului, Vasile Blaga, precum şi Coaliţia speră să dea măsura seriozităţii sale şi ataşamentului faţă de buna funbcţionare a acestui corp legislativ al naţiei. Doar că, în aceste zile, ex-preşedintele PSD îşi face obişnuitul turneul nord-american de întreţinere ţinându-i pe toţi doritorii de lucru cu sufletul la gură. Oricum, fără să facă niciun efort major, fostul "prostănac iliescean" a devenit, în cazul în care nu dezertează vreun senator grevist spre muncă, piesa cea mai importantă a dominoului senatorial,  un soi de UDMR , ediţie de buzunar, motiv pentru Mircea Geoană de a-şi valorifica la maxim potenţialul său politic revitalizat tocmai de mişcarea grevistă pusă la cale de foştii săi uzurpatori.De altfel, chiar nebăgat în seamă de către tânărul şi năvalnicul actual şef pesedist, bătrânul activist, Iliescu, a mirosit pericolul renaşterii perdantului Geoană acuzându-şi ortacii de angajare într-o formă de luptă improprie şi neeficientă scopurilor unor partide aflate în luptă cu Puterea. Însă, cântecul de sirenă al unui fenomen irepetabil, Piaţa Universităţii 90, într-o ediţie revăzută, adăugită, multiplicată nesemnificativ şi remixată, l-a redeşteptat pe micul Che Guevara,dar a anesteziat instinctele de politician ale micului Titulescu. E drept, o dată, printre revoluţionarii Pieţei a trecut un fantomatic Che, de operetă, gardat de un batalion de blonde apte numai pentru bătăliile bamboo-iste. Aşa încât, graţie unei greve de salon, senatorului-balama, Mircea Geoană, i s-a oferit nesperata şansă de a fi chiar şi cheia de la uşa Senatului.

Grevă din exces de chiul

Dacă în primele momente ale anunţului lansat către poporul votant de către liderul PNL, domnul Antonescu, mai erau ceva naivi care credeau în bărbăţia gestului de a intra toţi parlamentarii USL, peste 200 de aleşi ai neamului, în grevă, astăzi, după ce s-a dat startul noii sesiuni parlamentare, iar anunţaţii grevişti fac numai un play-back trist, toată această opintire politică a eşuat într-un fâsâială tipic mioritică.Şi, pentru a nu fi acuzaţi de distorsionare partinică a mesajului şi menirii "istoricei" fapte de arme pusă la cale de către cei doi lideri ai Opoziţiei, ar fi mai nimerit să ne reamintim sonotitatea şi gravitatea vocii liderului liberal care, inclusiv de la tribuna ultimului mitingu organizat de către USL la Arcul de Triumf, a  declarat iminenta intre în grevă a propriilor parlamentari ce, potrivit opiniei şefului penelist, nu mai pot suporta atmosfera şi obida de a roboti pentru naţie într-un Parlament ce nu-i mai reprezintă. Chiar şi prin ajustarea tonului revoluţionar de către colegul de conducere al USL, domnul Ponta, decizia aruncată în eter de locvacele domn Antonescu a rămas în picioare, singura "concesie" făcută de grevişti fiind participarea la prima şedinţă a noii sesiuni parlamentare deoarece "se dădea ceva", adică se împărţeau funcţiile prin comisii şi, cu tot elanul grevist, nu se făcea să piardă oamenii bunătate de dregătorie şi de spor aferent la salariu. Doar, era un "drept câştigat" prin multă sudoare şi, "după algoritm, coane Fănică!". Dar, greva e grevă, steagul consecvenţei, mai ales în politichia  noastră dâmboviţeană, trebuie ţinut băţos, chiar şi în pofida părinteştei  urecheli ideologice venite din partea eternului Ion Iliescu, gurul pesedist reproşându-le, oripilat, celor doi juni lideri ai Opoziţiei apelarea la grevă şi dezertarea de pe frontul bătăliilor parlamentare. Un punct de vedere încadrat în canoanele destul de fragilei percepţii a politicianului autohton faţă de maniera în care ar trebui să decurgă confruntările ideologice. Iar, cum, în opinia unor vechi actori politici de-ai noştri, numai boul excelează în consecvenţă, cu toate că nu au abdicat de la ideea grevistă, parlamentarii Opoziţiei au trecut într-o nouă fază a "luptei politice", joaca de-a greva, prilej de îmbinare a utilului cu plăcutul. Mai precis de a fi şi cu buzele unse şi cu slana-n pod. Aşa încât, după ce s-au văzut cu funcţiile în sac, "vitejii" parlamentari opozanţi au renunţat la decizia primară de a sta pe timpul grevei numai în propriile colegii şi, pătrunşi până în unghii de înalta lor responsabilitate faţă de "bobor", şi-au rectificat, după interese, mai financiar-prozaice, forma de protest. Astfel, pentru a nu pierde niciun şfanţ din îndemnizaţia lunară de vreo 60 de milioane de lei sau din suma forfetară, destinată cabinetelor parlamentare, de peste 90 milioane de lei, precum şi indemnizaţia zilnică de şedinţă, cei peste 200 de parlamentari USL au decis, într-un act de "curaj sinucigaş", să se prezinte în clădirea Parlamentului, să semneze condica de prezenţă după care să-şi fluture greva pe holuri sau pe la bufetul parlamentar.  Desigur, dacă se anunţă, cumva, că "inamicii" din Coaliţie pun de un vot pe o moţiune de cenzură, pe o suspendare a "dictatorului Băsescu", pe acordarea vreunui beneficiu parlamentar, atunci, grevişti îşi calcă pe inimă, lasă chifteaua la bufet şi dau năvală în plen să-şi exercite "voinţa alegătorilor". Că, doar nu i-a trimis electoratul în Parlament să taie frunză la câini, ci să fie vigilenţi cât "patria o cere"! Numai "duşmanii", cârcotaşii sau neiniţiaţii în tainele şi fineţurile politicii nu suntem în stare să apreciem la "justa valoare" jertfa pe care o fac aceşti martiri grevişti pe altarul politichiei şi "confundăm" măreaţa grevă cu un banal şi, mai ales, ipocrit chiul.                 

Făloşenia euro-jalbei

În sfârşit,cei trei soli ai Opoziţiei autohtone şi-au văzut visul cu ochii şi, tunşi, frezaţi, pomădaţi şi fuduli nevoie-mare, au reuşit să-şi verse năduful în faţă  europenilor de la Bruxelles.

Profesor de istorie şi muzeograf fiind în juneţile sale, liderul liberalilor, domnul Antonescu a reţinut în urma studiilor sale mult aprofundate că, în anumite momente, când nu prea le mai convenea vreo pravilă sau se înmulţeau ţepele, dădeau năvală cu pâra şi pupatul condurului sultanului, la Înalta Poartă de unde, funcţie de mărimea peşcheşului, veneau şi cu firmanul altei domnii. Mai apoi, drumurile s-au schimbat mai spre est, pe la Moscova, şi jalbele erau depuse în mâna Tătucului sau, mai rău pentru pârâţi, se îndosariau la KGB. Dar, acum, fiind europeni şi membri ai Uniunii, locul jălaniei, unde s-au înfiinţat ieri cei trei crai ai Opoziţiei noastre s-a mutat la Bruxelles. La fel, s-au schimbat şi obiceiurile şi, în loc de vreo mazilire, o mustrare, ceva, a guvernanţilor "uzurpatori ai democraţiei" româneşti din partea şefilor Uniunii Europene, delegaţia reclamantă s-a ales din partea gazdelor cu un soi de simpozion de complezenţă, un fursec, o apă, o bâtaie pe umăr şi o strângere de mână. Însă, pentru aceşti bravi apărători ai neamului cel mai important lucru au fost, deopotrivă, atât gloria de a se produce în faţa unor parlamentari europeni(preponderent ai grupurilor din care fac parte PSD şi PNL), cât şi "mândria" de a-ţi spăla rufele dămfuite de populism şi politicianism şi în faţa unor străini care, şi aşa pică precum fecioarele la "graţiile" românaşilor. Desigur, ecoul acestei excursii cu taifas televizat pusă la cale de liderii PSD şi PNL, micuţul conservator fiind luat mai mult ca responsabil, probabil, cu paza filmuleţului  produs de Antenă, a fost perceput diferit. Cum era de aşteptat şi pentru că tot şi-au tocit pingelele, liderii USL şi simpatizanţii lor de partid şi-au bombat piepturile clamând o izbândă zdrobitoare, în timp ce partea pârâtă, aceea guvernamentală, a considerat că a reuşit să demonteze, argumentat, acuzele lansate de tripleta Opoziţiei. Mai mult, pentru a nu fi singuri, chiar dacă la Bruxelles şi-au regăsit euro-consoartele, domnii Ponta şi Antonescu şi-au garnisit bagajele şi cu nişte ajutoare "imparţiale",  Cristian Pârvulescu, de la Pro Democraţia, care aşteaptă, odată victoria USL-ului, şi fondurile promise ONG-ului său, fostul şi viitorul candidat la fotoliul de ministru al justiţiei, Victor Alistar, precum şi "o voce din popor", un emisar al unui segment protestatar din Piaţa Universităţii, misia respectivilor fiind de a da o tuşă cât mai cernită apocalipticului tablou al siluirii democraţiei mioritice. De altfel, în opinia liderului PNL, manifestanţii nu degeră protestând pentru un trai mai bun, un salariu decent sau o pâine în plus , ci pentru întronarea în ţară a "standardelor europene", mesajul domnului Antonescu, rostit într-o română perfectă, concluzionând că, în prezent, "statul român este mai puţin modern, mai corupt , mai clientelar, mai puţin eficient, mai costisitor şi mai puţin de folositor". O analiză brici, dacă nu ar friza, cel puţin,ipocrizia sau dacă ar veni din partea unui cetăţean venit recent printre noi. Asta, pentru că, împrospătându-i memoria vigilentului lider al PNL, ar trebui să-i amintim de "modernitatea" care deborda din acest stat pe vremea mineriadelor, de "corupţia fără corupţi" în care se bălăceau cohorte de politicieni din toate partidele, inclusiv PSD şi PNL, şi alţi descurcăreţi ajunşi personaje principale în sute de dosare penale, ultimul exemplu fiind oferit chiar de fostul lider PSD, Adrian Năstase, de clienţii care atârnau pe la uşile dregătorilor prin anii din urmă, la îndărătnicia parlamentarilor, mai ales ai Opoziţiei, în materializarea voinţei imperative a 80% dintre români de a râmăne numai 300 de deputaţi ori de "filosofia" unor guru de esenţă liberală de minimalizare a rolului statului. Dar, se pare că, pentru o parte dintre oamenii care practică politichia dâmboviţeană, memoria e mai gingaşă şi destul de selectivă şi, oricum, aşa cum au promis, odată cu venirea la Putere a USL, cât mai anticipat posibil, tocmai pentru a ne integra în standardele europene, "nocivele" instituţii ANI, DNA şi alte asemenea obstacole în calea fericirii "oamenilor de bine" vor fi emasculate. Sau, mai practic, date pe mâna senatorului Voicu să "repereze" onoarea tuturor "oprimaţilor de partid". Revenind la euro-şezătoarea de la Bruxelles de la care, din păcate pentru diversitate, au lipsit corifeii Stan sau Ciuvică, potrivit programului, se pregăteşte, în sfârşit, o debarcare a celor doi şefi ai Opoziţiei, domnii Ponta şi Antonescu, în Statele Unite. Chiar dacă, ghinion, şi de astă dată, Mircea Geoană va fi antemergătorul.