"La şliţul liber(al)"

Duduie lumea mioritică a zvonurilor, mai ceva decât economia tăriceană, că eminentul conducător al armiilor peneliste a decis să demisioneze din funcţia de etern candidat prezidenţial şi să se dedice, în totalitate, unei ocupaţii mai prozaice, practicată, de altfel, de personaje cu mult mai ilustre, şi asupra căreia sunt semne că ar avea ceva mai multe aptitudini, aceea de cârciumar. Ar fi o îndeletnicire onorabilă, plină de savoare şi în care distinsul domn Antonescu ar avea un contact zilnic, nemijlocit şi nefardat cu realitatea caldarâmului, cu pulsul real al naţiei. Iar, de-ar fi să poarte un nume, tavernei antonesciene i s-ar potrivi, ca marca de scrisoare şi luând ca izvor de inspiraţie ultimile prezentări de pe podiumurile electorale ale patronului,  numele  "La  şliţul liber(al)". Amplasarea sediului, impozant, desigur, al cârciumei preconizate nu poate întâmpina nicio piedică, locaţiile oferindu-se vraişte, precum şliţul prezidenţial, falnicului personaj liberal.Însă, în ceea ce priveşte amenajarea interiorului viitorului aşezământ de regrupare şi regenerare a spiritelor penelisto-conservatoare, totul trebuie, plecând de la prima şi unica specializare a patronului, să fie compartimentat şi urmeze liniile principale ale unui muzeu. În acest sens, principala sală a locantei-muzeu, locul unde va adăsta cea mai mare parte a timpului ilustrul şef liberal, va fi, obligatoriu, o copie fidelă a cabinetului prezidenţial de la Cotroceni, pentru veridicitate, salonul urmând a fi populat cu activiştii cei mai fideli, dar mai puţin norocoşi, aflaţi în joc de glezne pentru obţinerea vreunei dregătorii. Aici, în contul unor temenele şi alte cuvinte laudative, clienţii vor fi îndopaţi cu promisiuni la tavă şi răbdări prăjite. Un alt spaţiu al minunatului aşezământ va reda, în cele mai mici detalii şi pentru a spulbera şi cele mai neânsemnate aluzii răutăcioase, sala de plen a Senatului, loc prin care, cel puţin o dată pe trimestru, domnul Crin va trece şi îşi va exersa, în faţa unui auditoriu atent şi riguros selecţionat, talentul oratoric. Fiind vorba de o odaie care urmează să respire prin tot porii săi caznele muncii de politician, clienţii vor avea parte de un meniu mai proletar, fiind şi în plină criză economică, format doar din gogoşi simple. Doar în cazuri excepţionale şi numai printr-o ordonanţă de urgenţă emisă de amicul Ponta, un pâlc de simpatizanţi loiali vor primi, după un test infinit mai dificil decât un examen de admitere la "Cantemir" privind discursurile din apariţiile televizate din ultimii cinci ani ai domnului Crin, câte o gogoaşă cu gem de cireşe amare. Bineânţeles că, respectând istoria, valorile şi tradiţiile liberale, omenosul şi recunoscătorul domn Antonescu va croi şi un salon, "al antichităţii", va fi rezervat celor doi ultimi supravieţuitori ai liberalismului interbelic, Radu Câmpeanu şi Mircea Ionescu Quintus, cărora le vor fi oferite, la discreţie, ceaiuri de plante şi poveşti cu întâmplările a doi flăcăi, Păcală  şi Tândală. Ca bonus, între două aroganţe faţă de "infamii" procurori, artistul şi ministrul poporului,Mircea Diaconu,  va interpreta pentru cei doi venerabi corifei liberali, până când ambii vor aţipi, scena balconului CC şi monologul "revoluţionarului". Desigur, fiind o cârciumă cu ştaif, aceasta va avea şi un salon de jocuri, unde accesul se va face numai pe bază unei legitimaţii semnată cu propria-i mânuţă de patron, fericiţii posesori ai unei asemenea legitimaţii fiind recrutaţi numai din rândul celor mai devotaţi dintre devotaţii crinului. Evident,pentru a nu întina valorile liberalismului băştinaş, ale revoluţiei bunului simţ şi a nu fi acuzaţi de pactizare cu "duşmanii" portocalii, şi, mai ales, pentru a nu rida chipul luminos al domnului Crin, suprema dovadă de stimă şi respect a consumatorilor de elită din acest separeu select faţă de liderul maxim o va reprezenta inabilitatea respectivilor în a ieşi învingători în faţa şefului de la masa de joc. În sfârşit, în mărinimia sa, patronul prezumtivului stabiliment se va gândi şi la mulţimea votantă pentru aceasta fiind rezervate,pe o latură,   într-un colţ de trotuar,  câteva mese de tablă  pe care vor  avea "onoarea" de a morfoli, în aşteptarea ivirii patronului în pragul crâşmei, câte un mic electoral şi un ţoi de matrafox. Iar, în semn de preţuire, la ieşirea din local, pe la ceasul în care colegul său de alianţă, matinalul Adrian Năstase face pe telefonista, stimabilul domn Crin le oferă admiratorilor adunaţi în faţa crâşmei sale priveliştea unor miraculoase orizonturi deschise...la şliţ. Şi, nu e un şliţ de rând, e unul liberal !     

Cocoşu' roşu

Spre marea uşurare a asistenţei, şi de astă dată, alesul mizilenilor şi cel mai proeminent găinar (crescător de găini) cel puţin al Prahovei, deputatul PSD Adrian Năstase, a mai trecut fără avarii de o nouă etapă a luptei sale cu nemiloşii magistraţi care, în frenezia lor, îi răpesc importantului lider de partid participarea, timp de câteva ore, la tumultoasa bătălie electorală pentru jilţurile de primari şi consilieri locali şi judeţeni. De altfel, la bursa pariurilor, numai un naiv ar fi avut curajul să mizeze pe finalizarea, după aproape patru ani, a procesului în care ex-premierul Năstase este acuzat de unele fapte în total dezacord cu legea petrecute pe vremea în care, de la înălţimea funcţiei de prim dregător guvernamental, veghea la buna desfăşurare a "Trofeului Calităţii". Aşa cum ne-am obişnuit, nici această ultimă confruntare a acuzatului Adrian Năstase şi echipa sa de apărători cu magistraţii Înaltei Curţi de Justiţie nu a fost eliptică de surprize şi alte chiţibuşării avocăţeşti, toate menite a lustrui monumentul inocenţei năstăsiene. Iar, din tot acest arsenal de fineţuri juridice etalate în astă ultimă rundă, cel mai eclatant moment a fost scena telefonului matinal, un moment de pe urma căruia se poate concluziona că, în anumite zile, distinsul lider al principalului partid de guvernământ face şi oficiul de deşteptător. Un soi de "ceas CFR", alarmă telefonică, pendulă,  ceas cu cuc ori ruralul cocoş deşteptător. Altfel, dacă ar fi să stai şi cu picioarele în lighenul cu apă rece şi tot nu ai găsi chichirezul gestului de bun samaritean al liderului PSD de a îl suna, în crucea dimineţii, pe la 5, pe un anonim moş Teacă, uns de numai o zi, de către junele premier, Ponta, şef al Inspecţiei de Stat în Construcţii, instituţie care, coincidenţă, pe lângă faptul că este principalul motiv al acuzării demnitarului Năstase, tocmai ce a fost trecută şi în subordinea directă a actualului prim-ministru şi preşedinte al PSD. Pentru a nu fi puşi la zidul infamiei şi a fi lapidaţi şi înfieraţi cu mânie proletară de vajnicii ostaşi ai "armatei roşii" guvernamentale, să încercăm un mic exerciţiu de imaginaţie: aşadar, un rezervist, un membru PSD  căruia, probabil,în decursul vremii, Adrian Năstase nici măcar nu i-a reţinut numele sau figura, un Grăjdan oarecare, la o zi după ce a fost numit şef al Inspectoratului în Construcţii, are marea onoare de a fi sculat din somn, la primul cântat al cocoşilor, pe la ora 5, de suava voce a ditamai starostele pesedist. Potrivit înregistrărilor depuse la dosar şi, bineânţeles, contestate şi infirmate de acuzatul Năstase, discuţia telefonică nu a fost lungă, dar, altă coincidenţă, a picat taman în zorii zilei în care proaspătul demnitar Grăjdan urma să facă eroicul gest reparator, în memoria fondatorului instituţiei pe care o conducea de o zi, A.I.Cuza, şi recunoscător, în beneficiul şefului său de partid, Adrian Năstase, de a depune la dosarul "Trofeul Calităţii" hârtiuţa prin care instituţia pe care o conducea a ajuns la concluzia că nu a suferit nicio pagubă materială de pe urma trofeului cu pricina şi, implicit, principalul acuzat este încarnarea purităţii. Desigur, după cum se ştie, după ce şi-a îndeplinit misia, cu riscul devenirii erou de dosar penal, acest Pristanda de duzină a fost rejectat din efemera sa funcţie de către "intransigentul" premier, revenind la statutul său de ilustru figurant în  trupa de amatori a teatrului pesedist. În ceea ce-l priveşte pe matinalul rezident de Cornu şi deputat de Mizil, pare-se că, de-ar fi să luăm în serios precizările şefului CSM, calculele cu termenul de prescripţie a dosarului cam dau cu virgulă şi, spre marea dezamăgire a împricinatului şi a camarazilor săi,  emoţiile se întind încă un an. Doar dacă, în semn de mare respect pentru "valorile democraţiei", actualul premier şi ai săi neânfricaţii "cavaleri ai dreptăţii" nu vor da, în regim de maximă urgenţă, un ucaz prin care toate dosarele cu eroi  din rândurile USL să fie declarate "dosare politice", să fie casate, iar magistraţii implicaţi în cercetarea şi judecarea acestora să fie trimişi la "Cantemir", la reciclare. Iar, pe gardul justiţiei dâmboviţene să stea cocoţat şi să cânte, în admiraţia "moţatelor" din ogradă, numai "cocoşu'  roşu".       

Viitorul roz-bombo(n)

Vă invit la un utopic exerciţiu de imaginaţie şi să ne închipium cum va arăta spaţiul mioritc peste 30 de ani. Aşadar, stimată asistenţă, suntem în România anului de graţie 2042. E linişte! O mult dorită şi aşteptată linişte în care, şi în spaţiile publice, tot românul vorbeşte în şoaptă, să nu-l audă vigilentul agent al Agenţiei Naţionale a Purităţii şi Bunelor Moravuri patronată de fostul dizident anti-băsescian, vajnicul stâlp al noii democraţii originale, Cătălin Voicu. Pe toate imensele ecrane amplasate la fiecare răspântie orăşenească ori rurală rulează, non-stop, emisiunile educative ale unicului post de televiziune acreditat, Antena Realităţii, de la celebra şi ancestrala "Guriţa mamiţii", până la talk-show-ul, "Somnoterapia" moderat, din patul prezidenţial, chiar de preşedintele statului, Crin Antonescu. De altfel, odată cu modificarea Constituţiei, care acum cuprinde numai două puncte: Ponta are întotdeauna dreptate, când nu are dreptate, se aplică punctul 1, a fost eliminată şi costisitoarea alegere a unui preşedinte, inclusiv numărul de mandate, preşedinţii fiind numiţi de amicii lor politici în baza unui test de rezistenţă la somn. Şi, cum amicul premierului Victoraş, social-liberalul-conservatoro-ecologisto-independentul Crin a reuşit performanţa să treacă testul, dormind 25 din 24 de ore, omul a fost numit preşedinte pe viaţă. În ceea ce-l priveşte pe premirul Ponta, potrivit aceleiaşi Constituţii, alegerile au fost suprimate, fiind inutile şi costisitoare, numirea prim-ministrului fiind făcută odată la 10 ani, în urma unei tombole naţionale transmisă în direct şi la o oră de maximă audienţă, în pauza eternului derby al diviziei naţionale de fotbal care, tot din motive de austeritate, mai cuprinde doar două echipe, Concordia Kiseleff şi Nufărul Tărtăşeşti. Fiind un norocos din naştere, toate tombolele au fost câştigate de către multi-lateralul dezvoltat premier, Ponta, ajuns, şi el, la o vârstă venerabilă aşa încât, porecla tinereţii sale revoluţionare, "micul Titulescu", a fost schimbată, în urma unui referendum naţional la care au participat 5 concetăţeni, în "marele Tituloi". În ceea ce îi priveşte pe cei 455 de membri ai Guvernului, aceştia sunt desemnaţi tot printr-o tombolă naţională, onorabilii aflându-şi denumirea portofoliului pe care îl vor primi după răzuirea lozului tras la tombolă.Pentrru a fi evitate situaţiile jenante, în care un participant să nu se aleagă cu vreun loz câştigător, s-a decis, prin decret guvernamental, ca participanţii să fie numai cei ce au o vechime minimă, în funcţia de ministru, de 20 de ani, precum şi o avere de cel puţin 10 miliarde ruble (în urma unui vot unanim al parlamentarilor,România a aderat la Uniunea Rusiei Europene şi la zona rublei). Nici aleşii neamului nu au fost uitaţi, cei 4555 de parlarlamentari, toţi reprezentanţi ai unicului partid, URA (Uniunea Reformelor Avântate-cârcotaşii,puţinii ilegalişti portocalii, îl blamează spunându-i Uniunea Rataţilor Adormiţi), permis de lege fiind aleşi pe viaţă, iar, în caz de deces, mandatul este moştenit de urmaşii săi. De altfel, dat fiind numărul parlamentarilor, şedinţele de plen, organizate, potrivit legii, numai semestrial, se desfăşoară în incinta Arenei Naţionale. Oricum, fostul sediu parlamentar, folosit pe vremea "odiosului Băsescu" şi "sinistrei Roberta", a fost transformat în sediul Guvernului, în vreme ce Palatul Victoria a devenit garaj guvernamental, locul unde îşi ţine pilotul-premier flota sa de automobile de lux şi de raliuri. Fiind, pe lângă un mare vizionar, şi un sensibil şi recunoscător părinţilor săi spirituali, premirul a decretat construirea în curtea Palatului Cotroceni, retrocedat unicei urmaşe a ciobanului Bucur, Oana Mizil, un impunător monument dedicat eroilor luptei pentru stârpirea ultimilor rămăşiţe ale imperialismului euro-atlantico-băsescian şi implementarea perestrokismului învingător, singurii eroi ale căror oseminte vor avea parte în acest lăcaş sfânt de câte un sicriu din termopan fiind "marii învăţători ai neamului", Iliescu şi Voiculescu. În privinţa soartei pensionarilor, Guvernul condus de Ponta a scăpat de orice grijă, din "odioasa moştenire" de peste 6 milioane de pensionari, în anul 2042,  singurii supravieţuitori fiind numai câteva mii de pensionari magistraţi şi din "servicii", pensiile respectivilor, precum şi salariile celor 5 milioane de bugetari, categorie din care, urmare a suprimării şcolilor, au dispărut cadrele didactice, fiind asigurate de redevenţa obţinută din concesionarea către "marile multinaţionale pan-ruseşti" a majorităţii teritoriului naţional. Referitor la sistemul educaţional, şi în acest domeniu vizionarul premier şi-a demonstrat talentul, sistemul şcolar fiind înlocuit cu dotarea copiilor cu tablete, obţinerea diplomelor de absolvire a şcolii sau a facultăţii, ambele făcute prin skype şi google, fiind urmare a unui test de inteligenţă susţinut în faţa unei comisii a Institutului Naţional Bamboo. Tăvălugul reformist a atins şi zona culturală,în rafturile Bibliotecii Naţionale "Marian Vanghelie" regăsindu-se numai "opere" ale autorilor "de căpătâi" ale naţiei, de la Ion Iliescu, Adrian Năstase, Vadim Tudor, Marius Tucă sau  Toni Greblă, până la Mihaela Rădulescu Ţiganu, Bianca lui Bote, Andreea Marin, Oana Zăvoranu  sau Petrişor-bucătarul, tot prin voinţa unanimă a parlamentarilor fiind votată o lege prin care Caragiale, Noica, Cioran, Muşatescu ori Nichita au fost declaraţi "indezirabili" , iar volumele acestora trecute la index.Cum viaţa politică, în anul 2042, este mai liniştită şiu mai senină chiar şi decât dimineţile coreene, Opoziţia fiind declarată, prin decret prezidenţial, inutilă şi ilegitimă, unica distraţie a clasei conducătoare o constituie joaca de-a Opoziţia, în fiecare iarnă,câte două zile, prin ianuarie,un grup de activişti şi lideri sindicali atent selecţionaţi organizând câte un miting de protest, mişcarea stradală fiind transmisă in extenso de unica televiziune naţională, relatată în paginile unicului ziar admis, "Pravda Naţională",  şi înfierată, în cotidianul său talk-shaw, de către preşedintele Crin care nu uită să le reamintească puţinilor concetăţeni rămaşi (majoritatea emigrând de mult în civilizaţie şi normalitate) că "unicul vinovat" de toate relele abătute asupra planetei este eternul Traian Băsescu. Spre marea satisfacţie a bunelului Năstase care, retras în judeţul Cornu, din an în an, îşi mai controlează email-ul să vadă la a câta amânare au ajuns ancestralele sale procese. Stimabililor,din fericire, de astă dată, naraţiunea de faţă, cu toate neajunsurile ei, a fost un exerciţiu de imaginaţie !  

Preţul slugărniciei

Încă de la naşterea sa, din coastă pesedistă, UNPR, gruparea ce flutură flamura progresiştilor mioritici, s-a proptit într-o singură cârjă ideologică, aceea a impozitării averilor castei îmbogăţiţilor, adică a majorităţii clientelei transpartinice şi a "băieţilor deştepţi" ai naţiei. Mai pe un plan subţire, silirea,prin lege, a mogulilor şi baronilor, a acestor exponate de vază din muzeul opulenţei naţionale, de a vărsa o parte însemnată din avere în visteria statului. Probabil, în momentul creaţiei, şeful progresiştilor, nici dârzul şi neânfricatul general Oprea şi, cu atât mai puţin, oştenii săi nu credeau o iotă din utopia legislativă pe care au ridicat-o la rang de crez politic şi virtute de partid, damful populist al proiectului cu pricina fiind mai puternic decât al unui ou clocit. Ar fi trebuit să fii căzut din stele ori întruparea naivităţii să crezi în succesul unei legi care, în cazul  în care, prin absurd, ar fi trecut de votul majorităţii hămesite din Parlament, ar fi atins conturile dodoloanţe ale vreunui Patriciu, Vântu, Năstase, Tăriceanu,Voiculescu ori a altui capitalist de viţă nouă de care atârnă fericirea şi prosperitatea de partid.Or, poate, bântuit de idealism, vreun trăitor pe aceste meleaguri ar fi gândit că, dintr-un elan revoluţionar, liderul şi părintele UNPR, Gabriel Oprea, ar fi atentat, prin materializarea acestui proiect de lege, la liniştea sufletească a cumătrului său, junele premier Ponta, şi, prin extensie, a amicului şi aliatului său, penelistul domn Antonescu. Dar, trăind cu impresia, destul de deformată, că toată intelighenţia patriei s-a înghesuit în minţile luminate şi unperiste, la schimbarea macazului puterii, progresiştii s-au bulucit în barca, destul de aglomerată, a noilor majoritari, având în bocceluţa drumeţului de partid tot acest unic bagaj, proiectul legii de taxare a averilor ce depăşesc pragul decenţei. Mai mult, deşi s-au zămislit din aceiaşi plămadă ideologică şi au copilărit împreună, progresiştii generalului Oprea şi a "antrenorului secolului", Puiu Iordănescu, s-au dus precum juniorii după prima fentă şi chiar au crezut în promisiunile pesediste de trecere prin botezul votului parlamentar al unicului şi preţiosului odor, proiectul mult-clamat. Numai că, după ce s-au văzut cu sacii-n căruţă şi cu legea electorală votată după bunul plac şi interesul propriu, "aliaţii" usl-işti au uitat de "cătanele" generalului progresist, de promisiunile şi declaraţiile fierbinţi de iubire veşnică aşa încât, legea de căpătâi a UNPR a căzut, spre disperarea şi durerea părinţilor, cu brio.Ceea ce, în traducere liberă ar însemna că, în vreme ce Ponta şi ai săi i-au aburit pe oamenii cumătrului până au trecut puntea şi desagii pline cu interese, mofluzii progresişti au plătit preţul plătit de slugile devenite inutile după folosire.Totuşi, nu-i un capăt de ţară, deoarece  sângele apă nu se face şi, în mod sigur, se vor mai ivi momente în care cumetria politică va înmuia orgoliile , iar progresiştii se vor mai lăsa păcăliţi şi se vor sacrifica pentru stabilitatea ţării şi întruparea  unei legi moarte înainte de a se naşte. Pe de altă parte, tot răul este spre bine, netrecerea de votul parlamentar a proiectului Oprea oferindu-i partidului său şansa de a avea un scop în viaţă şi o idee pentru care să-şi negocieze traiul politic.     

Referendum siluit

Ieşiţi din nătânga lor grevă parlamentară, aleşii pesedişti şi penelişti par a fi fost într-o nesfârşită grevă a foamei. O foame de putere şi chiverniseală. Mânată din spate de bătrânii păstori cu obrajii tăbăciţi de mulţimea păcatelor şi relelor trecute şi condusă de un  cârlan nărăvaş şi în călduri, turma pesedisto-penelisto-conservatoare, pe lângă care s-au mai lipit şi câteva potăi de pripas, a dat năvală, behăind de zor, în lanul cu lucernă al obştii.Scăpat din ocolul în care, prin voinţa populară, a zăcut o seamă de ani, cârlanul, ajuns fruntaş şi staroste peste turma sa de mioare flămânde datorită câtorva potăi doritoare de un ciolan mai cilibiu, nu mai conteneşte în a împunge şi de a behăi, cu pretenţii de tenor, imens, intens şi fără sens.Astfel, aproape că nu trece zi în care, cu sau fără motiv, căpetenia turmei să nu-şi etaleze talentele sale vocal-belicoase, principala ţintă fiind baciul suprem căruia i-ar cam vrea să-i fure bâta. Însă, din nefericire pentru votanţii români, toată această baladă mioritico-pesedistă, în care, asemenea variantei originale, baciul iliescean şi cel voiculescian pun la cale scoaterea din joc a baciului băsescian, are un tâlc şi o morală cu mult mai adânci şi mai triste. Mai pe româneşte, trecând peste toate nâzbâtiile şi aberaţiile puse în operă de cârlanul-şef şi noua sa echipă guvernamentală, modificarea legii electorale, pusă la cale de oportunista alianţă parlamentară, încleiată în urma ultrimei moţiuni de cenzură, consfiinţeşte, pe lângă eliminarea pragului electoral, şi aruncarea la coş a voinţei exprimată de peste 80% dintre români prin care aceştia au cerut, imperativ, reducerea numărului de parlamentari la 300 de bucăţi şi intituirea unei singure Camere legiuitoare. Dacă prin eliminarea pragului electoral se vor rupe zăgazurile şi în Parlament vor mişuna tot soiul de partide şi partiduleţe de bloc, în pofida aburelii craiului pontos de Kiseleff care a clamat, solemn şi ţeapăn ca un buştean, că, prin modificarea  legii electorale vor rămâne în Parlament numai partide "importante şi responsabile", prin refuzarea aplicării rezultatului unui referendum, "eminentul" jurist Ponta şi ciracii săi în ale hăhăielii politice încalcă în mod conştient şi abuziv taman Constituţia. Scut şi sabie când sunt strânşi cu uşa sau se consideră "victime ale dictaturii", în opinia, în mintea şi în practica gureşilor "cavaleri ai dreptăţii şi purităţii" din ograda USL-istă, mult-invocata Constituţie se transformă într-un banal petic de hârtie igienică în cazurile în care "mama legilor" le cade greu la lingurică "distinşilor". Concret şi pe înţeleasul, chiar şi a unui jurist nepracticant, precum Ponta,în principala lege a naţiei este consemnată obligaţia guvernanţilor (adică,Victoraş, nu trebuie să ceri voie la tăticu) de a pune în aplicare rezultatele unui referendum validat. Ori, în urma referendumului în discuţie, majoritatea covârşitoare a electoratului, în numele căruia se îmbăţoşează toţi aleşii neamului că vorbesc şi transpiră, a decis modificarea structurii parlamentare.E vorba despre o decizie imperativa, nenegociabilă şi nediscutabilă ce trebuia materializată de clasa politică trimisă să-i reprezinte pe români. Doar că, în loc de un minim respect faţă de electoratul căruia îi cerşeşte votul şi pe banii căruia  mai mult fac grevă parlamentară ori somnoterapie, aleşii naţiei au aruncat plebei votante un dizgraţios sictir. Dar, efemerul jurist din fruntea Executivului, pare-se că, pe lângă bun-simţ, a cam rămas repetent şi la aritmetică deoarece, din socotelile de Pristanda ale premierului, întotdeauna, patru, adică numărul voturilor care l-au urcat în jilţul de premier, este mai mare decât 80%, procentul votanţilor care au cerut modificarea structurii parlamentare, sau decât 5 milioane, numărul românilor care l-au votat pe actualul preşedinte ce se încăpăţânează să nu-l ia şi pe Goe de la Palatul Victoria în "trenul de plăcere" de Bruxelles. Aşa încât, voios,nevoie mare, cârlanul nostru cel zburdalnic şi-a găsit de drum şi, cu surle şi trâmbiţe, şi-a anunţat voiajul de Afganistan. Numai că, "răii" clasei au uitat să-i spună iubitorului de drumeţii şi alte expediţii pionereşti că prin Afganistan nu prea e ca la Monte Carlo, pe unde îl mai scoate la promenadă, doar dacă a fost cuminte, şi-a băut lăpticul, şi-a spus gogomănia zilnică şi înjurătura anti-prezidenţială, "bunicuţa" cea iubitoare.





 

Fandaxii de Pinocchio

Plămădit dintr-un buştean, Pinocchio avea orgoliul de a fi înzestrat cu toate simţurile şi inteligenţa proprii oamenilor. Asemenea simpaticului personaj lemnos, nici marionetele nu se lasă mai prejos şi, cât timp durează spectacolul şi manipularea lor de către păpuşari, se visează a fi însufleţite de pasiunile şi trăirile omeneşti. Săltat în fotoliul de premier doar în urma unei cacealmale politicianiste bazată pe un fragil şi oportunist careu de voturi, făt-frumosul alianţei liberalo-socialisto-conservatoare, junele Ponta, îşi descarcă zilnic traista frustrărilor, ambiţiilor şi fandaxiilor agonisite în anii când era băiat de mingi prin curtea Opoziţiei.Că, una a clamat din toţi plămânii, mai ales în dulcea şi feerica perioada a chiulului parlamentar, şi alta face din jilţul de mare dregător guvernamental, nu miră pe nimeni,  fariseismul şi demagogia fiind materii de bază la "facultatea Kiseleff", colţ cu ambasada ex-URSS, loc drag şi nostalgic multor fruntaşi pesedişti. Din nefericire, mai ales pentru naivii care încă mai cred în Moş Crăciunul USL, toate "relele" ex-guvernanţilor, ce au fost  înfierate cu mânie proletară de cuplul umoristico-muzical, Crin şi Victoraş, de la politizarea structurilor statale, până la "tendinţe dictatorial-discreţionale" în actul guvernamental, sunt puse în practică, rapid şi cu o frenezie proprie "iepuraşului Duracell", de vremelnicul şef al Executivului şi aliaţii săi. În acest sens, deşi aburcat la Putere prin voinţa a patru aleşi ai neamului, şi nefiind rezultatul unui vot popular,ba, potrivit legislaţiei actuale, având un mandat şi un certificat de valabilitate de numai şase luni, Ponta şi trupeţii săi se comportă cu aerul eternizării şi, eventual, mumificării, în jilţurile guvernamentale. Mai mult, dacă ar fi după mintea şi nerăbdarea pontoasă de a ajunge cât mai repede la cufărul cu merindele preţioase şi săţioase ale Puterii, micul Titulescu, încă "încurcat" de unele legi sau instituţii "inutile şi duşmănoase", gen DNA, Parchet General, Constituţie, Curte Constituţională, şi alte asemenea "bagatele" ce îi strică jocurile şi somnul, atât preţiosului premier, cât, în special, "seniorilor" Adrian Năstase, Voiculescu, Cătălin Voicu, Patriciu şi alţi cavaleri ai "revoluţiei bunului simţ", ar da şi mâine un ucaz prin care le-ar emascula, transformându-le într-o butaforie în care să evolueze nestresaţi toţi actorii şi figuranţii circului politic băştinaş. Însă, chiar dacă zâna măseluţă a politichiei l-ar transforma peste noapte  în buricul pământului pe năzdrăvanul premier, născut din oportunismul a patru traseişti, împlinirea sa nu ar fi supremă din cauza cuiului băsescian ce-i stă în talpă şi pe care, din motive de Constituţie, nu-l poate scoate. Mai nou,încă gâlgâindu-i în vinele sale sângele fierbinte de copilot, liderul de moment al Guvernului freamătă de pasiunea călătoriilor, cât mai europene şi mai cu ştaif, auto-invitându-se şi la sindrofiile unde, potrivit tuturor prevederilor legislative autohtone şi europene, premierul român nu prea are ce căuta neinvitat, unicul musafir aşteptat şi agreat fiind preşedintele ţării, indiferent numele. Şi, cum idolul şi tătuca premierului, mult iubitul şi stimatul nea Nelu, preţ de vreo 3 mandate prezidenţiale, nu a fost prea iute de picior în ceea ce priveşte integrarea României în Uniunea Europeană, "urgia" ocărilor pontoase s-a abătut asupra actualului preşedinte care, în opinia juriştilor cenaclului USL , ar trebui să stea pe acasă şi să-l lase pe unicul mintos al naţiei, Ponta, să-şi etaleze pe la curtea UE nurii de primadonă mioritică pradă bufeurilor electorale. Pe de altă parte, din culise şi feriţi de privirile curioşilor, păpuşarii au grijă să le întreţină pupililor de la Palatul Victoria , cel puţin până în toamnă, fandaxiile de Pinocchio.   

Tabloidizare electorală

Prin definiţie şi prin tradiţie, campania electorală este perioada de vârf a târgului promisiunilor şi , după caz şi "putirinţă", a etalării ultimilor colecţii de minciuni, invective şi alte asemenea "arme" din dotarea politicianului mioritic.Asta, spre deliciul asistenţei şi nedumerirea puţinilor naivi şi neiniţiaţi în tainele "luptelor electorale". Oameni, altminteri, serioşi şi cu pretenţii de onorabilitate, flancaţi de alaiul unor staff-uri de campanie, pe cât de zgomotoase, pe atât de lipsite de originalitate, se lasă purtaţi pe toate coclaurile, îmbăloşaţi de toate pupăturile electorale şi puşu să recite, până la saţietate, aceleaşi ode sălcii şi,în mare parte, mincinoase ale "marilor promisiuni". Astfel, pe măsură ce un candidat are mai puţine şanse de a se instala în mult-visatul fotoliul de primar sau consilier, se umflă şi gogoaşa promisiunilor, precum şi virulenţa atacurilor, mai ales la persoană, asupra "inamicului". Aproape involuntar, dar şi prin contribuţia "specialiştilor" ce foşgăie prin comandourile electorale ale candidaţilor, odată cu trecerea timpului, în loc să capete un iz "subţire",european, campaniile derulate pe malurile dâmboviţene au prins, tot mai mult, gustul rânced al tabloidizării, fenomen răspândit, mai ales în spaţiul video, din cămara doldora de solduri a otevismului caracalean, un soi de centuristă înfierată în public, dar râvnită în intimitate de către "puritanii neamului". În acest fel, în vremea în care freneticii insomniaci ai "domnului Dan" tele-fabulau pe seama vreunei Elodii sau a altor prezicători ori  vindecători de cartier, "lumea bună" a politichiei noastre strâmba din nas la toate "comicăriile" oteviste însă, pe furiş şi, poate, involuntar, îşi îmbogăţeau zestrea "comicăriilor" cu priză la popor ce urmau a fi livrate votanţilor în viitoarele campanii electorale. Iar trecerea de la fabulaţiile oteviste şi până la promisiunile aberante ale unor candidaţi a fost făcută cu lejeritate, popularele găleţi, umbrele, pungi cu alimente ori alte semne ale "mărinimiei" electorale fiind glumiţe pe lângă promisiuni de genul "împroprietăririi" votanţilor "orientaţi" cu câte 25.000 de euro. De altfel, spre exemplu, în campania trecută, din anul 2008, candidatul PSD la şefia Consiliului Judeţean Prahova promitea fiecărui cetăţean al judeţului câte un salariu minim de 300 de euro. Ţeapa a prins,bineânţeles că nimeni, în afara "famigliei" sale, nu a primit niciun şfanţ din salariul promis, omul nostru a câştigat jilţul de şef al judeţului, iar în actuala campanie, acelaşi candidat, la pachet cu tovarăşul său de partid, unul dintre senatorii traseişti ce s-au odihnit în greva parlamentară, candidat la fotoliul de primar ploieştean, a împânzit căsuţele poştale ale locuitorilor cu formulare prin care îi aburesc pe creduli că,în caz de victorie, fiecare va primi câte o pensie de 200 lei. Aşa, de la naşu, fără număr. Şi, lista "filantropilor" de inspiraţie otevistă este destul de lungă. Dacă, de ceva timp, DD îi abureşte pe naivii patriei că îi va îmbogăţi cu câte 20.000 de euro, iar în capul  bucureştenilor curg repartiţii de case, de aceiaşi boală s-a molipsit şi un alt "stilat", candidatul PSD pentru Sectorul 3 care, prin de valul mărinimiei, plusează tot cu repartiţii ştiinţifico-fantastice. Pare-se că, mania împrăştierii repartiţiilor de case fantomatice este contagioasă prin sediul din Kiseleffdeoarece, în zelul său, şi candidatul pesedist la Primăria Ploieşti se făleşte tot cu aseamenea pomeni virtuale. Din fericire, pentru liniştea naţiei, pe 9 iunie,peste primul act al piesei "Mincinoşii" se va lăsa cortina însă, după un relache de o vară, spectacolul electoral se va relua cu actul al doilea. Şi atunci, doritorii de mandate parlamentare vor deborda, prin toţi porii, de generozitate condiţionată. De numărul voturilor.