sâmbătă, 28 iulie 2012

Bordelul fecioarelor

Poate numai naivii, optimiştii incurabili, neiniţiaţii sau marţienii mai pot spera într-o undă de castitate morală a politicienilor, în general, dar, mai cu seamă, în a celor ce populează scena mioritică. "Numai boul e consecvent" pare a fi sloganul-crez sub care o parte destul de însemnată a politicienilor noştri îşi exhibă talentele şi aspiraţiile lor spre sfânta linişte a prosperităţii veşnice. Scăpată, precum o viitură intempestivă, după marea schismă a comunismului autohton din decembrie 89, o parte "atent selecţionată" a activului de rang inferior şi frustrat al PCR, UTC, UGSR , pitită şi blagoslovită de zâmbetul întâiului revoluţionar al neamului, Ion Iliescu, a inundat, prin puzderia de partiduleţe şi spre marea aiureală a unui electorat feciorelnic în pluripartidism, ograda aridă şi înţelenită de anii partidului unic a politicii băştinaşe. Aşchii ale aceluiaşi copac găunos şi alimentaţi de aceaiaşi sevă şi mentalitate, rafinată prin propaganda multiplelor lecţii ale" învăţământului de partid", noii politicieni ai neamului, înfrăţiţi şi înrăiţi în destule potlogării ante-decembriste, mai mult sau mai puţin secrete, liant al unui eteren sentiment şantajabil, au prins a se juca de-a democraţia şi diversitatea ideologică. Desigur, pentru legitimitate şi credibilitate, cele mai importante grupă politice şi-au agăţat la reverele noilor costume democratice personalităţi nevirusate de noua cumetrie politică şi care, de modă veche fiind, sperau la reânodarea, după precepte neoriginale, a unei veritabile convieţuiri politice. Pe de altă parte, noile partide dâmboviţene, prinse într-un etern şi , de multe ori, deranjant cadril ideologic, au fost populate şi de o altă categorie de politicieni, provenită din tagma unor eşuaţi sau frustraţi profesional, personaje pentru care profesia în care erau pregătiţi şi ar fi trebuit să presteze nu le-ar fi adus prosperitatea, tihna, rangul şi avantajele oferite de noua meserie, aceea de lucrător cu vorba şi cu votul. Normal, după frenezia adolescentină a primilor ani de politică autohtonă, unele dintre personajele politice, atingându-şi ţelul bunăstării ori fluierând prea tare în biserică, au ieşit din peisaj, o parte dintre noii prosperi preferând să-şi rumege în discreţie "răsplata jertfei patriotice" de a fi fost pe baricadele politichiei şi, pentru propriul amuzament, să-şi închirieze ori să-şi inventeze alţi băieţi de prăvălie care să rânească, în beneficiul "şefului", prin grajdurile politicii. De la această frăţie ideologică se trag şi "inexplicabilele" alianţe, aşa-zis, contra naturii, precum şi turismul politic practicat de o  majoritate destul de jenantă de politicieni care, invocând, într-o cacofonie logică de Gâgă, "mari frământări lăuntrice" ori alte "revelaţii" sau conflicte existenţiale, se colorează politic mai lesne decât un cameleon. Bineânţeles, insultând inteligenţa , de multe ori superioară lor, a majorităţii electoratului, cohorte ale acestor personaje ce vieţuiesc în acest bordel  cu ifose şi pretenţii de seriozitate, de le pui la îndoială puritatea ideologică şi buna credinţă a gesturilor politice, se întrec în a roşi feciorelnic sau a se indigna cu mânie proletară. Mai mult, în sprijinul lor, ăste fecioare de bordel îşi  arvunesc şi o liotă de trubaduri şi scribi care să le proslăvească măreţele lor fapte de arme ori, la nevoie, să le apere, "de intoxicaţii şi calomnii nemeritate", fecioria de mult pierdută prin noianul paturilor prin care s-au prostituat. Pentru un ciolan sau, ăi mai norocoşi, pentru o halcă de carne macră. Fiecare, după prestaţie şi noroc. Doar, nenea Iancu a spus că lumea e multă şi norocul e puţin !           

duminică, 8 iulie 2012

Carcalacii

Asemenea unei lespezi uitată de vreme sub care, de-o ridici, dai peste o dizgraţioasă viermuială, disclocarea telenovelistică a semi-sinucigaşului naţional din solul zambaccian şi depunerea în universul penitenciar rahovean a strârnit colonia carcalacilor de partid şi de interese. Ameţiţi de spaima de a nu fi striviţi , la rându-le, sub nemiloasa talpă a legii şi orbiţi de furia iscată de insultătorul gest de a nivela "Everestul năstăsian" la cota constituţională a unui simplu şi normal cetăţean, cetele de carcalaci au prins a se repezi, spre o devorare rapidă, asupra puţinelor bucăţi din carnea nealterată a naţiei.Mişunând frenetic, într-un continuu şi dizgraţios slalom printre paragrafe ori îmbăloşind cu dispreţul emanat legile ce le stăteau în calea cuceririi întregii "case a naţiei", cohortele cernite ale gângăniilor cu pricina au reuşit să invadeze, maculând, toate cotloanele aşezământului mioritic. Asta, în pofida unor "insecticide" , unele constituţionale, faţă de care, datorită grosimei carcasei de sfidare dobândită  în ani de protejare de carcalacii noştri, au avut efectul unei frecţii la picior de lemn. De altfel, observând invazia carcalacilor băştinaşi şi uimiţi de agresivitatea acestor dăunători, mai toţi vecinii europeni au sărit în sprijinul celor atacaţi şi ameninţaţi cu infestarea( judecători ai Curţii Constituţionale, Avocat al Poporului, preşedinţi de Cameră şi de ţară) însă nici prafurile, mai mult diplomatice, ale vecinilor nu  au avut efect, cetele carcalacilor forfotind, într-o voioşie păguboasă, prin toată gospodăria.În fapt, de-ar fi să privim retro, în condiţiile în care, de ani buni, câţiva cetăţeni ce se pretind a fi campioni ai igienei şi a consensului au umplut curtea cu zoaiele, gunoaiele şi alte resturi de pe la chermezele lor tovărăşeşti,obicei preluat şi de odraslele lor, invazia gângăniilor cu pricina era previzibilă. Mai ales, în situaţia în care, din mimetism sau ignoranţă, s-au mai găsit şi o seamă de concetăţeni care au crezut în exemplu oferit de acei "stălpi ai neamului" şi, din lipsa canalizării sau din comoditate, au lăsat mizeria să încurajeze naşterea şi proliferarea carcalacilor.  Acum, răul fiind făcut şi casa învadată de neprietenoasele şi dezagreabilele insecte aducătoare de molime, mai ales pe vreme de caniculă, unicul antidot împotriva asaltului carcalacilor îl constituie aplicarea unui energic şi consistent jet de insecticid votant, unicul în măsură să stârpească pofta de stăpânire a acestor gângănii.          

duminică, 1 iulie 2012

Revolta potăilor

Odată prins cu raţa-n gură şi cu plastografia în buzunar, în sprijinul primului dulău guvernamental au sărit, din toate cotloanele ogrăzii de partid, mai toate cotârlele hămesite să prindă din partea încolţitului, după  terminarea hămăilelii generale, cel puţin o limbă umedă şi reconoscătoare. Cu era de aşteptat, la un prim semn venit din partea matusalemicului mascul alfa al haitei, Ilici cel roşu, căţelandrii pripăşiţi prin odăile pontilice şi-au abandonat, pentru moment, savuroasa îndeletnicire de lins ciolănaşele ministeriale primite în dar, şi au pornit corul lătrăturilor împotriva tuturor celor ce au îndrăznit să pună la îndoială pedigree-ul dulăului şef şi să-l treacă în categoria maidanezilor de rând. Astfel, cei mai conştiincioşi apărători ai smotocitei blăniţe pontilică au fost o corcitură sindicalisto-ministerială adunată de prin pieţile pe unde fusese, mai an, în mitingeală şi pripăşită prin curtea educaţiei, pomădatul şi dresatul caniche recuperat din saloanele din Kiseleff şi  pus să păzească o doamnă oarbă şi un bătrân şi cam senil şi năpârlit ciobănesc mioritic obişnuit să dea ture pe la diverse curţi. Cu toată hărmălaia generală iscată de lătrăii cu pricina şi în pofida uşoarelor semne de turbare manifestate, asistenţa, în special aceea din afara graniţelor şi neobişnuită cu asemenea "efuziuni" ale nervilor canini, nu a fost prea impresionată şi a aplicat, spre marea disperare a haitei, înţelepciunea vorbelor :"câinii latră, caravana trece!" Desigur, de asaltul maidanezilor de partid, întărâtaţi de pe margini de alţi confraţi, mai de rasă , dar mai telegenici, nu au scăpat obişnuiţii casei, în frunte cu preşedintele Băsescu, precum şi o seamă de somităţi ale lumii academice, o lume total străină  potăilor, dar cu atât mai neprietenoasă, unica vină a distinşilor agresaţi de agresivitatea atacurilor fiind aceea că nu au fost de acord cu ridicarea unui maidanez guvernamental la rang de câine de rasă pură.Or, un asemenea afront adus mândriei maidaneze, coroborat şi cu alte şuturi încasate , mai ales din partea unor judecători netrecuţi prin "canisa de partid" , dar şi din partea unor "agenţi străini" ai "dictatorului Băsescu", ascuşi sub identitatea unor specialişti şi jurnalişti, unii de la "fiţuici" gen FAZ, Le Monde, Nature, Washington Post etc, nu puteau trece fără o lătrătură şi, dacă se putea, o muşcătură din partea turmei înfuriate.În ceea ce-l priveşte pe dulăul principal, în apărarea căruia au sărit celelalte potăi, deşi încolţit, a reuşit, ajutat şi de alţi căţelandri, să-şi tragă câteva ciolane , printre care Monitorul Oficial şi comisiile care să-i ateste rasa, în cuşca sa provizorie, sperând că, odată cu noua sesiune de îngrăşare din toamnă va reuşi să reziste în coteţu-i roşu, guvernamental, cel puţin patru ani.Asta, dacă nu, agasaţi de schelălăielile şi numeroasele coţcării ale hămesitei haite maidaneze, hingherii electorali îşi vor pune la bătaie laţul votului şi vor mai rări din liota lătrăilor ce se vor şi se pretind altceva decât sunt: nişte potăi agresive şi gălăgioase în stare, pentru un os cât de mic, de orice muşcătură sau gudureală!