luni, 30 aprilie 2012

Pilotul de încercare

După ce a ieşit, mai mult împins de alţii, din dilema găinii alergate de cocoş, liderul PSD, Victor Ponta, s-a împiedicat eroic şi a reuşit să schimbe scaunul copilotului cu volanul pilotului. Ca tot românul onest şi imparţial şi ghidându-se după înţelepciunea folclorului politichiei autohnone că numai boul este consecvent, propusul premier şi-a strivit sub pingeaua interesului tot dispreţul băsescian acceptând cu nerăbdare feciorelnică şi nebăşcălioasă, taman din partea celui mai neiubit dintre preşedinţi, firmanul de şef al unui Guvern tricolor după etichetă, dar în care se vor înghesui socialiştii din Kiseleff, cu amicii lor din secţia liberală a PSD-ului şi cu aliaţii de stânga secretă de la Grivco. Aşa cum îi şade bine unui viitor dregător de frunte a naţiei aflat la vârsta adolescenţei politice, nici junele Ponta nu a ratat prilejul de a călca graţios în străchinile unei oratorii lemnoase explicând asistenţei că noua sa echipă guvernamentală va fi formată numai din neprihăniţii neamului, urmând ca poporul să aibă parte de "cel mai cinstit Guvern". Fiind mai emotiv din fire, probabil că viitorul locatar al Palatului Victoria a vrut prin enunţul alcătuirii unei echipe ministeriale plesnind de cinstiţi să mai arunce o mână de ţărână în ochii demisului cabinet Ungureanu doar că, poate involuntar, şi-a cam dat cu firma-n cap. Astfel, luat de val, prezumtivul premier Ponta a cam uitat că, în anii din urmă, a cam făcut parte, în calitate de ministru ori de alt înalt funcţionar guvernamental, din vreo două Guverne, unul condus chiar de mentorul său, Adrian Năstase, în vreme ce marele său aliat penelist, domnul Antonescu, a trecut meteoric printr-o funcţie de ministru. Ori, potrivit zicerilor pontace, pare-se că trecutele guverne prin care a robotit, cu elan tineresc, nu prea au fost cele mai cinstite şi, implicit, miniştrii cu pricina au cam dat cinstea pe ocară. În ceea ce-i priveşte pe viitorii imaculaţi din formaţia guvernamentală Ponta, potrivit diverselor variante de nominalizări, unii se cam încuscresc cu dalmaţienii şi emană un uşor damf penal demonstrându-se, încă o dată, precaritatea rezervoarelor de talente pesedisto-peneliste, aria de selecţie  ministerială a antrenorului Ponta fiind asemănătoare cu a altui Victor vestit, Piţurcă. Unde mai pui că, păstrând similitudinile, nici nominalizatul premier nu va reuşi să evite stăruinţele vreunui "Jiji", ori a baronilor şi baroneilor locali ce-şi doresc, pentru binele şi succesul partidului în viitoarele alegeri, cooptarea în lotul guvernamental, pe diferite funcţii cât mai mănoase, a unor "tinere talente" locale. Asta, în pofida enunţului primului pilot al naţiei, că, între Băicoi şi Cornu, a şi definitivat cu tovarăşul său de drum, politic şi electoral, liberalul domn Antonescu, toată trupa de şoc guvernamentală. În ceea ce priveşte soarta viitorului premier şi a Executivului său, indiferent componenţa, aceasta nu va avea parte de o marjă de eroare prea generoasă sau de clemenţa unui electorat aburit şi nerăbdător, rigorile  standardelor financiare şi normelor impuse de apartenenţa la organismele europene diminuând serios tentaţiile populiste ale echipei de la Palatul Victoria în multe din cazuri, viitorul premier fiind în situaţia anectotică a cosmonatului Vasile care, trimis în spaţiu împreună cu un câine rus şi o pisică americană, a primit misiunea să aibă grijă de animale şi să nu se atingă de niciun buton. Aşa încât, prins între două bătălii electorale foarte dure, strâns până la sufocare în corsetul european şi cu piatra de moară a promisiunilor făcute în cei patru ani de Opoziţie atârnată de gât, Guvernul ce va fi pilotat vreme de vreo şapte luni de fostul copilot Ponta, ajuns, ca fata bătrână la măritiş, de bună voie şi împinsă de toţi, pilot de încercare, va avea soarta unui autoturism înscris la programul "rabla" ce trebuie să se târâie, în funcţiune, până la atelierul de dezmebrare. În ăst timp, debavurat de oportunism şi scăpat de furia populară, fostul partid de guvernământ are ocazia ca, ieşit din lumina reflectoarelor, să-şi mai tragă sufletul şi "să-şi dea o pudră" pe obrajii palizi de atât travaliu , să chibiţeze şi să taxeze micile şi marile erori de pilotaj ale lui Ponta. În ceea ce-l priveşte pe ex-premierul Ungureanu, nu ar fi exclus ca, din retorte tainice să nu se plămădescă un nou proiect prezidenţial, "tip Emil Constantinescu", un melanj civico-politic, mult mai îmbunătăţit şi adus la cerinţele anului 2014. Oricum, zâmbetul băsescian afişat la nominalizarea "cârlanului" (alint iliescean) pesedist, Victor Ponta, poate fi un izvor de migrene politice pentru "amicii" săi.

vineri, 27 aprilie 2012

Nevricoşii neamului

Încălzirea globală, astenia de primăvară, efectele razelor de Lună asupra galoşilor de gumă, frica de DNA, CNA ori alte ...A-uri, excusul de huzur parlamentar sau alte  misterioase şi nebănuite taine ale "naturelului uman" au făcut să crească procentele nevricoase în trupurile muşchiuloase ale faunei politichiei româneşti mai abitir decât facturile  la gaze ori la întreţinere. Cam după prăznuirea Bobotezei, dregători ai naţiei, aflaţi încă la vârsta copilăriei sau adolescenţei politice,  au copţi şi hârşiţi prin toate iatacurile şi ungherele de partid, s-au prins într-o înfocată horă cu strigături, huiduieli, înjurături şi alte asemenea vorbe alese din prea-plinul intelighenţei politichiei băştinaşe. Atât eroii nesfârşitului bâlci nevricos, cât şi ţintele multiplelor şi, aproape, cotidienelor creaţii orale ale sforţărilor neuronilor sfârâitori ce sălăşluiesc prin nobilele ţeste ale elitelor politicii sunt cam aceleaşi motiv pentru care, asistenţa formată din marea şi naiva masă a votanţilor de rând a prins şpilul şi, precum în anecdota cu nebunii care în locul bancului spuneau doar o cifră şi izbucneau în râs, cu apare vreun nervos şi prinde a-şi rosti elevata-i sudalmă, ştiu continuarea textului şi "andrisantul" vorbelor de duh. Astfel, unşi, de către camarazii lor de alianţă, prinţi regenţi şi viitori moştenitori ai tronurilor de premier şi preşedinte de ţară,  lumea liderilor cu ştaif şi pretenţii de nevricos fruntaş nu putea fi dominată decât de binomul pesedisto-penelist, Victor şi Crin, coloratura verbiajului 'mnealor trecând, mai mereu, pârleazul în tăpşanul mitocăniei şi a băşcăliei grosiere. Ca orice căpăţâni încoronate, şi în jurul  cuplului cu pricina roiesc sfetnicii şi trâmbiţaşii de ocazie ce se înghesuie şi se calcă pe bombeuri să soarbă de pe buzele şefilor nestematele gândirii acestora târnosite prin damful limbajului rândăşesc şi să le propage prin toate talk-show-urile pe care le populează frenetic. Aşa, pentru diversitate şi divertisment ori, pur şi simplu, din prostie, din când în când, se mai iţeşte şi câte un nevricos independent, precum nefericitul deputat bârlădean,  câte un Mazăre aflat într-o pauză de aventură malgaşo-papuaşă sau "urgisitul" , locvacele, dar "jenialul domnu Dan" şi taraful său insomniatic.  În ceea ce-l priveşte pe răsculatul ales al bârlădenilor care, din nefericire şi dintr-o pură coincidenţă, mai poartă şi numele subsemnatului, omul cu pricina poate fi considerat un accident genetic al unei urbe din care s-au ridicat personalităţi de talia unor Cuza, Victor Ion Popa, Constantin Chiriţă (părintele "Cireşarilor"), Cezar Ivănescu, Vlahuţă sau chiar Andreea Răducan . Desigur, pentru a se păstra  nişte proporţii rezonabile între gaşca flegmaticilor şi aceea a flegmaţilor, nici tabăra porcăiţilor de lux nu este prea consistentă, şeful ţării fiind şi personajul care a agonisit cele mai multe "producţii" orale cu ifose de ironii ale pretendenţilor la găina cu ouă de aur a guvernării.Totodată,primii nevricoşi ai naţiei, cei doi buni amici şi masculi afla ai politicii neaoşe şi doritori de şefii supreme, liderii Ponta şi Antonescu, demonstrându-şi bărbăţia incomensurabilă, au ales să se lupte în măscări cu ştaif şi alte "vorbe dulci" mai ales cu "inamicii" purtători de fustă, Elena Udrea şi, predilect,Roberta Anastase fiind "amoarele" celor doi tăuraşi îndârjiţi. Probabil, pe la sfârşit de toamnă, după ce se vor fi limpezit  apele electorale şi se vor fi ostoit şi pohtele de mărire ale "rapsozilor politici", toată starea de verbiaj nevrotico-mitocănesc se va mai calma, iar" marea mută", metamorfozată, în prezent, în "marea băşcălioasă", îşi va regăsi prin straiţe o parte din primii şapte ani petrecuţi în bătătură, între fustele materne, şi mai puţin anii flenduriţi prin politică.          

marți, 24 aprilie 2012

Narcisismul crinului

Într-o zi în care ar fi trebuit să-şi savureze tortul şi şampania, domnul Crin Laurenţiu George Antonescu, întâiul penelist al neamului, a ratat ocazia unei muţenii înţelepte şi a reuşit să-şi etaleze, încă o dată, prea-plinul sinelui mustind de un narcisism şi o fudulie ce frizează ridicolul. De ar fi fost un ilustru anonim sau vreun chibiţ de Cişmigiu,toată această cacofonie politico-educaţională exhibată de posesorul cu pricina nu ar păsa nimănui, poate doar amicilor de pahar ori rubedeniilor, maniera de punere în valoare a propriilor calităţi fiind o afacere strict personală. Numai că, în cazul distinsului lider penelist, auto-proclamat şi viitor preşedinte de ţară, perpetua şi stridenta derobare de minimile norme şi standarde ale unei toleranţe şi unei decente coabitări politice, precum şi abordarea unui limbaj de o agresivitate infatuată, vecină cu grobianismul,nu au cum a trece numai ca umbrele pe pânza vremii.Aflat într-o prelungită campanie electorală şi în preajma unei moţiuni  de cenzură care este cam în situaţia fetei ce, din prea multă frumuseţe, rămâne necurtată, dar şi cu imaginea premierului Ungureanu ameninţându-i supremaţia în sondaje,  nici în seara de Sfântu Gheorghe, unul dintre patronii săi, domnul Antonescu nu şi-a infirmat calitatea de prim şi principal demolator al defunctei revoluţii a bunului simţ.Încuscrit, pentru îndeplinirea unicei sale pohte, de a ajunge primul om al naţiei, cu Dan Voiculescu,Ion Iliescu, Cătălin Voicu, Adrian Năstase şi alţi asemenea "liberali", uşor penali,dar de viţă veche, în detrimentul unui venerabil de talia lui Neagu Djuvara, spre exemplu, actualul şef penelist şi fost, efemer, ministru al tumbelor, îşi vede, pe măsura trecerii timpului, destrămat visul său de mărire, iar noul său inamic este întrupat în premierul Mihai Răzvan Ungureanu, un liberal renegat de mai-marele liberalismului autohton, năvalnicul domn Crin. De unde şi tele-isteriile, bravadele stângace şi erupţiile unei oratorii într-o cheie, "de după blocuri", livrate de un pretendent la prima dregătorie a patriei gonflat şi stând să dea pe afară de atâta auto-mulţumire lăudăroasă. Iar, de aici şi până la încercarea de terfelire a adversarului său, MRU, prin zaţul politicianismului de mahala în care se bălăcesc şi se complac multe dintre figurile şi figuranţii arenei noastre politice, a fost doar o "chestiune de tehnică", aşa cum ar spune şahiştii.Astfel, intrat în malaxorul principiilor politice enunţate, practicate şi promovate de liderul suprem penelist, MRU a devenit un personaj eliptic de calităţile, mai ales liberale, necesare unui politician de teapa unui Crin şi a aliaţilor săi politici, un simplu pion manevrat din umbră de "maleficul" Traian Băsescu, principalul punct al programului politic "made USL".  Mai mult, potrivit evaluărilor experte ale unui "geambaş în ale conducerii" de talia domnului Crin, cu o "vastă" experienţă de profesorat rural, un stagiu de muzeograf tulcean şi un temeinic şi îndelungat absenteism parlamentar, actualul premier nu deţine toate datele necesare accederii în topul politicii, un portofoliu la Externe ori un Oxford nereuşind a satisface standardele antonesciene. De altfel, rezumând ultima reprezentaţie televizată a domnului Antonescu, nu ar fi nicio surpriză ca, în cazul în care renasc Petrache Lupu şi minunile sale de la Maglavid, iar şeful peneliştilor ajunge în jilţul de la Cotroceni, acest veritabil liberal să proclame, într-o fudulie solemnă, precum un alt dictator, cu mult mai celebru, "statul sunt eu, băi, fraierilor! "   

luni, 23 aprilie 2012

Feciorie centuristă

Aproape că nu trece zi, ca falnicii şefi ai celor două partide aliate ce freamătă să atingă cât mai repede zgârciurile ce au mai rămas atârnate de ciolanul puterii trecut de peste două decenii prin toate sosurile ideologiei băştinaşe să nu se îmbăţoşeze de mândria de a se mai procopsi cu câte un pedelist ofuscat că a fost uitat prin cotloanele de la Modrogan. Astfel înghesuiţi mai mult în ograda penelistă, precum oştenii greci în pântecele calului troian, noii convertiţi la "adevăratele valori" reprezentate taman de personajul Crin, care era porcăit şi hulit pe toate căile,şi reciproca fiind valabilă, poartă în bocceluţa traseistului de serviciu şi o "insignifiată" bombiţă menită a isca zâzanie liberală în prag de alegeri. De altfel, teoria darului otrăvit picat din târna pedelistă tocmai în straiţa penelistă este îmbrăţişată şi trîmbiţată de câţiva vigilenţi din tagma unui Orban sau Ghişe, doar că supărarea respectivilor este iscată mai mult de spaima că, înmulţindu-se gurile la praznicul electoral mult-aşteptat, se cam reduc şi porţiile veteranilor ce au trebuit să îndure anii restriştei financiare.Din acest punct de vedere, dat fiind cvasi-lipsa apetitului pedeliştilor fugari faţă de miresmele celor trei roze de Kiseleff, şeful pesediştilor este mai relaxat mai ales că, fiind un partid mult mai stufos şi cu pohte şi orgolii pe măsura talentului de devoratori de bugete, la tortul puterii nu vor fi prea mulţi pretendenţi extra-comunitari, agăţaţi pe ultima sută de căruţa cu bucate. Însă, pentru amicul şi camaradul  de drum al liderului PSD, candidatul de profesie la jilţul suprem al naţiei, domnul Antonescu, toată această năvală a migratorilor pedelişti, unii orfani de protecţii penale, alţii de viitoare dregătorii mănoase, către "marea familie liberală" poate duce la o obezitate de partid nesănătoasă şi la dureri de cap din partea vechilor activişti ce şi-au aşteptat, docili, rândul la răsplata jertfei patriotice.  În ceea ce-i priveşte pe feciorelnicii "eroi ai neamului" care, din motive pur pragmatice şi personale şi fără vreo umbră de raţiune doctrinară, şi-au făcut inventarul preceptelor ideologice şi ale priorităţilor pământeşti, proces abisal în urma căruia le-a venit mintea la cap şi, unde ieri au flegmat, azi au ţucat,această nouă schimbare a taberei nu va fi ultima plimbare politică,pentru o parte însemnată din actorii pieţei politichiei mioritice "Balada chiriaşului grăbit" fiind şlagărul cel mai bine însuşit.Astfel, pe lângă scandalurile şi răzmeriţele din cumetria electorală USL, născute din neostoirea orgoliilor pesedisto-peneliste referitoare la desemnarea candidaturilor pentru proximele alegeri locale, îndrăgostirea celor doi lideri, fără preludiu şi la prima vedere, de nişte centuriste ce se pretind fecioare, numai de dragul de a fi cel mai focos fecior din sat poate stârni o gelozie născătoare de un eventual divorţ al nevestei răbdătoare şi fidele ce se vede tradusă la prima ocheadă străină. Şi, nu ar fi deloc aberant ca, ameţit de toată această devălmăşie politică, votantul de rând şi fidel să se simtă "tradus în amor". După cum, înţeleptul PSD-ului, eternul Iliescu, ar putea să le facă un pustiu de bine celor doi nepoţi doritori de mărire, Victor şi Crin, şi să le explice, pre limba lor, că, aşa cum după marea revoluţie din octombrie, Lenin şi bolşevicii săi nu au făcut guvernul cu familia ţarului, şi în lupta electorală uslistă "sună ca dracu" să te prezinţi cu lefegii cărora le-ai pus în braţe, în ultimul moment, tufa sau săgeata. Dar, până la bătăliile locale, considerând că va fi un premier prea mare pentru o ţară aşa de mică şi marcat încă, se pare, de avatarurile vieţii de boschetar parizian, micul Titulescu a prins a se război, între două tururi de scrutin prezidenţial, cu, încă, preşedintele Sarkozi pe care, în limbaju-i propriu, al diplomaţiei de cartier, l-a taxat ca fiind demagog şi bufon. S-ar putea ca după al doilea tur, din 6 Mai, favoritul sondajelor şi al socialiştilor de Dâmboviţa, socialistul francez şi fostul concubin al precedentului candidat socialist la şefia Franţei, să câştige alegerile, însă, în caz de victorie a "demagogului şi bufonului" Sarkozi şi o eventuală înscăunare în fotoliul de premier a criticului său, Ponta, ar fi jenant de interesantă o întâlnire.               

miercuri, 18 aprilie 2012

Mieii gureşi

După cum le-a dat mâna, unii bronzaţi şi fercheşi, alţii ghiftuiţi de drob, miel, ouă sau cozonaci, dar toţi tresăltând, precum piftia, de nerăbdarea ieşirii din dulcele chiul parlamentar, oştenii troicei USL-iste s-au aliniat la starul primei moţiuni post-greviste, un demers politicianist în care nici distinşii doritori de alungare a echipei MRU nu cred. Dar, cum se apropie primul act electoral al anului, alegerile locale, iar în lupta pentru câştigarea conducerii vreunei comune sau oraş ori a unui fotoliu de consilier local sau judeţean scopul scuză mijloacele, cei doi mari gânditori ai alianţei, plus mezinul de serviciu, au hotărât să scoată din lada de zestre a politichiei voiculesco-iliesceană tocita, de atâta folosinţă, armă a moţiunii de cenzură fără sens.Astfel, la un semn al şefimei pesedisto-penelistă, vocaliştii de profesie au prins a zburda, asemenea unor miei scăpaţi de la marea crăpelniţă pascală, pe la toate uşile şi posturi pentru a recita, disciplinat şi cu dicţia unor artişti de cămin cultural, "poema moţiunii", în fapt, o ediţie, revăzută şi uşor adăugită, a cunoscutului op anti, grămăticii de partid având doar misia de a înlocui doar numele eroului principal ce se vrea decapitat, omul zilei fiind, de astă dată, MRU, premierul tămâiat oral, la investitură, de efemerul european, redevenit, după propriile mărturisiri, la ciobăneala mioritică, Victor Ponta. Pentru a mai da o uşoară culoare în obraji, anemica moţiune moşmondită în cotloanele triumviratului belicos a fost asezonată cu unele condimente patriotarde pe care, în anii lor de glorie, tribunul Vadim şi locotenentul său, Ghiţă Funar, le-au aruncat în neştire în tocana naţionalistă servită "boborului nostalgic". Mai pe înţelesul parlamentarilor care încă nu s-au dezmeticit din  prelungita greva uslistă şi au fost deranjaţi din treburile casnice pentru a vota ultima creaţie ponto-antonesciană, moţiunea ce se vrea a debarca actuala echipă guvernamentală  se sprijină, ca masa ţărănească, pe trei idei, mari şi late, ce ar trebui, în opinia autorilor, să zgândăre, până la erupţie, spiritul economico-patriotic al aleşilor, punctele forte ale moţiunii, această viagră patriotardă, reducându-se la vechiul şi tâmpul slogan al prunciei post-decembriste, "nu ne vindem ţara!"  Iar, ca un semn al europenismului ce pulsează în vinele celor doi lideri, Antonescu şi Ponta,ce se vor şi se visează a fi cei mai de seamă emisari ai naţiei, această ultimă creaţie pregătită pentru vot a celor mai vrednici şi focoşi neuroni pesedisto-liberali s-a înzorzonat şi cu o încruntare etnică iscată de cazul facultăţii de medicină de la Tg.Mureş. Cât priveşte spaima şi durerea, exprimate în moţiune şi născute din marea grijă a vigilenţilor din USL faţă de programul privatizărilor intenţionat de MRU şi colegii săi din Guvern, sunt temeri şi teme care scot la iveală memoria mălăiaţă şi eliptică a onorabililor nervoşi din cele două tabere, lunga listă a vânzărilor pe doi bani, în detrimentul Statutului şi al economiei autohtone, şi etichetate, cu mare fală, ca "privatizări de succes", fiind una dintre "capodoperele" economice ale unui Văcăroiu, Năstase, Tăriceanu sau chiar şi reformatului penelist, Petre Roman. Doar, IMGB, Romtelecom, Combinatul Reşiţa, SIDEX, Petrom, BCR ori alte perle ale coroanei economiei româneşti nu au fost privatizate, într-o mare veselie şi cu un "profit uriaş", de Boc sau MRU, divorţul acestor entităţi  de patrimoniul băştinaş fiind săvârşit sub ochii "naşilor" năzdrăvanilor miei guralivi care, sătui de hârjoana fără griji prin ogradă, au prins gust de verdeaţă parlamentară şi behăie a moţiune de cenzură. O moţiune care are şansa mielului de Paşti.        

joi, 12 aprilie 2012

Chilimăneală liberală

 Este foarte posibil ca, rupându-şi o halcă uriaşă din orgoliul său de vechi şi veritabil  liberal, detronatul Andrei Chiliman să nu părăsească gruparea în care a intrat încă din vremurile în care actualul şi nervosul său şef de partid încă mai hălăduia pe alte coclauri politice. Tot la fel, se prea poate ca sfaturile celor doi corifei ai liberalismului de partid,( venerabilul nonagenar Neagu Djuvara fiind rejectat de mult din sfatul înţelepţilor de "gaşca nebună" a crinilor târzii) Radu Câmpeanu şi Mircea Ionescu Quintus,să fie reuşit să mai îndulcească gustul amar al deziluziei edilului penelist faţă de ieşirile malagambiste ale copilului bătrân ajuns fruntaş penelist. În fond, trecând peste normalul ataşament la partid şi la valorile liberale, rămânerea în siajul antonescian a mazilitului Chiliman ar da şi un aer de "pupat, Piaţa Independenţii" întregii poveşti de semi-divorţ iscată din hachiţele şi umorile, labil controlate şi controlabile, ale celui ce se chinuie, de vreo trei ani, să arate românilor cum se poate face o "revoluţie a bunului simţ" cu bâta şi mitocănia. După cum, nu ar fi niciun capăt de ţară şi nu ar arunca în aer cine ştie ce savante contrucţii politice, nici retragerea liberalului Andrei Chiliman dintr-un partid în care tonul la cântec îl dau personaje alipite şi coborâte din alte trenuri politice pe care, la momentul zero al penelismului post-decembrist, nu prea le-a regăsit prin odăile cotropite de imeghebişti şi mineri, şi în care emblemele emasculate politic şi decizional, Câmpeanu şi Quitus, sunt ţinute  în pervaz, precum bunicii lui Bulă în ziua de plată a pensiei, de către istericii nepoţei crinuţi.În ambele situaţii, în opinia şi în calculele echipei antonesciene, bătrânul stâlp al liberalilor dâmboviţeni,  Andrei Chiliman, este trecut în categoria expiraţilor, a persoanelor ce o încurcă în materializarea strategiei de a transforma un partid-matcă a diversităţii şi libertăţii în gândire, într-o gaşcă de cartier politic, un soi de PFA cu ifose de multinaţională. Pentru un lider mistuit de orgoliile şi nevrozele accederii, tot mai improbabile, la suprema dregătorie a naţiei, alde Chiliman, Patriciu, Djuvara, Cioloş, Ungureanu, chiar şi Tăriceanu, au fost doar nişte ascensoare spre o măreţie indefinită, nişte legitimări de "băiat bun, de perspectivă", însă, pe măsură ce sirenele din Kiseleff  şi Grivco îi susurau în urechi aria grandomaniei, oamenii respectivi au devenit incomozi precum o piatră în pantof. Aşa încât, aburcat pe un catâr cu pretenţii de Ducipal de către noii săi camarazi de drum, şeful grupării peneliste a confirmat morala fabulei "Boul şi viţelul" sau a teoriei, mai "provincială", că "funcţia schimbă organul" şi, în buna tradiţie mioritico-minoritară, şi-a decapitat părinţii politici. Însă, la actuala schimbare la faţă a taberei peneliste şi la "noua orientare" a doctrinei şi discursului liberal, precum şi la cumetriile ideologice, păstorite de fostul copil de trupă ajuns general cu aspiraţii de mareşal, câte o cărămidă au pus, într-o măsură mai mică sau mai mare, şi unii dintre actualii "mari rejectaţi" ai partidului care, orbiţi de oratoria şi bretonul adolestentului întârziat, nu i-au ghicit pohtele, năravurile şi, mai ales, "manerele" de arendaş politic.Acum, a venit rândul garării în triajul liberal lui Andrei Chiliman. Din fericire, pentru "reformatorul" domn Antonescu, lista este foarte, foarte scurtă !   

marți, 10 aprilie 2012

Perfidul iepuraş

La ceas de seară, tocmai când viitorii principali ai naţiei, domnii Antonescu şi Ponta, încă îşi savurau bravadele politice exhibate mulţimii, excitate de proximitatea unor victorii visate, ce a avut privilegiul de a fi aplaudacii triplului congres USL-ist, preşedintele Băsescu le-a pus, prematur, celor doi lideri, în coşuleţul pascal, o mândreţe de cadou: legea prin care, din acest moment, preşedintele ţării, indiferent numele,  poate fi demis, doar dacă la referendumul organizat pentru ratificarea unei suspendări, votează în favoarea mazilirii prezidenţiale 50% din totalul electoratului existent. Mai concret, în cazul în care se ajunge la referendum, un preşedinte român poate fi debarcat numai prin votul a 9 milioane de cetăţeni şi nu prin votul a jumătate dintre cei prezenţi la scrutin. Prin promulgarea respectivei legi, toţi doritorii de suspendare a preşedintelui Băsescu au cam rămas orfani de unicul şi principalul lor obiect al muncii, toate calculele realiste, nu cele fanteziste plăsmuite în diversele cotloane şi cabinete de partid, demonstrând că, în condiţiile unui absenteism cronic şi al unei lipse de apetit electoral manifestate de alegătorii români, atingerea cotei celor 9 milioane de voturi anti-prezidenţiale este infinit mai dificilă decât spălarea de păcate penale a vreunui Năstase, Nicolescu ori Boldea sau înregimentarea în oastea USL-istă a vreunui plimbăreţ Frunzăverde. Ocupat cu relaxarea printre dunele Dubaiului, după herculianul efort  de a rupe scrisoarea prezidenţială ce-i punea pe masă, în schimbul unui minim respect faţă de voinţa electoratului de a ajusta liota parlamentarilor, eventualitatea eliberării premature a fotoliului de şef al statului, Che de Kiseleff pare să nu fi perceput, încă, adevărata potenţă seismică a cadoului oferit, pe neaşteptate, de "perfidul iepuraş" de la Cotroceni.După cum, preocupat, asemenea unei gospodine intrată în criză de timp,cu desăvârşirea curăţeniei peneliste şi debarasarea odăilor partidului de toate "vechiturile liberale", gen Chiliman, sunt destule semne care arată că nici proiectatul şi pretinsul candidat la jilţul de la Cotroceni, tumultosul domn Antonescu, nu prea a prins şpilul darului băsescian, damful micilor victorii obţinute în faţa camarazilor săi de partid, asezonat cu susurul dulceag al alintărilor curtenilor, anesteziind, cel puţin pentru moment, simţurile ce zac, într-o îndelungată somnolenţă, în străfundurile actualului animal-afla, politic, liberal. În fapt, ocupaţi cu ghiduşii de soiul unei caricaturale şi perdante greve parlamentare sau infantile ţâfne şi alte bufeuri de demimonde politice, şefii celor două partide, ce se auto-clamează drept unici şi indispensabili salvatori ai neamului, au contribuit din plin la materializarea cadoului legislativ ce le-a fost pus în braţe de Traian Băsescu pentru că, prin simpla prezenţă la muncă cei peste 200 de aşa-zişi grevişti pesedisto-penelişti ar fi putut contribui la amendarea ori, poate, chiar respingerea acestui document care, în lipsa Opoziţiei, a trecut de votul deputaţilor ca prin brânză şi cu viteza unui TGV. Dar, potrivit înţelepciunii academicianului Grigore Moisil, "nicio lege nu te poate împiedica să fii prost", aşa încât, odată ce au cam pierdut trenul suspendării preşedintelui Băsescu, domnilor Ponta şi Antonescu, împreună cu toţi suporterii paukerişti a aruncării peste bord a căpitanului, înaintea acostării programate a navei, le-au mai rămas să viseze la un harem de fete morgana sau, mai prozaic, să renunţe la bonjurismul politic pe care se căznesc să-l etaleze în faţa naivilor şi să se apuce, temeinic, de muncă pentru care au fost cocoţaţi în fruntea bucatelor de voturile concetăţenilor.       

luni, 9 aprilie 2012

Isterii de primăvară

"Ne-am adunat să nu fim împrăştiaţi", ar fi fost cel mai bun slogan al chermezei tovărăşeşti întâmplată la Pavilionul Romexpo, loc de nostalgii minereşti pentru marele absent, nea Nelu, şi de fiori reci, din aceleaşi motive, veritabililor liberali,alţii decât figuranţii aplaudaci aduşi să-i ovaţioneze pe cei doi lideri ce se visează, împreună cu tovarăşii lor, călare pe ciolanul naţional. Timp de şase ore, activiştii de frunte ai celor trei componente ideologice reunite sub semnul anti-băsismului de partid au reuşi să producă numai câteva enunţuri lozincarde copitate din maculatorul de învăţământ politic al "revoluţionarului de profesie", Ion Iliescu, suficient, după părerile înaltelor feţe pesedisto-peneliste, să galvanizeze energiile oştenilor chemaţi să se lupte cu electoratul pentru votul salvator de jilţuri, conturi sau dosare. De altfel,  vechi activist reşapat şi client al procurorilor şi al "nup"-urilor galante, şeful Consiliului Judeţean Prahova a aşteptat cu sufletul la gură, precum un voievod ce se visează, îndemnul propriului lider de partid, viteazul Ponta, pentru "a scoate ţara din rahat". De parcă, pe întregul său mandat de şef judeţean de pe vremea guvernării colegului său de organizaţie prahoveană, Adrian Năstase, ori în cei 4 ani ai actualului mandat, tovarăşul Cosma, omul cu "rahatul", a fost numai un obiect de inventar şi un figurant în primul fotoliu al judeţului. Şi, asemenea distinsului "vidanjor politic", mai toată armia de partid chemată să caşte gura la vocalizele infantilo-belicoase sau isteriile oratorice ale celor doi lideri şi amici, Ponta şi Antonescu, nu  şi-au îmbogăţit bagajul cenuşiu cu prea multe idei, zestrea strânsă după vreo şase ore de mitingeală fiind tot, "jos Băsescu!", "Huo,PLD!", "Ponta premier şi CRin preşedinte!", un soi de, "Aurora economică", "cioclopedică", "Vivat, ai noştri", "în sfârşit, să trăiască!". Un ghiveci politic numai bun pentru o zi de post, cum a fost vinerea în care s-au adunat într-un congres, "trei într-unul", cei mai zeloşi luptări în "cruciada" electorală proclamată, cu solemnitatea unui Nae Ipingescu de cârmacii alianţei care spumegă de nerăbdarea de a trona în fruntea naţiei. În fapt, după cum s-au semeţit pe scena congresului, nici pentru cei doi şefi ai USL  nu a fost prea clară menirea respectivei erupţii hormonalo-partinice, unicul motiv serios în care binomul pesedisto-liberal îşi putea etala veritabilele virtuţi politice, scrisoarea preşedintelui Băsescu, fiind tratat după chipul şi asemănarea ambilor, băşcălios-infantil. În ceea ce priveşte ruperea scrisorii prezidenţiale, prin gestul său, Ponta a repetat, involuntar, după două decenii,un gest similar al altui pupil iliescean, Miron Cozma, demonstrându-se, încă o dată, că nimic nu este întâmplător şi că istoria este repetativă. La momentul septembrie 91, de la Petroşani, după ruperea scrisorii premierului de atunci, Petre Roman, ortacul Cozma a pornit mineriada soldată cu răsturnarea Guvernului. Prin sfidarea teatrală de acum, liderul PSD a clamat că vrea să candideze la postul de premier, dar nu vrea să fie pus de preşedintele Băsescu. Destul de ciudată această mostră de analfabetism juridic, mai ales din partea unui eminent, deoarece până şi candidaţii la funcţia de primar de comună ştiu "amănuntul" că pentru demnitatea de prim-ministru nu prea se candidează, postul fiind obţinut numai după o nominalizare din partea preşedintelui ţării aflat în funcţie şi un vot parlamentar. Aşa că, e cam dificil pentru ţâfnosul Ponta să candideze la ceva ce nu e de candidat. Însă, dacă ar fi dorit din toţi rărunchii să ajungă cât mai rapid la cele două fotolii pe care la poalele cărora salivează, declarativ şi abundent, de premier şi preşedinte, Ponta şi Antonescu ar fi trebuit să trateze cu toată seriozitatea misiva prezidenţială prin care, Traian Băsescu nu le cerea celor doi lideri ai Opoziţie să stea în genunchi pe cioburi de sticlă , doar să-şi întoarcă armatele greviste la munca parlamentară pentru a legifera voinţa imperativă, care nu mai este la moftul vreunui politician, a celor peste 80% dintre români care au votat, la referendum, pentru reducerea numărului de parlamentari şi renunţarea la una dintre Camere, precum şi reducerea mandatului preşedintelui cu un an. Astfel, prin ruperea scrisorii şi aruncarea sa în derizoriu hăhăit al asistenţei, Ponta şi Antonescu, viitorii mântuitori ai neamului, au probat că, în pofida sforăitoarelor oratorii lozincarde, nu vor abdica de la unica politică însuşită, a interesului personal, cetăţeanul rămânând tot o cifră bifată la numărarea voturilor. Totuşi, carnavalul politic de la Romexpo a emanat o frică, nespusă, însă destul de apăsătoare, a celor doi buni prieteni şi camarazi de arme care, în disperarea lor, şi-au transformat până şi odraslele în agenţi electorali, faţă de adevăratul adversar politic,actualul premier, MRU, un rival capabil să capaciteze şi alte categorii, nu numai activişti isterizaţi, "genii" politice frustrate, traseişti, fripturişti de partid sau oaste de strânsură hămesită.                     

vineri, 6 aprilie 2012

Blondul de la Drept

Plictisit de stat cu burta pe carte şi de buchisit prin ceasloave, după ce a fost retrimis la şcoală, prin băncile din fundul clasei, precum "şcolerii" slabi de ţâţâni, de actualul prim-ministru al ţării, MRU, auto-visatul viitor premier şi lider al pesediştilor, junele Ponta, şi-a încordat muşchii săi de absolvent de Drept şi fost  procuror şi a purces la a concepe o jalbă penală împotriva fostului său nuntaş.De astă dată, precum piciul Pompilică, eroul unei anecdotei în care respectivul vorbea la telefon în şoaptă pentru că se ascundea de părinţii care îl căutau de zor, în demersul său juridic anti-MRU, viteazul epigon al revoluţionarului Che Guevara a renunţat la costumaţia de şef al PSD-ului triumfător sau de co-preşedinte al alianţei USL şi s-a dosit după statutul, mai umil şi mai provincial, de deputat gorjean supărat, nevoie-mare, de maniera în care şeful Executivului a împărţit ultimii bani administraţiilor locale din judeţul care l-a propulsat pe vigilentul petiţionar în jilţul parlamentar, vacant, "momental", din cauză de grevă cu năbădăi. Adică, după numărătoarea pontacă, din noianul primăriilor gorjene, taman cele păstorite de vrednicii gospodari pesedişti şi liberali nu au fost miruiţi de către premierul Ungureanu cu "o atenţie" la buget, favorizaţii soartei fiind doar edilii localităţilor pedeliste.Altfel, temei foarte serios din partea ex-procurorului Ponta de a plăsmui o jalbă care să ajungă pe masa procurorilor de pe lângă Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie, instituţie devenită o a doua casă pentru destui stâlpi ai lumii pesediste, în frunte cu eternul inocent, Adrian Năstase, dacă, în stilu-i, devenit clasic, râvnitorul la fotoliul de şef al Guvernului nu a privit tabloul în întregul său, ci numai în pătrăţica-i favorabilă. Se prea poate ca, în mirificul judeţ Gorj, dintr-o indigestie ideologică ori dintr-o pură omisiune, primarii pesedisto-penelişti să fi fost văduviţi de ultimile fonduri guvernamentale numai că, potrivit anunţurilor făcute, sumele cu pricina au fost destinate unor administraţii locale  care aveau proiecte  derulare. Aşa încât, omiterea de la masa bogaţilor a localităţilor gorjene ghidonate de către edili ai celor două partide s-ar putea să fi fost cauzată tocmai de absenţa unor astfel de proiecte motiv pentru care, indignarea cu iz penal a deputatului Ponta să nu prea aibă obiect. După cum, privind numai în ograda sa gorjeană, deputatul petiţionar nu a avut curiozitatea ori interesul să analizeze traseul fondurilor către toate localităţile patriei gospodărite de către emisarii pesedişti şi penelişti şi, mai apoi, cu picioarele în ligheanul cu apă rece, să cugete la rostul ticluirii vreunei lăcrămaţii penale la adresa şefului Guvernului. Însă, tuşat finuţ fiind, în direct şi la o oră de maximă audienţă, de floreta verbală a premierului, juristul şef al pesediştilor a preferat să-şi ostoiască orgoliul rănit scormonind în lada de zestre ideologică, moştenită de la edecii partidului , apelând la armele tradiţionale, proprii grupării din Kiseleff şi însuşite cu brio şi de zeloşii aliaţi liberali: bâta şi pâra. Deh! Cu "blondele" nu e bine să te pui, mai ales dacă sunt de la Drept şi mai vor să dea şi lecţii de conduită, juridică sau civică, apelând la pământeanul, "ba, pe-a mă-tii!" Oricum, de când numărul inamicilor s-a dublat, pe lângă "jos Băsescu!" apărând şi MRU, viaţa de politicieni a celor doi războinici ai luminii, domnii Ponta şi Antonescu, a devenit un soi de box cu umbra.    

miercuri, 4 aprilie 2012

Apostolii absurdului

Aruncat la înaintare, "greii" alianţei fiind ocupaţi cu emiterea unor gogomănii cu ştaif şi pretenţii de genialitate ideologică, liberalul Mihai Voicu, unul dintre responsabilii cu fasonarea enunţurilor lemnoase, a reiterat noua linie ideologică pesedisto-penelistă ce va fi zămislită şi servită poporului votant cu prilejul proximului congres al USL-ului. Cum era de aşteptat, dat fiind îndârjirea celor două grupări politice în respingerea oricăror forme de toleranţă, decenţă şi inteligenţă politică, principalul şi cam singurul punct forte al viitoarei reuniuni urmează a fi impunerea unei directive cu putere statutară de interzicere a oricărei colaborări cu PDL şi actualul preşedinte al ţării, Traian Băsescu. Spre marea deziluzie şi uimire, faţă de orbirea veninoasă a liderilor celor două partide aliate şi a soldăţeilor încolonaţi în spatele respectivilor, a purtătorilor de materie cenuşie, sunt şanse foarte serioase ca o asemenea decizie, duhnind a intoleranţă proprie anilor 50, să fie votată într-un elan revolut de majoritatea celor chemaţi la anunţatul congres. După cum, fiind vorba de bucătăria internă a unei mezalianţe politice, fiecare este liber să-şi croiască destinul după cum îl taie capul şi să nască orice hilaritate absurdă fără a se deranja a argumenta "chibiţilor" raţiunea şi logica strategiilor adoptate.Dar, în condiţiile în care, pe toate căile şi pe toate tonurile, în frunte cu liderii de vază pesedişti şi penelişti, ambele tabere ale alianţei îşi tot anunţă iminenta accedere la butoanele ţării, o decizie de genul  celei ce se pregăteşte a fi pusă în operă, referitoare la interdicţia de a colabora cu PDL-ul şi, mai ales, cu preşedintele Băsescu, poate bloca taman accesul ambelor partide la dregătoriile mult-dorite, iar micul Titulescu va fi condamnat a rămâne un etern candidat la postul de premier. Mai pe româneşte şi tradus din limbajul încrâncenat şi lemnos al vornicelului  ce l-a clamat, cu tot patosul liberal din dotare, arzătorul ucaz pregătit a fi votat la congresul USL îi cam barează calea nerăbdătorului Ponta la şefia Guvernului, indiferent culoarea acestuia, pentru simplul, banalul şi contituţionalul motiv că, potrivit legii de căpătâi a naţiei, pe care, teoretic şi obligatoriu, un absolvent al facultăţii de Drept trebuie să o cunoască, numirea candidatului la postul de prim-ministru este atributul şi prerogativa preşedintelui. Care preşedinte, prin luna noiembrie a acestui an, după ce se va fi tras linie şi se vor fi numărat bobii şi voturile rezultate din alegerile parlamentare programate, va fi tot actualul şi "nefrecventabilul", statuat şi prin amintita rezoluţie a congresului USl, preşedinte Băsescu. Or, în situţia în care votul popular va decide necesitatea propulsării USL-ului în ţâmbra naţiunii, "catindatul" Ponta va fi în dilema de a încălca programatul decret de necolaborare cu Traian Băsescu şi va aştepta nominalizarea prezidenţială la funcţia de premier sau va fi soldat credincios partidului şi documentelor votate în forul suprem al concubinajului USL-ist şi va aştepta, într-un obositor  joc de glezne, alegerile prezidenţiale din anul 2014. Doar dacă, imprevizibili şi intransigenţi cum sunt, pesediştii şi peneliştii nu vor mai plăsmui vreo directivă prin care să fie îmbogăţită cu nume noi lista personajelor neagreate de puritanii din USL. Cât priveşte impunerea necolaborării viitoare a celor două partide din alianţă cu PDL, după ce, pe rând, atât PSD-ul, cât şi PNL-ul, au împărţit fructele şi deliciile guvernării cu "inamicii portocalii", şi de aici hazul este la el acasă deoarece, niciun sondaj, oricât de optimist a fost pritocit prin laboratoarele prietene, nu a dat certitudinea că USL va dobândi un scor electoral îndestulător pentru o guvernare fără alţi aliaţi.Şi, cum pentru scrutinul din toamnă se întrevede adoparea unui sistem de vot uninominal mixt, în urma căruia vor avea de suferit partidele mici,sunt destule semne că scena politică autohtonă va beneficia, în linii mari, cam tot de aceiaşi actori politici, marja de lucru şi alianţe fiind foarte limitată. Este drept că, asemenea unor veritabili adversari ai trădătorilor şi traseiştilor,căpeteniile Ponta şi Antonescu evită a se înfrupta din tot zaţul ce se scurge acum din plăcinta pedelistă  răsfăţându-se cu mucul şi sfârcul orientate, oportunist şi oportun, spre alţi stăpâni. Totuşi, la caz de nevoie, nu ar fi imposibil ca, pe la sfârşit de noiembrie şi în lipsă de aliaţi, sclivisiţii uslişti să se pupe cu foc şi spor cu geniul caracalean, idolul elodiilor şi ogicilor movalii.                    

luni, 2 aprilie 2012

Naufragiul costă concordia

De când fostul lider al partidului , Sorin Frunzăverde, a dat cep corabiei prin care a prins a se buluci, spre alte zări mai mănoase şi mai mămoase politic, o liotă de primari, consilieri şi parlamentari aflaţi la expirarea mandatelor obţinute în calitate de bravi şi eterni oşteni "portocalii", partidul din Modrogan a intrat într-o stare de nedumerire panicoasă, stare asemănătoare unei gospodine căreia i-a explodat "oala minune" pe aragaz.Mai obişnuiţi cu turismul de partid post-decembrist, primii loviţi de strechea dezertărilor au fost câţiva dintre cei peste o mie de actuali edili ai PDL, preponderent din mediul rural, barca salvatoare a respectivilor vânători de voturi populare la proximile alegeri locale fiind a argonauţilor pesedisto-liberali sau, în cazurile cele mai disperate, a otevismului noctambul. Însă, toată această brambureală pedelistă, ce ar părea a fi calea sigură spre un răsunător eşec, ar putea fi, urmare unei chirurgii politice urgente şi, mai ales, eficiente, răul benefic de care avea nevoie acest partid pentru a se reâncarna în vechea grupare obişnuită cu bătăliile la baionetă şi mai puţin cu fastul şi opulenţa de la masa bogaţilor. Mai concret, dacă în acest moment armata lui Emil Boc suferă pierderi la care nici nu visau adversarii politici, principala vină constă în mahmureala  liderilor şi sfetnicilor de taină a acestora , precum şi pierderea spiritului băsescian care i-a propulsat în fruntea bucatelor, dar i-a şi ţinut în stare de veghe. Beatitudinea jilţului, beţia cuvintelor ori lejeritatea selecţiei camarazilor aruncaţi prin diverse dregătorii  au adus un aer cenaclist în partidul care, în diverse formule, a avut aproape opt ani, dintre care ultimii patru infernali, de guvernare centrală şi locală, încât la ora decontului, sterilitatea oratoriei a cam învins pragmatismul acţiunilor reactive la mioriticul şi ciclicul traseism. De aceea, în pofida ironiilor şi privirilor piezişe,blonda de la Capitală, Elena Udrea, a fost, până în prezent, cam singura "bărbată", reuşind să despartă apele electorale bucureştene, tulburate şi de tangajul politic piedonal,renunţând la o mezalianţă cu un partid care ar fi adus PDL-ului doar câştigarea unui sector. S-ar putea ca, la finalul alegerilor locale, mişcarea Elenei Udrea să fie greşită şi câştigul să nu fie pe măsura aşteptărilor, dar, pentru un partid cu ştaif, nominalizarea unor candidaţi proprii costituie un test de soliditate şi o obligaţie faţă de propriul electorat.Or, daca acelaşi tratament inflexibil, al pragmatismului electoral, va fi aplicat şi de alţi lideri pedelişti, iar oratoriile corozivo-filosofice vor fi amânate până spre sfârşitul anului, ar fi destule şanse de diminuare a pierderilor şi de revigorare a fibrei unui trup care predispus la obezitate politică.  În fond, în decursul anilor, partidul din Modrogan tot a fost confruntat cu hemoragii, începând cu  el lider maximus, actualul  penelist fruntaş, Petre Roman, continuând cu gruparea, Severin-Duvăz-Sassu, şi terminând cu alt proaspăt penelist de frunte, Frunzăverde şi a lui ceată. Normal, aflat, după puteri, într-un perpetuu război cu partea feminină a PDL-ului, şeful pesediştilor şi auto-proclamatul viitor premier, Ponta, jubilează calculând, precum Trahanache, voturile şi anunţă prin târg că, după ce-şi va fi făcut siesta pascală, ortacii săi parlamentari vor da cu greva de pământ şi vor pune la cale o moţiune de cenzură.Motivul moţiunii, enunţat de liderul Ponta şi tocat media de trâmbiţaşii săi, i-ar face mândri pe înaintaşii paukerişti ai starostelui ideologic al PSD-ului,eternul Ion Iliescu, aflat într-o nesfâşită şi păguboasă, pentru naţie, luptă de clasă cu " nemiloşii imperialişti" care vor să sugă bogăţiile poporului. Pentru un june ce se ţine citit, stilat şi cu şcoala la timp şi în timp, ce se vrea a conduce, în anul 2012, în calitate de premier, o ţară europeană,de un puseu de inteligenţă precum cel despre raţiunile preconizatei moţiuni de cenzură ar putea fi foarte fudul un alde Bokasa sau vreun şef de trib. Cât despre emigranţii politici portocalii, galbeni, roşii ori de vreo altă culoare, liderii ar trebui să-şi reamintească faptul că, pe prieteni îi cunoşti la bani şi la drum.