Perfidul iepuraş

La ceas de seară, tocmai când viitorii principali ai naţiei, domnii Antonescu şi Ponta, încă îşi savurau bravadele politice exhibate mulţimii, excitate de proximitatea unor victorii visate, ce a avut privilegiul de a fi aplaudacii triplului congres USL-ist, preşedintele Băsescu le-a pus, prematur, celor doi lideri, în coşuleţul pascal, o mândreţe de cadou: legea prin care, din acest moment, preşedintele ţării, indiferent numele,  poate fi demis, doar dacă la referendumul organizat pentru ratificarea unei suspendări, votează în favoarea mazilirii prezidenţiale 50% din totalul electoratului existent. Mai concret, în cazul în care se ajunge la referendum, un preşedinte român poate fi debarcat numai prin votul a 9 milioane de cetăţeni şi nu prin votul a jumătate dintre cei prezenţi la scrutin. Prin promulgarea respectivei legi, toţi doritorii de suspendare a preşedintelui Băsescu au cam rămas orfani de unicul şi principalul lor obiect al muncii, toate calculele realiste, nu cele fanteziste plăsmuite în diversele cotloane şi cabinete de partid, demonstrând că, în condiţiile unui absenteism cronic şi al unei lipse de apetit electoral manifestate de alegătorii români, atingerea cotei celor 9 milioane de voturi anti-prezidenţiale este infinit mai dificilă decât spălarea de păcate penale a vreunui Năstase, Nicolescu ori Boldea sau înregimentarea în oastea USL-istă a vreunui plimbăreţ Frunzăverde. Ocupat cu relaxarea printre dunele Dubaiului, după herculianul efort  de a rupe scrisoarea prezidenţială ce-i punea pe masă, în schimbul unui minim respect faţă de voinţa electoratului de a ajusta liota parlamentarilor, eventualitatea eliberării premature a fotoliului de şef al statului, Che de Kiseleff pare să nu fi perceput, încă, adevărata potenţă seismică a cadoului oferit, pe neaşteptate, de "perfidul iepuraş" de la Cotroceni.După cum, preocupat, asemenea unei gospodine intrată în criză de timp,cu desăvârşirea curăţeniei peneliste şi debarasarea odăilor partidului de toate "vechiturile liberale", gen Chiliman, sunt destule semne care arată că nici proiectatul şi pretinsul candidat la jilţul de la Cotroceni, tumultosul domn Antonescu, nu prea a prins şpilul darului băsescian, damful micilor victorii obţinute în faţa camarazilor săi de partid, asezonat cu susurul dulceag al alintărilor curtenilor, anesteziind, cel puţin pentru moment, simţurile ce zac, într-o îndelungată somnolenţă, în străfundurile actualului animal-afla, politic, liberal. În fapt, ocupaţi cu ghiduşii de soiul unei caricaturale şi perdante greve parlamentare sau infantile ţâfne şi alte bufeuri de demimonde politice, şefii celor două partide, ce se auto-clamează drept unici şi indispensabili salvatori ai neamului, au contribuit din plin la materializarea cadoului legislativ ce le-a fost pus în braţe de Traian Băsescu pentru că, prin simpla prezenţă la muncă cei peste 200 de aşa-zişi grevişti pesedisto-penelişti ar fi putut contribui la amendarea ori, poate, chiar respingerea acestui document care, în lipsa Opoziţiei, a trecut de votul deputaţilor ca prin brânză şi cu viteza unui TGV. Dar, potrivit înţelepciunii academicianului Grigore Moisil, "nicio lege nu te poate împiedica să fii prost", aşa încât, odată ce au cam pierdut trenul suspendării preşedintelui Băsescu, domnilor Ponta şi Antonescu, împreună cu toţi suporterii paukerişti a aruncării peste bord a căpitanului, înaintea acostării programate a navei, le-au mai rămas să viseze la un harem de fete morgana sau, mai prozaic, să renunţe la bonjurismul politic pe care se căznesc să-l etaleze în faţa naivilor şi să se apuce, temeinic, de muncă pentru care au fost cocoţaţi în fruntea bucatelor de voturile concetăţenilor.