vineri, 31 mai 2013

Bufeurile pisicilor aristocrate

Cotoială cu vaiete, stuchituri şi miauneli printre antene şi prin târla pisicească a mârtanului alfa, toate "aristocratele" din dotare intrând în călduri de când cel mai moţat şi mai pomădat motan ce sugea la ţâţa supremă a fost luat la scărmănat, pe motiv de ţinut coada băţoasă şi râvnit la castron străin, de "netrebnicii" dulăi ai legii. Cum era la mintea cocoşului, sau a motănelului, toată pisicimea antenistă s-a agăţat cu ghearele de singura pulpană pe care au reuşit să o cunoască, a "tiranului de la Cotroceni" şi "sinistrelor unelte", procurorii, motiv pentru "aristocrate" şi maidanezele de pripas de a se da în stambă mai ceva decât în "vremea brânzei". Desigur, pentru poporul amator de senzaţii tari şi saturat de eternele scandaluri casnice ale siliconaţilor neamului, cât şi pentru guvernanţi, etalarea acestor bufeuri  ale telefelinelor a picat precum cireaşa pe un tost fleşcăit, dar comestibil. Însă, din nefericire, la fel ca "Gigi-show", şi acesta nouă dramoletă, cu un personaj principal fad şi cam necunoscut, dar salvată de prezenţa pitorească a mult mai celebrului, "Mitică, la brutărie!", are menirea de a estompa, până la aruncare în anonimat şi derizoriu, "marile manevre" şi trăznăi puse la cale de politicienii naţiei şi ale căror "roade" le vom culege şi le vom "savura", strepezindu-ne dinţii, şi gângurind, precum toţi păţiţii, "dă-i românului mintea cea de pe urmă". Acum, emoţionată de nefericirile ce-i frământă trăirile încarceratului naţional, Jiji, de "aroganţele",  faptice şi verbale,cu iz mitocănesc ale "locotenentului mimi", de iubirile sparte-n fund ale diverselor starlete neinventate sau prăfuite, asistenţa nu prea dă atenţie la , spre exemplu, ghiduşiile şi tumbele legislative făcute de secretoasa, ecletica şi cam sărăcuţa cu duhul gaşcă veselă, în frunte cu fudulia repetenţilor naţiei, ce s-a pus, precum găina pe grămadă, pe maltratarea Constituţiei şi aducerea la o formă de "arici pogonici legislativ", unul dintre "artizanii" măreţei viitoare "opere" fiind omniprezentul la toate praznicele guvernamentale şi tătuc al aberaţiei legii votului uninominal născătorul celor 600  de aleşi ai neamului, şeful ProDemocraţia, erijată în unica depozitară a intelighenţiei societăţii civile băştinaşe. Dar, masa e mult mai bogată şi, pe lângă această aridă lucrare, parlamentarii noştri dragi au mai plăsmuit o "măreţie" a gândirii lor, o nouă lege a referendumului care revoluţionează "artimetica" elementară şi prevede că minoritatea poate fi mai majoritară decât majoritatea aşa încât, pentru a valida un referendum,indiferent tema, din 10 inşi apţi de vot e destul să se exprime la urne numai 3, iar ceilalţi 7,fiind "în minoritate", după minţile luminate ale tăuraşilor proptiţi în Parlament,sunt obligaţi să înghită "voinţa minorităţii". De altfel, în pofida mult clamatei "victorii zdrobitoare" şi a majorităţii celor 70%, la un calcul mai atent se poate observa, chiar şi de către un "eminent" precum Vanghelie, că, în realitate, având în vedere că au votat numai 40% dintre români, izbânda uselistă a fost adusă doar de un sfert din electorat  adică, numai 1 din 4 cetăţeni cu drept de vot au pus ştampila pe aglomeraţia partidelor useliste. Dar, cum aritmetica nu e de nasul repetenţilor sau a plastografilor, iată că, profitând de nebăgarea de seamă a amatorilor de aventuri bahmuţene şi defilări de fufe pe sub nasul capatosului, au reuşit să sfideze evidenţa şi să nască un mic monstru legislativ. Iar, dacă tot scena telenovelisticii autohtone e ocupată cu personaje bambooiste, nici "omul invizibil" al echipei guvernamentale, ministru marilor speranţe şi al marilor proiecte, nu s-a lăsat mai prejos şi, dintr-un condei, a reuşit "performanţa" să mai facă o gaură de pest 1 miliard de Euro în sacul, şi aşa ciuruit şi sărăcăcios, al bugetului  prin renunţarea la contractul semnat de marele Bombo, prin care Bechtel ar fi trebuit să ne facă peste 400 kilometri de autostradă. Cum, la omul sărac nici boii nu trag, dar cam bagă botul, după aproape un deceniu de "muncă", americanii ne-au procopsit cu o sfoară de vreo 50 de kilometri de şosea mai acătării, iar "tătuca" Adelu a scăpat de grija unui contract aducător de alte posibile dureri de cap. Şi, peste toate, amintindu-şi că, înainte de a fi patron de fotbal şi fotbalişti, pandurul Condescu e lider sindical, de bucurie că , în vreme ce ortacii săi se pregătesc de şomaj, a ajuns vicecampion s-a apucat să o pună de o grevă ,cam  second hand, doar că,în aceste zile, patimile lui Jiji şi ale motănelului antenist sunt mai lacrimogene şi mai rentabile pentru minoritatea majoritară.   

duminică, 26 mai 2013

Bruiajul căcărezelor

De o bună bucată de vreme, de când berbecul naţional, metamorfozat într-o banală oiţă, a fost trecut de judecători prin strunga legii şi băgat în ţarc, în rând cu toată turma pătată la blăniţă, dulăii şi căţelandrii, în rând cu mioarele stânei văduviţi, pentru vreo doi ani, de umbra şi răsuflarea priponitului îşi behăie durerea şi nu contenesc în a arunca afurisenii asupra "nemiloşilor" purtători de robă ce au îndrăznit să atenteze la libertatea lânosului şef de târlă. Mai fals, mai răguşit ori cu tupeul semidoct al unicului depozitar de adevăr şi dreptate, cu nebănuite dar ad-hoc descoperite talente şi "serioase" cunoştinţe în tainele ştiinţelor juridice,procedurilor şi altor chiţibuşuri, cete de cetăţeni cu pretenţii, fătuci purtătoare de microfoane şi orfane de neuroni vii, politicieni şi politruci, chibiţi căzuţi din peluză, viitori posibili chiriaşi ai Jilavei, soldaţi, boieri, curteni, femei cu prunci în braţe, dive răsuflate ori trădate în "amoare", toţi se întrec în a behăi, cât mai jalnic şi cu patos, "becaria" lamentării. Ca la orice asemenea "priveghi cu dar" şi bocitoare năimite sau interesate de soarta propriilor suflete, se iţeşte şi câte un zelos "nervos cu nervii" care, ştiindu-se cu scaiul cătuşei aninat de blană sa, behăie cu o patimă şi tărie ce îl fac gelos chiar şi pe placidul măgar al turmei. Poate, în condiţiile unei economii "duduitoare" şi a unei democraţii eliptice de originalitatea proprie meleagurilor noastre dâmboviţene bântuite de duhul peşcheşului de partid, toate aceste vaiete şi suduieli vocale ar fi fost privite, cel mult, cu o doză serioasă de indiferenţă sau de curiozitate, tabloidizarea stării zilnice a unui puşcăriaş fiind tratată, în situaţii fericite, între desert şi cafea, convivii societăţilor sănătoase fiind interesate de lucruri cu mult mai demne de luat în seamă. Însă, pe la noi, prin ţara lui "ce-mi dă", a eminenţilor fără operă, a chivuţelor cu ifose de doamne şi a cleveticilor în ale politichiei, fiecare râgâit, sughiţ ori emanaţie orală a întâiului şi pomădatului încarcerat al neamului, alintat, mai ieri, de "marele său amic",CV Tudor, "boier căcărează", sunt disecate, mestecate pe toate posturile şi pe toate vocile, tălmăcite şi răstălmăcite de tot acest alai al "miloşilor" şi "specialiştilor" în meandrele cele mai obscure ale mersului Justiţiei. Asta, în vreme ce, spre marea lor bucurie că le-a mai aruncat o jucărie şi le-a mai dat o îndeletnicire plebeilor, dregătorii , profitând de lipsa de atenţie şi nebăgarea de seamă a asistenţei, îşi văd liniştiţi de misia lor de a încastra, cât mai temeinic, mecanismul, şi aşa, destul de fragil al instituţiilor democraţiei în chingile oţelite ale unei legislaţii menită a gira toate doleanţele şi trăznăile propovăduite  de "revoluţia binului plac". Astfel, în vreme ce toată suflarea era pusă la curent cu starea izmenelor sau pârţurilor puşcăriaşului Jiji, aleşii poporului votau într-o veselie,printre altele, ciuntirea regulilor unui referendum şi reumplerea conturilor grase ale pensionarilor din oastea dogăreilor. După cum, nici ministeriabilii şi guvernanţii de rang nu pregetau în scoaterea la tarabă, la preţ de mizilic, a unei companii de talia CFR Marfă ori spălarea de păcatele plastografiei a premierului minune care, precum Goe, pentru a nu mai fi furăcios, a fost trimis de mamiţa să se fudulească şi să se tragă în poză la Bruxelles. În acest sens, pentru "granzii" politicii băştinaşe, priponirea berbecuţului piperean a picat mai ceva ca laptele-n păsat,fiind mult mai profitabilă mediatic decât, deja tocitele războaie bahmuţeano-prigonite, încât, deşi s-au repezit în a-l compătimi, verbal şi telegenic, se roagă la toţi sfinţii ca tot acest bocet-bruiaj al căcărezelor să ţină cât mai mult, pentru ca, la umbra sa, "distinşii" să-şi vadă nestingheriţi de micile şi ,mai ales,marile afaceri. Doar, nu s-au "jertfit" de geaba  prin gerul şi nămeţii patriei!           

sâmbătă, 18 mai 2013

D-ale mahalalelor

Pusă pe harţă, nerecunoscătoarea şi limbuta calfă, Iordache, le-a pus pe jar pe cele două dive ale politichiei noastre mioritice, Miţa şi Didina, potopul reproşurilor reciproce răscolind liniştea fragilă a mahalalei ce aşteaptă, cu nerăbdare şi salivând de plăcere, iminenta păruială din colbul uliţei. Sătul de şirul ăstor istericale, domn Nae stă tolănit într-o rână în jilţul său de "apropitar" şi priveşte, printre gene, cu o lehamite amuzată la zbaterea focoasă, dar fără spor, a  nevricoaselor demimonde cu pricina ştiind că, la spartul scandalului şi a întregii bălăcăreli, mirajul plăcerilor le va ostoi toată vitejia focoasă şi vor sfârşi prin a se pupa cu foc, spre marea deziluzie a asistenţei ce aştepta sânge şi cucuie şi va trebui să se mulţumească, din partea combatantelor, doar cu ridicatul poalelor în cap şi afurisenii urlate. După cum, garnisit cu oareşce castane şi ghionturi, mai de ochii soacrei, şi calfa Iordache se va "scuza cu pardon" în faţa ambelor dame înfierbântate, dar cu onoarea "reperată". O astfel de întâmplare din mahalaua politicii ar fi chiar hazoasă, picantă şi uşor frivolă dacă  nu ar fi parte a unei realităţi în care, miţele şi didinele, din nefericire, îşi exersează capriţiile, fandaxiile şi umorile pe nervii şi buzunarele unei naţii saturate de exerciţiile de guvernare a unei alianţe în care dăinuie şi, uneori, dar cam des, răbufnesc tot soiul de orgolii şi frustrări. Desigur, despre cea din urmă ceartă a "zeilor" se vor mai rosti sumedenie de păreri, sfaturi ori prognoze însă, ceea ce ar putea fi luat în seamă a trecut mai lejer, precum rapidul prin Mizil, şi s-ar putea referi la soarta viitoare a motanului alfa din căsoiul uselist, împiciorogarea junelui premier fiind un semn destul de sumbru pentru vigoarea miorlăitului viitor, debarasarea de lesturile inutile dinnacelă  fiind necesară pe măsura ascensiunii unui balon, mai ales cu un copilot la bord. Pe de altă parte, nu ar fi exclusă ipoteza ca o parte din inspiraţia şi tupeul războinic,dătător de migrene cu iz de divorţ, al calfei Iordache să nu îşi găsească izvor într-un celebru jacuzi şi o trainică legătură amicalo-financiară cu posesorul amintitului instrument de relaxare mai ales că omul de la care i s-a tras respectivului proprietar recentul sejur "răcoros" este unul dintre pilonii de bază ai construcţiei pesediste.Or, "amiciţiile" se tratează cu "vetreol englezesc" sau, după caz, cu "mici" păruieli şi vorbe de duh strigate în gura mare . Iar, de se mai pune în balanţă şi bufeurile altei nimfe ce îşi vede tot mai în ceaţă visul său cotrocenist, se poate ajunge la cocluzia că, în pofida batistei , cam udă de lacrimi de cocrodil şi cam flegmată,ce se va pune pe ţambalul alianţei guvernamentale, aceasta are şanse foarte mari de a ajunge precum Lenin în sicriul de cristal, urmând ca, până la declararea decesului oficial, uniunea să fie pusă tot aşa, asemenea "marelui învăţător" de la care şi-a sorbit ideologia Ilicii de partid,  la vedere, ca loc de pelerinaj pentru nostalgici şi "rudele îndurerate".Însă, până atunci, spre amuzamentul mahalalei,Miţa şi Didina îşi jură amor veşnic şi se smotocesc din dragoste!          

joi, 9 mai 2013

Lepădarea de pampers?

Spre deosebire de colegul său de ghiduşii,rămas să sugă la ţâţa motanului, micul Titulescu, imberbul ce umplea cu dulceaţă galoşii seniorilor politichiei băştinaşe şi europene, a reuşit să împlinească un an de viaţă între zidurile Palatului Victoria, motiv, în opinia sa, de a încerca lepădarea de infantilul pampers şi trecerea la ţucalul cu ştaif. "S-a luat Stana de casă", ar putea grăi un hâtru de prin partea întâiului gorjan al neamului, luând aminte, cu mirare, la sforţarea premierului de a trece, de la mersul de-a buşilea, la păşitul, nesigur, dar biped, ultimile gesturi şi emanaţii vocale ale liderului pesedist având menirea, în intenţia autorului, de a demonstra că omul nostru s-a cam vindecat de "bolile copilăriei". Mai mult, sub pojghiţa, destul de străvezie şi fragilă, a unor politeţuri şi delicateţuri de iatac prin care sunt tăvălite dovezile de amiciţie şi camaraderie partinică, un ochi mai versat ar putea întrezări şi unele semne,încă estompate, ale unor viitoare ambiţii de independenţă şi depărtare de, tot mai incomozii, tovarăşi de alianţă. Poate ar părea hazardat, dar, prin "acorduri fine", pragmatismul şi cinismul politic încep a se iţi printre, tot mai desele, mişcări şi declaraţii aruncate pe piaţă de junele care s-a cam prins că fronda cheguevaristă nu prea mai face bine la tenul ce se vrea european, iar unele dintre bagajele îngrămădite în cufărul său, folositoare la început de drum, încep să-i pută a mucegai şi să-i încurce ascensiunea şi tihna politică. Desigur, nefiind naivii satului, nici aliaţii săi, mai ales Crin şi ciracii săi, nu mai cred , precum fecioarele, în vorbele mieroase ale colegului de unire politică numai că, mierea Puterii e mult prea dulce şi se ajunge greu la ea pentru a fi abandonată aşa încât, în pofida tuturor umilinţelor, respectivii se vor ţine agăţaţi de pulpana premierului, pe care, de altfel, îl bodogănesc în "particoler" şi la televiziile tătucului,  precum scaiul de oaie.Drept pentru care, cu o mică marjă de eroare, putem miza că, nici anunţata debarcare a unor miniştri din tabăra penelistă nu va reuşi să zdrunciune "alianţa de monolit" a tovărăşiei politice mai ales că, eternul candidat cotrocenist încă este anesteziat cu iluzia susţinerii, "fără rezerve", la scrutinul prezidenţial de la finalul anului viitor.  Ceva mai dificilă va fi soarta motanului alfa, căruia, prin unda verde prinsă de Justiţie,mai ales prin plasarea "amicilor  Asesoft" (Niţu şi Cazanciuc) la butoanele sale,  i se întrezăreşte un final zornăitor mai ales că, odată schimbată garderoba, vechile ţoale cu damf pisicesc încep a îl jena pe junele premier pentru care, spre marea supărare şi dezamăgire a "revoltaţilor de profesie", nici măcar suspendarea preşedintelui Băsescu nu mai intră în vederile şi calculele sale. După cum, de ar fi luată în serios şi dorinţa micului Titulescu de a se război cu averile ilicite şi dubioase dobândite de mioriticii noştri, se prea poate ca, în ultimul timp şi în pofida multiplelor sale declaraţii de amor şi fidelitate, "nenea doctorul", ăla care îi mai prescrie, când şi când,câte un tratament, să-i fi indicat, spre binele şi fericirea sa viitoare, şi un regim de cruţare fără ouă. Chiar şi de Cornu. Astfel, măcinat fiind de ambâţul de a demonstra că s-a făcut băiat mare, micuţul face toate eforturile de a se lepăda de pamperşii ce-l cam împiedică să intre în rândul lumii bune.