Congresul XV a înfrânt !

Cam în urmă cu aproape un sfert de veac,tot prin astă lună, un fost "titan" şi "fiu iubit" îşi declama,sub ochii unei asistenţe cu palmele bătătorite de aplauze , strepezit şi bolovănos, printre ultimile sale "proiecte grandioase" şi alte vreri de reidicare a naţiei pe "glorioasele culmi ale progresului şi civilizaţiei". Nu apucaseră să se stingă ecourile acelor "vibrante manifestări de dragoste" şi, apărut dintre hârţoagele unei obscure edituri, precum o Afrodită proletară, semi-anonimul Iliescu a tras,ca orice activist responsabil, concluziile urlând din toţi rărunchii săi revoluţionari că fostul său idol,nea Nicu, a "întinat valorile comunismului şi socialismului", motiv pentru care l-a retrogradat,după o sumară "şedinţă de demascare" şi printr-o salvă de "bun plecat", de la rangul de "geniu al Carpaţilor", la cel de "dictator" taman bun de aruncat la groapa istoriei şi a cimitirului Ghencea. Aburit de hemoragia oratorică a noului "tătuc" proţăpit în întâiul jilţ al patriei ce se dorea şi se aştepta a fi "fata bună şi frumoasă",o parte însemnată a poporului  a căscat gura la "zâmbetul naţional" şi la ciracii săi, hămesiţi de foame şi putere, aruncaţi mai dihai decât lupii în turma de oi a unei economii feciorelnice în ale "ingineriilor",dar declarată,urgent şi emfatic, o adunătură de fiare vechi.După cum era de aşteptat, misia foştilor trepăduşi de partid, a nomenclaturiştilor second hand,a emisarilor "organelor" cu ochi albaştri şi a altor "structuri" se cam apropie de final şi,  pe măsura trecerii anilor şi a orbecăielii prin deşertul unei "tranziţii", şansele ca Ilici şi ortacii săi să primească felicitări în faţa colectivului  sunt cu mult mai întrupate chiar şi decât miliardele de dolari promise a se pogorâ peste români din buzunarele fraţilor chinezi. De fapt, cu toate riscurile de a fi pus la colţ şi supus oprobiului "oamenilor responsabili", nu ar fi hazardantă constatarea că, în momentele esenţiale ale cursului istoric mioritic, "conservele" kominterne şi-au cam făcut treaba cu multă eficienţă. Mai concret, fără a avea veleităţi de mare specialist în domeniu, cam orice om atent la mişcările fine ale vieţii politice postbelice l-ar putea considera pe actualul edec al pesedismului de Kiseleff,eternul Ilici, nepot al unuia dintre camarazii de ideologie a kominternistului bulgare,Gheorghi Dimitrov, şi, totodată, fiu al unui alt ilustru ceferist-ilegalist,ca fiind cea mai "harnică" şi eficientă conservă a tovarăşilor sovietici,implantarea sa, după rateurile lipirii sale de nădragii lui Ceauşescu,în fruntea noii plămade post-decembriste fiind o lovitură de maestru.Asta, cu toate că, din exces de zel revoluţionar,în acele momente confuze şi fierbinţi, "emanatul", prin apelarea pripită a ambasadei URSS şi a sprijinului "dezinteresat" la muşchii soldatului sovietic, era să strice poza şi să-i coşcovească pospaiul de "democraţiei" primit la machiaj. Cum experimentul pentru export vest, Petrică, fiul unui alt cadrul de nădejde, nu a dat roadele scontate, tovarăşii,prin zâmbetul iliescean şi muşchii, topoarele şi bâtele minereşti, au "epurat" intrusul ce a demonstrat slăbiciuni în interpretarea cu talent a rolului primit,mai ales că, sfios ca o fată mare, dintr-un ungher al odăii Puterii, privea galeş şi răbdător, aşteptându-şi trenul vieţii, un alt "tânăr de viitor",Adelu, alt camarad verificat până în vârful unghiilor, fost ginere al unui ministru,Grigore Preoteasa, cu urme kominterniste  şi ginere în funcţie tot al unui fruntaş şi ex-ministru şi ambasador comunist,coincidenţă,taman în China,Angelo Minculescu. Până la un punct, noul pariu a fost câştigător,mai ales pentru propriile buzunare,motiv,peste ani, de o "uşoară" penitenţă pe la Jilava, numai că, din motive de Băsescu,a ratat tocmai momentul culminant ce urma să-l plaseze în dealul Cotrocenilor.Însă, la umbra sa, luat cam peste picior de toată pleiada pesedistă,s-a pripăşit şi a făcut purici o "trestie", ce se mlădia duios  la fiecare boare a gândurilor "titanului" şi mentorului său,băgăreţul Victoraş, "viclean copil de casă",cum ar fi spus Poetul. Dezamăgiţi de eşecurile repetate şi prostănace ale unui alt pierzător de profesie, "senatorul lubeniţelor", mintoşii partidului, seduşi, probabil, şi de penuria de responsabilitate şi prea-plinul de orgolii de adolescent miop ce musteau în junele Victoraş,un alt nepoţel,cum vorbeşte gura lumii, al unui vechi kominternist,Naumovici, coleg de echipă cu Pantiuşa şi Nikolsch, l-au tras de urechi şi l-au scos, ca pe un iepuraş din jobenul pesedist, instalându-l în fruntea partidului patronat,încă, de duhul lui Ilici şi, după o serie de "manipulări hibernale" şi trădări de partid, în fruntea echipei guvernamentale. "Case closed",cum ar exclama un "şorici" băştinaş! Ultima "conservă" a fost deschisă şi oferită,spre a fi servită pe nemestecate, poporenilor extaziaţi de minciunele şi plastografii. Aşa încât, ultima reprezentaţie roşie din Casa Poporului nu mai miră, a fost dintr-un film din care lipseau doar două personaje: Dictatorul şi Sinistra! Este drept că, la umbra steagului roşu,victorios, se iţea un asemenea cuplu,copy paste: dictatorul şi crinuţa,privit cu ochi umezi şi umili de noul Bobu, un lăcătuş repetent,dar fudul,nevoie mare! 

Pontao chibiţao

Supărată că bătrâneii fotbaliatori ai Eladei le-au cam spulberat visele cu parfum brazilian,naţiunea microbistă de pe plaiurile mioritice îşi linge rănile ,cu ochii la "blana" viitoarei şi doritei revanşe bucureştene, înjurând la foc automat genialităţile piţurce şi etalând, cui se nimereşte, proprii şi unice strategii infailibile. Asta, pe lângă noianul părerilor pălite de o banalitate soră cu stupizenia emanate pe toate vocile şi la toate posturile televizioniste de mulţimea membrilor "familiei fotbalului" băştinaş. Cum era de aşteptat, dat fiind metehnele propagandistico-slugarnice încrustate în ADN-ul  purpuriu al partidului-stat, căpeteniile televiziunii transmiţătoare a evenimentului fotbalistic de la Pireu au avut "inspiraţia", încecând să-şi facă utilă inutilitatea, ca momentul ratării fotbalistice să fie tămâiat, cu urări şi vorbe lemnoase din dotarea dulgheriei de partid, de careul de demoazele a pesedismului guvernant. Normal, ca un pionier silitor ce se doreşte a fi, Victoraş întâiul, demonstrând că şi-a însuşit lecţia predată în urmă cu aproape 24 de ani de taica Ilici, s-a oferit a se rosti, "ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră", taman când tot microbistul se delecta cu prima bere, "de încălzire", aşa că, mai mult ca sigur, oratoria lui Pontao(păstrând "trendul" lansat de alte televiziuni, în lumea sportului autohton, de rebotezare portugheză ) al nostru a fost garnisită cu neaoşe urări din folclorul tribunelor strămoşeşti. Desigur, pentru alaiul strategilor, analiştilor şi altor atârnători de nădragii potentaţilor din fruntea bucatelor, apariţia celor patru cavaleri ai Apocalipsului, mustind de un patriotism de un festivism mai fad, ipocrit şi găunos, putea fi bifat şi "vândut! guguştiucilor la capitolul "mari lovituri de imagine", numărul celor cinci milioane de privitori ai momentului cu pricina fiind fluturat la fel de obsesiv şi  trimfalist-revendicativ precum acel tocit 7,4 milioane de votanti referendari anti-băsişti din vara delirului.După cum, se prea poate ca, debordând de fudulia-i  naturală, întâiul glăsuitor al poporului să-i mulţumească amicului Sebi pentru gestul de imagine făcut de televiziunea sa,aşa, ca între "oameni de baschet", prin îndeplinirea vreunui "mic hatâr", cu uşoare irizaţii economice, ori "de organigramă". Însă, indiferent de sfaturile şi impunerile strategilor, etalarea celor patru fruntaşi pesedişti, unul mai tern decât altul, în debutul unui eveniment fotbalistic, într-o perioadă în care "măreţele" soluţii de guvernare ale respectivilor au prins a bulversa viaţa şi buzunarul cetăţeanului de rând aduce, păstrând proporţiile, cu "inspiraţia" mitingistă din 21 decembrie a lui Ceauşescu. Adică, mai pe înţelesul tele-premierului şi amicilor săi de guvernare, a te împopoţona,patriotard,cu un fular tricolor, şi a rânji banalităţi în condiţiile în care, de sub stiloul şi voinţa matale, au explodat noile scumpiri la carburanţi, gaze şi electricitate, au fost puse bazele unor creşteri de taxa şi impozite locale după cum "vrea muşchii primarului", ori îţi aşterni viitoare reduceri de TVA la produse bio,tocmai cum doreşte, exprimat duios şi public, soţioara daciană sună, parafrazându-l pe penelistul de ziua a şaptea,Petrică Apaca, "ca dracu"! Asta, cu atât mai mult cu cât, tot în zilele în care, alături de seralistul zgonaci, "fătălăul plângăcios",Mazăre citire) şi eroul de dosar penal, Dragnea mercenarul, premierul chibiţ(chibiţao,pre limba lui Pele) lansa bezele oratorico-mobilizatoare  spre oratcii lui Piţi, tagma aleşilor neamului îşi îmbogăţea parcul auto, parlamentarii din preajma Capitalei îşi votau sporuri salariale pentru "efortul" deplasării simandicoaselor trupuri tocamai,hăt, pe la Snagov, Pipera sau Voluntari, iar piţipoancele şi alte fufe,chiar şi masculine, de partid îşi sleiesc nurii prin cotloane bugetare călduţe şi profitabile. Iar, pentru naivii care încă mai cred în barză,Moş Crăciun şi "strategii" guvernamentale, brigada artistică de amatori "Useliştii" mai oferă câte o mică dramoletă: "Motanul nevrozat", "Migrenele Crizuţului" sau " Tele-raliul copilotului fudul".  Dar, nu ar fi exclus ca, în stagiunea de primăvară, pe scena populară să fie lansată drama "Trandafirii Jilavei", Doftana juneţilor iliescene fiind o ruină!      

Cornu,penitenciar

Până să ajungă vestit "cuibuşor de nebunii" şi sălaş discret pentru simandicoşii post-decembrişti, anonima localitate prahoveană Cornu era recunoscută,mai ales pe şantierele patriei, pentru priceperea locuitorilor săi în ale zidăriei "ştaiful" vremii fiind peste drum, prin coclaurii de la Breaza, pe unde începuseră a adăsta unii dintre fruntaşii acelor ani în care autobiografiile ,incluzând şi agoniselile,multor "tovarăşi de răspundere" din rândul cărora au răsărit şi o bună parte dintre actualii potentaţi ai naţiei,erau mai netede decât creieraşele multor aleşi ai zilelor noastre. Este notoriu faptul că, în pofida unor timide tentative ale "cremei" prahovene,în special ploieştene, standardul şi blazonul de "aşezare de fiţe" au fost aninate de pieptul Cornului de către "dânsul", întâiul găinar şi outor arogant al neamului, actualul ispăşitor într-o libertate de probă al unei pedepse penale,eminenţa sa, Adelu, ce a decis să-şi întemeieze pe meleagurile cu pricina o "modestă" reşedinţă. Cum, mimetismul de partid zace, mai abitir decât bastonul de mareşal, în raniţa oricărui camarad de ideologie ce se respectă, exemplul liderului a fost urmat cu voioşie de cei mai fideli şi mai cu dare de mână "colegi de suflet" aşa încât, mai ales în anii de glorie ai fostului premier, numele micuţei aşezări, devenită un soi de reşedinţă principară, era rostit sfios,şoptit şi cu multă precauţie menită a nu tulbura liniştea şi metabolismul galinaceelor pripăşite prin cotloanele de la Cornu. Astfel,localnicii au prins chiar şi o subţirică pojghiţă de mândrie că noii lor consăteni,alde "tata socru",Michi Şpagă, "voievodul Cosma",ori beizadelele din dotare,afacerişti,bugetari norocoşi, îi "pudrează" cu praful stârnit pe uliţe de luxoasele lor limuzine,iar fiecare "mişcare strategică" prin ogradă, ori strănut al vreunuia dintre aceste "feţe luminate" sunt disecate şi perpelite în zvonuri de "sfătoşii" locului la birtul satului, între două beri şi "o moacă". Însă, după cum s-au burzuluit întâmplările, se pare că, de ceva vreme, "procurorii băsişti" şi judecătorii au cam început a sparge pacea de sub măslinii din Cornu, zarul destinului potrivnic picând taman pe cel ce a pus primul piciorul în sat, "ghinionistul" fermier şi ex-premier ce a trebuit să-şi tocească pana şi blogul pentru a mai scurta din sejurul său de la Jilava. După cum, aşa cum se prefigurează prognoza meteo-dna, sunt semne că nici starostele şi "voievodul" Prahovei, Mircea Cosma, îşi va vedea, din nou, cerul plin de "norişori" cu iz penal, ambele sale vlăstare, atât "domnişorul deputat,Vlăduţ,",cât şi "doamna notar,Deea,(după numele său de fostă şi efemeră cântăreaţă)," fiind implicate în ceva povestiri cu miez dubios şi cu aer evazionisto-păvălean.De aceea, fără a fi prooroci fatalişti, unicul verdict infailibil urmând a fi dat de timp,nu ar fi o minune din tolba lui Petrache Lupu de la Maglavid ca, într-un orizont de timp,fostul faimos sat al zidarilor,ajuns un select loc de răsfăţ al potentaţilor vremii, să nu se metamorfozeze într-un picior de plai bântuit de o faună penitenciară. Mai ales că, voit au ba, mai ieri, juna stea a politicii şi afacerilor patriei,ploieşteanul Sebi Ghiţă, a expus , în inspiraţie şi interpretare proprii, "programul ideologic" al haitei lupilor tineri :" din 2014, noi, generaţia celor de 35-40 de ani, vrem o ţară pentru noi şi copiii noştri". Mai nou, după moda propagandistică moştenită de la tătuca Ilici, dintr-un uriaş panou plantat la margine de Ploieşti, acelaşi Sebi,secondat de hârşitul,Cosma, anunţă populimea, rânjind strepezit:"vrem să luăm ţara înapoi!" Păi, mai au puţin şi,după "talentul" cum se mişcă, gaşca veselă,Sebi, Ponta,Şova,Niţu,Cazanciuc&co o să mai ia doar praful de pe tobă, cenuşa din vatră, lacrimile din ochii amărâţilor şi băşinile de la morţii de inaniţie. Şi, atunci,plini de mânie proletară, alde ponta vor urla din toţii bojocii, să se audă până la Moscova: jos Băsescu!