"Fraila" din casa politicii

sursa: primarsibiu.blogspot.com

În vreme ce vizaveaua lui era la braţetă, prin Cluj, cu un viitor "honnoris causa", şomerul de lux al politichiei băştinaşe şi liderul penelismului guvernamental, cu un zâmbet larg agăţat pe faţa-i nedormită, anunţa marele transfer al anului, trecerea întâiului german al României, edilul sibian, Klaus Johannis, în tabăra liberalismului dâmboviţean de cumetriei. Desigur, fără a pierde timpul, totată suflarea aflătoare în treabă pe scena şi culisele politicii noastre au prins a cânta oda bucuriei, felicitările şi gratulaţiile de mare strateg troienind ţeasta liderului liberal mai ceva decât noianul de confeti de pe la vanghelioanele naţiei. Pe de altă parte, mai strepezit şi cu gândul la o cină pariziană, premierul a punctat şi el,ca aliat ce se vrea a fi, la fardarea imaginii, destul de şifonată,mai ales în urma ultimilelor nevroze interne,a camaradului de arme şi guvernare, fizicul noii achiziţii peneliste fiind purtat pe toate ecranele mai abitir decât Fram , ursul polar, enigmaticul gospodar al sibienilor încercând, fără niciun dram de succes, să păstreze "marea taină", pe care o ştia până şi un bagajist din Gara de Nord, aceea a înscăunării sale în cea de-a doua funcţie a fostului partid al Brătienilor şi actual teren de manevre anto-voiculesciene. La prima vedere şi asurziţi de zgomotul aplauzelor adresate liderului penelist, mai toţi politicienii şi analiştii au concluzionat că racolarea primarului sibian în echipa antonesciană, alături de "crema" liberalismului mioritic, Fenechiu, Chiţoiu, Adomniţei, Petre Roman, Ghişe, Ciorbea şi alte somităţi, poate rivali doar cu transferarea lui Messi la Gloria Bistriţa, spre exemplu, numai simpla prezenţă a multi-alesului sibienilor fiind suficientă pentru a ridica prestigiul partidului şi a mai curăţa din căcărăii  ce-şi fac veacul prin ograda liberală. Poate, din perspectiva unui calcul pragmatic şi pe termen scurt, Johannis va revigora cam blegita săgeată din tolba antonesciană cu atât mai mult, cu cât, la momentul împărţirii bucatelor puterii, oştenii lui Crin au cam păţit precum Ion şi Gheorghe care, ajunşi cu mare întârziere la împărţirea, de către Sfântul Petru, a deşteptăciunii s-au ales numai cu o diplomă. Însă,stând strâmb şi judecând drept, aterizarea lui Johannis în curtea penelistă are menirea de a fi o sulă în cam toate coastele simandicoase ce aspiră la nurii Puterii. În acest sens, un prim beculeţ ar trebui să se aprindă în mintea unui Frunzăverde, un  alt liberal de ziua a şaptea, convertit după decenii de adăpare la Internaţională socialistă şi social-democraţie, căruia, la venire i s-au promis funcţii şi demnităţi pe măsura trădării sale, noului "delfin" liberal fiindu-i promise şi rezervate, un jilţ şi o funcţie nou născute, de prim-vicepreşedinte şi prim locotenent al crinului prezidenţial. 

sursa: www.econtext.ro

Apoi, după afirmaţiile colegului său de alianţă, prin care a clamat disponibilitatea noului venit, Johannis, de a fi  un posibil premier sau preşedinte de ţară,  un motiv de insomnie ar trebui să-şi facă loc şi în tihna şi prea-plinul actualului premier, echipa Crin-Johannis fiind, dacă nu "defectează" nimeni, demnă de luat în calcul. Apoi, deşi s-a afirmat a fi artizanul acestei mişcări de transhumanţă a sibianului în Capitală, chiar şi părintele mişcării cu pricina, liderul penelist, ar putea avea unele viitoare migrene, Johannis fiind un candidat la viitoarele prezidenţiale la fel de viabil precum "achizitorul" său, protocolul uselist nefiind, prin asta, alterat. După cum, de-ar fi să apelăm la memorie, deşi se revendică din seriozitatea germană, nu ar trebui a uită că, în decursul ultimului deceniu, actualul penelist, Johannis, a fost bântuit de metehnele pământului strămosesc fiind, "imparţial,ca tot românul," cu toate partidele şi cu toate guvernele. Astfel, aşa cum glăsuiau unele voci, pe vremea Cabinetului Năstase, după o curte asiduă şi "daruri bugetare" pe măsură, în ultima clipă, edilul sibian a trecut, ca susţinător -simpatizant, în barca Alianţei DA,mângăiat, părinteşte,pe cap de către liderii Alianţei, inclusiv viitorul şi actualul preşedinte, noul premier al epocii, Tăriceanu, fiind destul de "atent" cu primarul urbei de pe Cibin, mai ales că aceasta urma să fie şi capitală culturală europeană. Apoi, ieşit din luminile rampei, Johannis, această "fraila" (alint al "gaiţelor" din neamul Dudulenilor faţă de menajera austriacă ) a politicienilor autohtoni, a fost adus, iarna trecută şi în plină mitingeală "spontană", dar bine organizată, precum sfintele moaşte şi, după o sfeştanie şi o binecuvântare voiculesciană în amvonul GRIVCO,  fost prezentat naţiei ca unicul premier-minune şi înlocuitor de Boc. Însă, iată că, după o nouă perioadă de ţinut "în adormire", Johannis bun la toate este, din nou, scos pe piaţă, uns mare boss penelist, dar şi ridicat la rangul de "balaur" menit a-i struni, în special, pe cei doi "ponei" înhămaţi la teleguţa Puterii. Dar, pentru liniştea şi, mai ales, neliniştea "băieţilor" ce zburdă prin ograda politicii noastre, nu prea ştiu la cine e cravaşa ce poate domoli toanele "frailei" sibiene.          

Taxa pe săpun

Parafrazând un mare chirug al străzilor Capitalei,"poporul pesedist" aşteaptă, precum lingurarii lui Nică a Petrei traista cu merinde, cu ochii mijiţi de emoţie şi gâtlejurile uscate de dor "liberarea" întâiului staroste al ouătoarelor mioritice, "martirul Bombonel", omul fără de care, Viorel şi "Viorică" sunt precum două păpuşi stricate. Cum blazonul de "Ceahlău al scrisului" a cam fost însuşit de ceva vreme şi, oricum, dat fiind culoarea politică a edilului târgului de la poalele muntelului cu pricina, o apropiere onomastică "ar suna ca dracu", se pare că, pentru noul scrib al blogului de carceră i se va rezerva şi lipi pe frunte şi în cv supranumele de "gânditorul din Tărtăşeşti". Cu vocile încă în piuneze, după solicitantul an electoralo-mitingist ce a trecut, bocitoarele şi urlătorii de protocol ale partidului, în lupta cu răguşeala, au dat iama în producţia de ouă a "luminatului" şi îşi aşteaptă odorul la picioarele căruia să bată mătăniile iertării şi ale promovărilor mult-râvnite. În cinstea marelului eveniment, mai important  pentru noii ideologi ai partidului roşu chiar decât actul dezrobirii ţiganilor sau răsturnarea, prin migraţia popoarelor, a "guvernului portocaliu", tot acest "popor pesedist"  şi-a ros "neuronii creierelor" pritocind mulţimea variantelor uliţelor politice pe care vor păşi paşii încarceratului naţional. Desigur, cu zâmbetul rămas agăţat pe faţă de la prima şi ultima bătălie prezidenţială la care a participat şi a ratat-o iminentul eliberat, unii dintre oştenii acestuia se cam fofilesc, până se dumiresc încotro va bate crivăţul de Jilava, după fustele largi şi colorate ale bunicuţei de partid, bătrâna maşteră fiind mare iubitoare de "nepoţei", chiar mai prostănaci, dar pocăiţi. Printre ţambrele gardului, vecinii de ogradă uselistă îşi cam dau coate şi râd mânzeşte şi strepezit, în vreme ce , mândreţea lor de ficior cu nume de floricică  dă, din chicoteală nevricoasă, în intempestive depresii trecătoare, rugându-se la toţi sfinţii şi, mai ales, la moş Ene, patronul său, să nu-i vină "eliberatului" ideea de a râvni la jilţul cotrocean. Spre marea uşurare a fostului înlocuitor de prezident,  un soi de preşedinte "nechezol" (uitata cafea cu orz ce a făcut epocă în epoca de aur), "momental" şi de după gratiile şi zidurile celulei, vocea stinsă de emoţia revederii a bombonelului patriei a infirmat dorinţa sa de mărire până la primul rang al ţării. Dar, după cum ştiu până şi copiii, nu numai "tontologii", pe la noi, viaţa unei minuni se sfârşeşte după numai trei zile aşa încât, pohta vine mâncând. Mai ales după opt luni de "dietă" cu arpacaş, fasole sau macaroane. Însă, până să facă primii paşi spre libertatea mult-aşteptată, din prea-plinul materiei sale cenuşii , de dupa umbra gratiilor, "gânditorul de la Tărtăşeşti" s-a gândit cu mare drag şi multă patimă la tot norodul, nu numai la "poporul pesedist", şi a plăsmuit întruparea unui nou bir, taxa pe pâine. Posibil ca,Viorel, micul paj şi "viclen copil de casă" al marelui Bombo să-i intre în graţii părintelui său spiritual şi să-i valorizeze, printr-o ordonanţă guvernamentală, frunctul, cam fanat, al gândirii bombonele, iar tot românul să umple buzunarele, mereu sărace,dar nesătule în a satisface  salariile liotei  burtăverzimii parlamentaro-guvernamentalo-administrativo bugetată , ale bugetului naţional cu obolul născut din strofocarea mintoasă a încarceratului de elită. Probabil, prin scoaterea la iveală a acestei taxe pe pâine, blogerul încarcerat ar dori să-şi oblojească rănile psiho-fizice rămase în urma goanei sale după vreun năzdrăvan şi jucăuş săpun. De aceea, poate era mai bine, pentru alinarea sa sufletească şi buzunarul, şi aşa rupt, al românului de rând dacă, în liniştea şi tihna celulei sale, "marele gânditor" ar fi născut o taxă pe săpun. Îl ungea pe suflet !         

Îngeraşi maculaţi

Chiar dacă majoritatea poporeană şi degrabă plătitoare a tot mai numeroaselor taxe şi alte biruri se loveşte cu fruntea mai mult de pragul de sus al Infernului cotidian, aproape toată armata politicienilor, a afaceriştilor, mai mult sau mai puţin, de carton, a învârtiţilor şi atârnătorilor de pulpana zdrenţuită a bugetului naţional, a chibiţilor şi cumetrilor de partid, pare-se că se lăfăie într-un Paradis paralel, populat numai de "îngeraşi" debordând de "candoare". De stai şi le asculţi poveştile de viaţă, sfaturile şi puţinele, dar fixele, idei pe care, plini de o ipocrită dărnicie le varsă, în special, pe la televiziuni, prin tabloide ori, mai rar, prin sălile parlamentare, aproape că te păleşte o milă de frământările şi angoasele respectiviulor mai ceva decât la zbuciumul vreunui personaj dintr-o telenovewlă sau din vreun film indian. Mai rar, sacrificiu şi abnegaţie din partea armiei cu pricina, pentru bunăstarea "boborului", pentru "ţărişoară" ,dar, în primul rând, şi pentru că tot sunt stăpânii borcanului cu miere, pentru sufleţelul lor chinuit de griji !  Şi, poate că, hârzobul cu bunătăţi, nu numai ăl cu biruri şi gogoşi , s-ar răsturna şi în capul celor în slujba cărora se află "îngeraşii" noştri, doar că, din ungherele, destul de colbuite, ale "răului" pândesc "nemiloşii" procurori, judecători şi alţi păzitori ai legii, nişte "oameni cu suflet negru", care nu se gândesc la "binele naţiei",ci, mânaţi de furie şi de invidie, îi vânează, uneori până în pânzele albe, pe "imaculaţii patrioţi". Aşa se face şi, spre marea spaimă naţională, întâiul oier al patriei, ca orice liberal şi patriot ce se află, a trebuit să se ascundă, de teama închisorii, printre dune şi dromaderi, într-un mini-exil, motiv pentru evlaviosul piperean de a se tângui, mai apoi, pe la toate televiziile care au sărit să-i oblojească rănile provocate de "zdrenţele " din Justiţie. Însă, această cruntă  blasfemie a fost ca o boare pe lângă "sacrilegiul" făptuit de judecători, în pragul verii trecute, când aceştia au cutezat să-l încătuşeze  pe însuşi "îngerul " ,cu aură la purtător şi majusculă, politichiei mioritice, izvorul de la care s-a adăpat,precum un viţel însetat după vipie, premierul nostru cel iubitor de plastografii şi oratorii sterile,dar televizate. Doar că, în cazul bombonelului încarcerat, din sejurul de la Jilava, tovarăşii i-au cioplit un soclu de la înălţimea căruia, proaspătul "îngeraş" descătuşat va dirija orchestra de coarde şi suflători a partidului. Dar, spre marea nelinişte a "stimabililor", sunt destule semne că, pentru o seamă dintre ei, "puritatea" îngerească le va fi maculată de "infamii" judecători, scâncete şi vaiete auzindu-se de pe "imaculaţi" precum un Voiculescu,un Copos, un Fenechiu, un Dragnea sau alţi "îngeraşi"mai anonimi, de rang mai mic, dar averi mai dolofane. De aceea, se pare că, pe la noi, nici în Paradis nu prea mai e huzurul de altă dată. Poate, doar, în sânul lui Avram. Dar, ştie cineva pe unde bântuie şi Avram?