miercuri, 29 februarie 2012

Filantropie ipocrită

De căteva zile, pe toate tonurile, pe toate vocile şi pe toate căile media, fruntaşii greviştilor USL îşi clamează jertfa patriotică de a dona o parte a simbriei diverselor organisme caritabile.O fudulie ipocrite făcută tot pe banii contribuabililor.
"Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte pomană", una dintre replicile memorabile din "Filantropica"  strigate personajului întrupat de actualul senator liberal grevist, Mircea Diaconu, ar trebui săpată, spre ştiinţă şi aducere aminte, pe frontonul Casei Poporului, locul pentru care toţi cei aproape 500 de parlamentari au vânat fiecare vot al contribuabilului român. Pentru că, parafrazând replica amintită, aleşii neamului care, de ceva vreme, se obosesc într-o grevă în al cărei rost  mai cred, poate, numai cei doi lideri ai Opoziţiei, dintre care unul, senatorul Antonescu, poate primi şi spor de vechime pentru chiul, "mâna întinsă care nici măcar nu deschide uşa locului de muncă nu primeşte salariu". Indiferent, culoarea politică, fapt anunţat, spre marea mirare şi supărare a protestatarilor, de către mult-hulita şefă a Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase. De altfel, în ceea ce o priveşte pe Roberta, mai ieri, şeful PSD, Victor Ponta, a mărturisit că unica revendicare serioasă a greviştilor o constituie detronarea din fruntea Camerei Deputaţilor a acesteia, deputatul PDL de Prahova fiind unicul şi cel mai acru măr al discordiei parlamentare. Ba, mai înflăcărat decât Ana Ipătescu în dealul Spirii, liderul pesediştilor şi viitorul pretendent la fotoliul de premier a anunţat că, suprem sacrificiu, din cauză de Roberta şi-ar depune şi mandatul de deputat. Oricum, pe măsură ce se apropie toamna şi alegerile parlamentare ca şi adjudecate, umerii tineri şi vânjoşi ai liderului PSD şi proxim prezumtiv premier sunt tot mai apăsaţi de grijile "foncţiei şi ţărişoarei", mandatul de parlamentar fiind, şi aşa, mai cu greva, mai cu o vacanţă, pe sfârşite. De aceea, alături de colegul său din fruntea USL, un alt viitor visător, dar la scaunul de la Cotroceni, liberalul domn Antonescu, poliţistul cel bun (rol dezvăluit că-l joacă în dramoleta "Vrem să fim mari"), Victor Ponta, şi-a anunţat poporul că toată indemnizaţia încasată de la Parlament pentru  glorioasa sa absenţă a fost şi va fi, şi pe viitor, donată în scopuri caritabile.Un gest sublim ce ar merita aplaudat dacă nu ar duhni a ipocrizie. Numai şi pentru simplu fapt că marea dărnicie a micului Titulescu şi a tovarăşilor săi de haiducie parlamentară este incompletă, deoarece în conturile parlamentarilor mai intră şi alte venituri şi sume forfetare,şi pe banii contribuabilor, ştiut fiind că toate cheltuielile cu întreţinerea parlamentarilor naţiei sunt alimentate din multiplele taxe şi impozite plătite, infinit mai conştiincios decât o seamă de nababi, de către alegătorii asupra cărora îşi revarsă absenţii neamului nemărginita lor milostivenie. Mai pe şleau, filantropii cu pricina fac daruri cu banii sărbătoritului. În ceea ce-l priveşte pe alesul domn Antonescu, după ce a anunţat, la debutul protestului, că, băiet sărac fiind şi fără un şfanţ, va apela la mila amicilor, iată că, minunea minunilor, s-a procopsit şi 'mnealui cu o mătuşă Tamara care, din toată sărăcia ei, a reuşit să-l cadorisească pe năbădăiosul nepoţel liberal cu o mândreţe de apartament estimat de "răuvoitori" la vreo 500.000 de euro, prilej pentru doritorul de jilţ prezidenţial să facă pe galantul. Tot pe banii babachii, adică a contribuabilului bun de plată şi de vot.Din nefericire pentru cei peste 200 de grevişti, mai sunt şi unii orfani de mătuşi, aceştia fiind dependenţi de statul de plată al Parlamentului, cărora le cam stă filantropia-n gât şi o înghit cu noduri, ucazul cneazului din Kiseleff fiind că parlamentarul pesedist care va devia de la mila impusă de partid va fi exclus din PSD. Concluzionând, văduvirea greviştilor de banii aşteptaţi şi programaţi pentru a fi donaţi, după o lună de chin, chiul şi grevă, va constitui, în ochii vigilenţi ai celor doi lideri USL, un nou motiv, "temeinic, serios şi profund democratic", de a solicita, în gura mare, "Jos,Roberta!" Până atunci, pentru urmaşii lui Farfuridi şi Brânzovenescu, "trai, neneacă, pe banii babachii !"

Răzmeriţa de la Ploieşti

Recentul protest al junilor liberali prahoveni, luat la preţ de matineu de către şeful suprem al PNL-ului, domnul Antonescu, a degenerat într-o zaveră ploieşteană garnisită cu demisii.
Estompată de zarva naşterii tardivei şi, prin asta, inutilei legi a lustraţiei, dar şi de ungerea, prin vot, a fostului senator liberal de prahova, Teodor Meleşcanu, în fruntea Serviciului de Informaţii Externe, mica revoltă a tinerilor liberali prahoveni, concretizată prin demisiile a peste 200 dintre aceştia, a trecut aproape fantomatic prin agenda zilei de marţi, 28 februarie. De-ar fi să se raporteze la statura şi importanţa celor două evenimente concurente- votarea legii lustraţiei şi a noului şef SIE-gestul de frondă al ploieştenilor ar putea avea anvergura unui fapt divers petrecut într-un oraş de provincie, fie şi de dimensiunea Ploieştilor. Asta, la o privire mai aburit-somnoroasă, asemenea celei afişate de liderul penelist când a dat cu ochii de "urătorii" prahoveni la poarta sediului central al partidului ce-l păstoreşte. Numai că, de astă dată, analizată mult mai profund, mişcarea de protest ce a erupt în organizaţia judeţeană a liberalilor prahoveni are rădăcini adânc înfipte într-un sol cu o soliditate aparentă, însă afânat, în decursul anilor, de multiple seisme şi dureri înăbuşite sub lespedea disciplinei de partid. Iar, atitudinea superior-acuzatoare,faţă de protestul tinerilor, afişată de conducătorul PNL şi preluată, mimetic, de ortacii săi din conducerea interimară ploieşteană, departe de a avea un sâmbure de diplomaţie, mai mult a turnat gaz peste foc, efectul fiind o hemoragie liberală ale cărei consecinţe se vor contabiliza doar la finalul alegerilor locale. Desigur, pentru economia unui partid mândru şi solid precum PNL-ul, exodul celor peste 200 de membri poate fi tratat cu lejeritatea indulgentă a unor viitori guvernanţi,iar demisionarii trecuţi la categoria trădătorilor şi "spionilor Robertei". Ceea ce, luând în calcul toate datele, în special cele legate de specificul judeţului Prahova, ar fi o atitudine mustind de stupizenie şi superficialitate a conducerii liberale, atât centrale, cât şi locale. Astfel, trecând peste "amănuntul" care, poate, a scăpat atenţiei unor liberali mai de "ziua a şaptea", că, încă din pruncia liberalismului autohton, Ploieştii şi Prahova au fost o citadelă şi un leagăn al acestei ideologii, tocmai aceste meleaguri reprezintă,după Capitală, cel mai mare bazin electoral al ţării, motiv pentru care potul prahovean de pe  masa pocherului electoral este pe măsură. În acest sens, miza fiind una suculentă şi pohta politicienilor şi a partidelor care contează şi se respectă este născătoare de abundente salivaţii electorale, în decursul perioadei post-decembriste, personaje cu ştaif ale politichiei noastre, începând cu Adrian Năstase, Teodor Meleşcanu, Adriana Săftoiu, Adina Vălean ori defunctul "părinte al Constituţiei" dedulcindu-se la voturile prahovenilor şi ploieştenilor. Or, translatând, superficial, toată revolta tinerilor liberali în nota, desuet-înfieritoare, dar comodă, a trădărilor de partid denotă, pe lângă o imaturitate politică, o abordare "din avion" a cauzelor care au generat valul demisiilor unor tineri care, aşa cum se obişnuieşte, mai cu seamă în campaniile electorale, constituie un detaşament semnificativ al furnicilor şi alergăreţilor mecanismului de partid. Probabil, se poate întâmpla ca, din simpatie pentru fostul lider judeţean liberal, Adrian Semcu, o parte dintre demisionari să facă un zid în jurul său doar că, respectivul ex-lider, detronat în urma unor tensiuni ivite între patricienii loiali şi noul val antonescian al cărui exponent era tocmai consoarta europralamentară, Adina Vălean, a inventat încă din anul 2008, poate involuntar, un USL local, majoritatea în Consiliul Judeţean, patronat de liderul PSD Prahova, fiind asigurată prin mariajul cu liberalii prahoveni. Ar fi descoperit amicul Semcu aceiaşi "inginerie" şi la nivelul Consiliului Local Ploieşti, însă, din nefericire pentru soarta mezalianţei pesedisto-liberale, majoritatea ploieşteană era asigurată de consilierii PDL şi PNG. Cu toate aceste eforturi şi dovezi de credinţă faţă de noul şef suprem,ambiţiile "coanei Joiţica" în a scăpa de "oamenii lui Patriciu", au fost un argument solid în ochii şefului-consortului, liderul judeţean fiind mazilit după o descălecare fulger a conducătorului PNL , iar echipa sa pusă la colţ pe coji de nucă. După cum, ceva mai elegant, dat fiind rangul şi statutul respectivilor, de o "privire mai distantă" din partea doamnei Vălean, au avut parte şi  Teodor Meleşcanu şi  Adriana Săftoiu ambii, fatalitate, parlamentari de Urlaţi, în aceiaşi zonă electorală ce constituie fieful fostului lider judeţean, Semcu. Altfel spus, în prezent, liberalii prahoveni au pierdut, dintr-un foc şi sub privirea blajină a venerabilului preşedinte de onoare al PNL-ului, stimabilul nonagenar Mircea Ionescu Quintus, un senator şi un deputat, precum şi vreo 200 de membri. Însă, au câştigat noi tensiuni care, în prag de alegeri, fac bine la soliditatea unui partid ce se vrea la guvernare şi din pântecele căruia se doreşte a zămisli un viitor preşedinte de ţară. Nasol moment, mişto colivă!

marți, 28 februarie 2012

Mărţişorul otrăvit

Fără veste şi cam grăbit, preşedintele Băsescu le-a făcut o mare surpriză liberalilor şi, în special, şefului acestora, oferindu-le, prin senatorul Teodor Meleşcanu, fotoliul de orchestră al Serviciului de Informaţii Externe, rămas vacant după accederea precedentului conducător, ex-liberalul Mihai Răzvan Ungureanu, în fruntea Guvernului. Însă,ceea ce, în condiţii normale şi pentru orice partid, ar fi fost o şansă nesperată în a puncta, mai ales la capitolul imaginii, pentru liderul Antonescu şi garda sa pretoriană, desemnarea fruntaşului penelist Teodor Meleşcanu la şefia SIE a avut efectul contrar, al unei noi torpile, lansată de comandantul de cursă lungă de la Cotroceni în bărcuţa, şi aşa şubrezită, a opozanţilor liberali. Iar, de la detronarea senatorului Meleşcanu de pe soclul la care meşterii liberali robotiseră , cu lauda şi ipocrizia, atât amar de vreme şi până la aruncarea sa în tagma trădătorilor a fost numai o chestiune de minute, toate meritele nominalizatului la funcţia de şef al SIE metamorfozându-se într-un dispreţ antonescian, motivul profundei supărări fiind persoana celui ce a "îndrăznit" să facă nominalizarea, "inamicul" Băsescu. În opinia nervosului şef al PNL-ului, devenit, în ultimul timp, un partid al Miţelor ofuscate şi isterizate, şeful statului ar fi trebuit ca, pe la prânzul ăl mare, când se scoală boierii, să vine în peţit la tătucul liberalilor şi să-i ceară mâna "fecioarei" Meleşcanu care, pentru că mai ieşea din cuvântul stăpânului, oricum, fusese izgonită din "camera cu gutui" şi aruncată pe la bucutărie. Or, păstrându-şi firea, preşedintelui Băsescu  nici nu i-a trecut prin cap să-i strice siesta unui personaj pentru care dialogul şi negocierea îi sunt noţiuni total paralele prea-plinului  de sine, mizând taman pe viitoarea reacţie, previzibil de nediplomatică, a conducătorului liberal care, flancat de cei doi colegi de USL, şi-a etalat, precum un alt tribun, orator al neamului, tirada trădării. De altfel, devenit liberal prin absorbţie, odată partidul său, ApR, fostul adulat şi, în prezent, hulit senator Meleşcanu, după episodul Ploieşti,când, urmare unor sondaje locale, luase faţa aliatului pesedist,actualul preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, Mircea Cosma,şi fusese opţiunea liberală pentru şefia CJ la viitoarele alegeri,  intrase în colimatorul şefului PNL şi, mai ales, al colegei sale de organizaţii prahovene, europarlamentarul Adina Vălean, şefa crinului consort.Fără a fi un mare strateg şi specialist în ale politicii, pentru orice novice este evidentă miza bătăliei candidaturilor în judeţului Prahova, un judeţ care, după Capitală, constituie cel mai mare bazin electoral şi unde, potrivit protocolului USL, PSD-ul a primit candidatura pentru şefia Consiliului Judeţean şi a Primăriei Ploieşti.  Efectele momentului cu pricina, jenante pentru liniştea concubinajului pesedisto-penelist prahovean, au fost descăpăţânarea conducerii liberale prahovene sub acuzaţia de "colaboraţionism" cu inamicul pedelist local şi, în special,cu Roberta Anastase, iscarea unui mocnit război între cele două tabere, repudiaţii fiind din garda Patriciu, precum şi detronarea, în favoarea conservatorului Dan Voiculescu, a senatorului Meleşcanu din funcţia de vice-preşedinte a Senatului.  Aşa încât, având în portofoliul său şi apartenenţa la tabăra Patriciu, fostul cap şi finanţator liberal fiind, de mult, în dizgraţia fostului său protejat,ajuns şef penelist şi un important viitor posibil candidat la Cotroceni şi pupil al altui potent, sejurul domnului Meleşcanu prin PNL începuse să fie uşor inconfortabil cu atât mai mult cu cât, pe măsură ce se lungea starea de beligeranţă parlamentară, se abrutiza şi discursul liberal al conducătorului şi credincioşilor săi.Pe de altă parte, prin nominalizarea sa la conducerea SIE, senatorul Meleşcanu a deblocat şi activitatea Senatului, scorul dintre Putere şi Opoziţie fiind de 68 la 66 de voturi, însă nu a reuşit să-şi scoată foştii colegi liberali de sub vraja somnului parlamentar.Oricum, galant, de 1 Martie, preşedintele Băsescu a atârnat în piepul bombat al urmaşilor Brătienilor un mărţişor otrăvit.                   

vineri, 24 februarie 2012

Mimoze băţoase

La începurile perioadei post-decembriste, sfioşi precum domniţele la primul bal şi uşor confuzionaţi de agitaţia creată, magistraţii s-au cam pitit pe după faldurile ceţoase ale noii Puteri instalate. Cum timiditatea nu a ţinut mult, onorabilii slujitori ai adevărului juridic au început să iasă din amorţire şi, pe măsură ce le reveneau vocea şi tonusul, au început să-i tragă de pulpană pe noii stăpâni cerându-le, în numele devenirii etalonului perfecţiunii şi imparţialităţii în administrarea actului juridic şi întronarea spiritului dreptăţii, tot mai multe avantaje. Aşa s-a întâmplat că, într-un timp record, asupra castei magistraţilor s-au revărsat o seamă de beneficii şi privilegii, de la nemurirea în funcţie, până la cele mai suculente salarii ale naţiei şi pensii speciale,  pe măsura rangului şi menirii. Toate acestea în ideea de a-i proteja pe procurori şi judecători de tentaţiile unor paşi falşi în misia lor de a despărţi cu toată probitatea şi profesionalisamul grâul de neghină şi a spulbera orice umbră de suspiciune în pronunţarea unui verdict de care poate depinde soarta unui om ori a unei colectivităţi. Astăzi, după mai bine de două decenii de la înzestrarea magistraţilor cu toate aceste prerogative şi beneficii, de-ar fi să ne raportăm numai la diagnosticele puse de emisarii europeni puşi să monitorizeze acest segment al activităţii româneşti, se poate afirma că, într-o măsură destul de semnificativă, s-a cam stricat orzul pe gâşte sau, mai precis, rezultatele nu au fost pe măsura investiţiilor şi a aşteptărilor unei societăţi, destul de paupere, care şi-a rupt de la gură pentru a întări  un domeniu vital pentru sănătatea şi imaginea unei ţări europene. Desigur, vor exista destule glasuri care vor contesta această părere, însă, numai de-ar fi să amintim neuniformitatea actului juridic, avalanşa condamnărilor cu suspendare în cazurile unor "răsfăţaţi" ai soartei, precum şi ultimile verdicte prin care ucigaşul, ce şi-a recunoscut vina, baschetbalistului Hardy a primit o pedeapsă aflată la cea mai de jos treaptă a încadrării, de numai 5 ani, ori prin care, după un slalom printre chichiţe procedurale, un condamnat definitiv, Dinel Staicu, s-a trezit în stare de achitare. Asta, pentru a nu mai face inventarul pleiadei de procurori şi judecători, unii cu destulă faimă, care au fost eroi de partea cealaltă a Codului Penal pe care ar fi trebuit să-l apere şi să-l respecte, ultimul pe lista condamnaţilor fiind fostul procuror ploieştean Dumitru Rebegea, condamnat de colegii săi de magistratură la 7 ani de detenţie ori fosta judecătoare ieşeană care, condamnată fiind, nemulţumită de cuantumul pensiei primite, de peste 100 milioane de lei, precum un student silitor, s-a cerut, prin Instanţă, la mărire de pensie.Lista ruşinii ar fi cu mult mai stufoasă doar că, asemenea unei mame,  mai mult decât tolerantă, caritabilă şi iubitoare,în decursul anilor, Consiliul Superior al Magistraturii a mai mângâiat pe creştet câte un suflet de magistrat care, din diverse motive sau slăbiciuni omeneşti, a mai rătăcit drumul drept confundând Codul Penal cu vreun roman de dragoste faţă de un semen "fără noroc".Iar, toate "micile" devieri de la traseu, inclusiv puseurile greviste, ale magistraţilor noştri au fost trecute pe răboj de vigilenţii europeni care nu prea înţeleg subtilităţile dâmboviţene ale "legii lui om" şi, dintr-un "exces de zel", ne tot pun să ne refacem lecţiile la justiţie până vor reuşi să înţeleagă şi magistraţii noştri că principiul, "o mână splală pe alta", nu poate trece graniţa, iar dictonul "fiat lux pereat mundi" nu este bun doar la simpozioane. De altfel, sensibilă mai ceva decât o mimoză, dar băţoasă precum un majordom regal, casta magistraţilor băştinaşi va avea chiar azi de trecut un nou test, al judecării nemulţimirii unor părinţi nemulţumiţi de introducerea anului şcolar pregătitor. Şi pentru că, n-ar fi exclus ca,poate, în viitor, un alt grup de părinţi supăraţi să ceară în Instanţă desfiinţarea şcolilor şi acordarea diplomelor după mărimea conturilor babacilor sau frumuseţea odraslelor.           

marți, 21 februarie 2012

Băşcălioşii

Martorii au povestit că, înaintea şedinţei parlamentare în care a fost învestit Cabinetul Ungureanu, co-liderul USL, Victor Ponta, se pregătea sufleteşte să ia în piept ironiile şi alte mojicii ale rivalilor săi politici din Coaliţia guvernamentală motiv pentru care, precaut, şi-a gardat augusta-i persoană cu socrul din dotare, senatorul Ilie Sârbu. Însă, spre mare sa uimire, nu numai că parlamentarii partidelor venite să voteze noul premier nu l-au atins pe emisarul Opoziţiei nici măcar cu răsuflarea, ci, dimpotrivă, după ce i-au ascultat cu toată atenţia mesajul, au mai avut şi eleganţa de a emite păreri dintre cele mai favorabile, considerându-se că, în sfârşit, normalitatea relaţiilor dintre exponenţii diferitelor tabere politice a poposit şi pe meleagurile mioritice,iar grobianismul de partid a fost abandonat. Nimic mai fals! Dovedindu-se, pentru a mia oară, că orice minune dâmboviţeană durează doar trei zile, mult-lăudata şi aşteptata aliniere la standardele şi normele minime ale civilizaţiei europene au fost înglodate în pâcloasa şi pâsloasa maia vulgară din care sunt plămădite multe dintre aşa-zisele figuri ale politichiei băştinaşe şi prestinsele lor valori ideologice. Fie, liderul pesedist este un cavaler al tristei figuri ce se agită în van să se descotorosească de năravurile sleite într-un zaţ mucegăit al unei desuete lupte de clasă sau de  ţăţismele liberale clamate, strident, pe la toate video-şezătoarelor de către un lider ce se doreşte a fi viitorul luceafăr politic al naţiei, fie, un actor de duzină ce ar vrea să amăgească asistenţa încercând să facă un Hamlet, dar pe un text de brigadă de amatori.Asta, pentru că, în vreme ce şeful pesediştilor se joacă de-a poliţistul bun, de-a premiantul, uşor tocilar, care ştie să fie politicos şi să nu scuipe pe covoarele simandicoase ale mătuşii Europa sau unchiului Sam, ortacii săi de partid şi cei din alianţă se întrec în a demonstra, cu fiecare prilej, valabilitatea teoriei darwiene şi faptul că, în pofida ifoselor şi pretenţiilor, etalate mai mult prin costumaţie, guşă sau burtă, nu au depăşit stadiul unui "Ionel", nevricos şi răzgâiat, care încă mai deşartă chiseaua cu dulceaţă în galoşii musafirilor. Desigur, în opinia "distinşilor" exponenţi ai aceste politici, de tip "ba, pe-a mă-tii ", toate asemenea manifestări cu ingrediente mahalagiste sunt expresiile ultimului strigăt în materie de  strategie de luptă politică, în acord cu "moda europeană", iar singurii vinovaţi pentru "neânţelegerea" adevăratelor sensuri şi subtilităţi ale respectivelor tactici de bătălie sunt, evident, toţi cei ce nu sunt în acord total cu amintiţii războinici, în frunte cu "dictatorul Băsescu". Mai concret, un remix al străvechii teorii :  "cine nu-i cu noi, este împotriva noastră".După cum, ofuscaţi de acuzele la adresa mitocăniilor, în gest şi vorbă, emanate, "stilaţii" conglomeratului politic USL se prevalează, cu o superioritate ostentativ afişată faţă de naivul "neiniţiat" în tainele jocului politic, de fineţurile unui umor şi a unor ironii accesibile doar "iniţiaţilor". Din păcate, pentru prestigiul destul de şifonat al multor "cavaleri ai spiritului", de la băşcălia grosieră practicată de "onorabilii" şi până la umorul veritabil este o cale pe care majoritatea "pontoşilor" de cartier nu o vor parcurge niciodată. "Băşcălia este a mitocanului, iar umorul al omului cu spirit", afirma un cult de negăsit, niciodată, prin tagma flecarilor şi a "fluieraşilor" şi alţi "ultras" de partid.   Astfel, îndoctrinaţi şi înarmaţi cu aceste simpluţe şi puţine concepte ale melanjului ideologic socialisto-liberal, vorniceii Uniunii fac febră musculară la fălci în misia lor de a propovădui, pe toate căile şi cu toate ocaziile, valoroasele învăţături cu un puternic damf iliescean şi de a vesti naţiei pogorârea celor doi arhangheli ai democraţiei şi fii ai bunului simţ, liderii Ponta şi Antonescu, însoţiţi de întregul alai al apostolilor dreptăţii, în frunte cu "neprihăniţii" Cătălin Voicu şi Adrian Năstase, precum şi a haitelor de câini cu covrigi în coadă. Iar, până la împlinirea acelor clipe mult-dorite de înfometata şi însetata armie a Opoziţiei, cei mai "vrednici" dintre aleşi, parlamentarii liberali şi pesedişti, îşi conservă preţioasele lor energii, epuizate în lungile şi numeroasele talk-show-uri", într-un  chiul pe banii contribuabililor,. Şi, pentru a nu fi acuzaţi că îşi încasează fără muncă zecile de milioane de lei, greviştii neamului, prin rotaţie, îşi exhibă, din balconul Parlamentului, "talentele" de "ultras" cu ştaif şi, asemenea  şcolarilor repetenţi refugiaţi în fundul clasei, râgâie, joacă şeptic, behăie, sparg seminţe şi aşteaptă sfârşitul anului şi mila profesorilor (în acest caz, a votanţilor) să -i treacă, din nou, clasa.           

Aburii sondajelor

Ciclic, şi mai îndesit pe măsură ce se apropie punctul de fierbere electoral, piaţa politicii autohtone este invadată de liotele sondajelor care,asemenea rozei vânturilor, au pretenţia de a prevesti  din ce parte adie boarea victoriei ori viforniţa decăderii. Credibile au ba, periodicele măsurători ale cotelor simpatiilor  mioritice au pentru actorii ce populează scena noastră politică  mai mult menirea unui zvâc psihologic, multe dintre respectivele sondaje fiind, aşa cum s-a mai dovedit în perioada post-decembristă, un soi de furt al căciulii şi o amăgire cu acordul părţilor, fotografia reală, neprelucrată, rezultând numai după contabilizarea voturilor celor care, chestionaţi, în decursul perioadei pre-electorale, pe diverse "cestiuni arzătoare", au răspuns din vârful buzelor, cu gândul la treburi mai pământeşti. A cam intrat în firescul locului ca rezultatele multor sondaje să fie previzibile, strâns legate de zona din care vine comanda şi, implicit, achitarea facturii. De aceea, şi ultimile estimări lansate în spaţiul politic şi disecate cu  voluptate de armatele analiştilor şi solilor de partid ar trebui privite cu precauţiunile de rigoare, efuziunile premature putând transforma, la momentul adevărului, visul în coşmar cel mai recent păţit fiind  fostul viitor preşedinte şi senator al lubeniţelor, distinsul Mircea Geoană, răsfăţatul perpetuu al tuturor sondajelor pre-electorale, dar răpusul urnelor. Dacă veselia otevisto-caracaleană la iţirea aburitoarelor sondaje este scuzabilă şi, oarecum, permisă unui personaj doritor de Cotroceni după un sejur în tomberonul lui Tolea , extazul etalat de liderul liberalilor, care nu suportă sub nicio formă, un USL sub 50% din voinţa votanţilor, pare uşor strident, amintirea trecutelor explozii secvenţiale, în opţiuni,ale defunctului partid ApR ori ale PSD , fiind o pildă în a nu te grăbi precum fata mare la măritiş. Mai ales că, scorul detaşatei prezumtivei victorii a Opoziţiei este afişat de sondajul pritocit în laboratoarele colegului său de alianţă şi tele-gazdă permanentă, onorabilul domn Voiculescu. De altfel, total "întâmplător", aşa a dat sondajul, în clasamentul viitorilor presupuşilor prezidenţiabili, şeful pesediştilor a fost "atenţionat" pentru ultimile sale "deviaţionisme"- discursul pro-Ungureanu, atenuarea  atitudinii anti-tot, renunţarea la violenţele verbale etc- fiind clasat un loc sub colegul său liberal care, la rândul său, nu prea mai domină în intenţiile de vot ale românilor fiind coleg de eşalon cu alde Gigi Becali ori Dan Diaconescu. Privind şi din cealaltă perspectivă, parcă nici rezultatele celuilalt sondaj scos la iveală în aceiaşi zi nu par a fi într-o zonă confortabilă de credibilitate, numai şi prin simpla constatare că un mănunchi de vreo cinci personaje pretabile de a fi incluse în categoria potenţialilor prezidenţiabili sunt înşirate într-o marjă de vreo 5 procente, aproape cât este marja de eroare a unui sondaj. După cum, ecartul dintre USL şi PDL, cu toate cosmetizările şi loviturile de imagine din partea PDL şi nătângismele şi gafele, în speciale ale domnului Antonescu, din tabăra USL, nu par a-l fi strâns la valorile indicate de măsurarea cu pricina. Însă,  în  ceea ce priveşte "lovitura de imagine" dată de campionii  democraţiei grupaţi în USL, prin declanşarea şi lungirea peltelei grevei parlamentare, în pofida tuturor eforturilor de minimalizare a pagubelor, rezultatele sondajului demonstrează că, pentru mai mult de 60% dintre potenţialii alegători, acest aşa-zis protest sună ca dracu. Cu atât mai mult cu cât "înverşunaţii" luptători stau să se jertfească pe baricadele dreptăţii,dar cu ochii beliţi pe uşa de la casieria Parlamentului, ultima găselniţă lansată de grevişti, în frunte cu numărătorul de euro-stele, ex-ministrul liberal, Adomniţei, cu donarea propriilor indemnizaţii şi alte drepturi băneşti pe la orfelinate sau alţi săraci, fiind mult mai puţin credibilă chiar decât basmul cu cocoşu' roşu.     

luni, 20 februarie 2012

Ţâfnă profitabilă

Nămeţii care au încorsetat vieţile a mii de români, conştiincioşi plătitori de taxe şi impozite, sunt pe cale să intre în uitare, jarul protestelor stadale a cam fost ostoit de viscol şi ger, numai aşa-zisa grevă a celor peste 200 de parlamentari liberali şi social-democraţi se ţine băţoasă mai ceva decât un majordom zelos. Îndârjiţi şi încremeniţi într-o solemnitate ridicolă, aceşti trimişi ai poporului votant în dregătoria parlamentară târnosesc mangalul risipindu-şi augustele intelighenţii în lungi şi inutile promenade pe culoarele Casei Poporului. Desigur, pentru naivi şi neiniţiaţi, aleşii poporului cu pricina clamează, cu fudulia găinii care a ouat o mărgică, participarea, într-un suprem şi ultim gest de sacrificiu, la o grevă iniţiată împotriva "tiraniei" Puterii care, culmea tupeului, nu-i lasă să se joace "de-a alegerile". Şi, pentru că obrazul grevistului, mai ales parlamentar, cu cheltuială se ţine, distinşii revoltaţi ai Opoziţiei au dovedit cât de măreaţă le este jertfa şi nu au ratat ocazia să-şi încaseze, până la ultimul bănuţ, toate drepturile băneşti cuvenite pe toată această perioadă a manifestării    ataşamentul faţă de proprii alegători. Aşa încât, având acum şi buzunarele doldora, numai sumele forfetare pe cap de parlamentar grevist fiind de până la 90 milioane lei, respectivii îşi pot continua, cu forţe sporite şi imuni la orice tentaţie de revenire la munca pentru care s-au agitat să adune voturi în colegiile proprii, somno-terapia, botezată, politicianist, grevă. Iar, în timp ce vajnicii lor tovarăşi de partid se feresc de muncă mai ceva decât dracul de tămâie, fruntaşii celor două partide ale bosumflării naţionale, PSD şi PNL, se ostenesc în îndeletniciri dintre cele mai pitoreşti şi cu efecte de frecţii la picioare de lemn, atât pentru electorat, cât şi pentru grupările lor politice. Mai tânăr şi cu mai mult chef de ducă, şeful pesediştilor,domnul Ponta, a plecat într-o drumeţie pe coclauri americani numai că, spre marea sa deziluzie, importanţii de prin Statele Unite nu prea erau în grevă, ca pe la noi, motiv pentru care, micului Titulescu i-au fost rezervate doar scurte întâlniri de complezenţă, ca pentru "văru ' de la ţară", cu vreo doi şefi de adjuncţi de ajutori şi trei secretare ce s-au nimerit a fi  în pauză de masă. Bun prilej pentru fostul său şef de partid, recent mazilit din toate funcţiile, Mircea Geoană, care nici până astăzi nu a reuşit să ne dezvăluie tainele vizitei sale moscovite şi secretul SPA-ului lui Vântu, să-şi etaleze ironia din dotare faţă de "succesul" sejului nord-american al actualului şef PSD. Pe de altă parte,în ăst timp, antrenându-se pentru  anunţata sa călătorie de lucru prin Olanda şi o eventuală "excursie de studii" prin Zona roşie a Amsterdamului nici liderul liberal, domnul Antonescu, nu a avut parte de clipe de odihnă şi, plin de elan, a dezvoltat  "academica" temă fesieră pusă în discuţie de "savanţii" Capatos şi Cruduţa.Veşnici şi utili ăstor vremi precum o bicicletă fără lanţ, retraşi într-un ungher al social-democraţiei încremenite în perestroikism, două tristeţi ale naţiei, Iliescu şi Năstase, filosofează pe seama necesităţii urcării ţării în trenul disciplinei financiare europene ce va să vină, teoria celor doi  bazându-se pe păgubosul şi tărăgănatul, "nu-i momentul" .Numai că, potrivit teoriei celor doi,  următorul tren s-ar putea să rămână înzăpezit şi noi, la cheremul abacului politic şi la astfel de greve parlamentare, gen "leul şi cârnatul".     

joi, 16 februarie 2012

Revoluţia Caţavencilor

Prin anii când se ridicase,copăcel, până la nivelul de tânără speranţă aspirantă la statutul de sparing-partener prezidenţial, iar viitorul său coleg de Opoziţie se fălea cu dregătoria de purtător de vorbe pentru şeful său de partid şi preşedinte de-o noapte, domnul Antonescu se dorea a fi seducătorul port-drapel al revoluţiei bunului simţ. Livrat publicului, mai ales tânăr, ca imagine a juneţii politice, deşi, în acte, destul de tomnatic, amintitul domn din fruntea liberalilor a reuşit să-şi estompeze  trecutele şi insignifiantele fapte de arme post-decembriste şi să-şi atragă destule simpatii în măsură să se considere,în prezent, unicul şi primul dintre aleşi la fotoliul de preşedinte al ţării. La pachet cu amicul şi aliatul său, domnul Ponta, care, la rândul său, după un mic şi obişnuit puci de partid, a fost aburcat în primul jilţ al social-democraţilor şi programat să fie uns premierul viitorului şi visătorului Guvern USL. Trecut-au anii arizi şi obidiţi ai Opoziţiei şi presiunea cămărilor şi buzunarelor goale îi cam frig la tălpi pe cei doi ante-mergători ai înfometatelor şi nerăbdătoarelor armii social-liberale. Mai ales că, pe la porţile pesediste au început să bată portăreii, iar din "lovituri de presă" cu fese nude ori "manevre geniale" de genul detronării lui Geoană, nu se prea poate trăi decent. Nici dacă, inimosul Capatos se mai sacrifică şi dă un alt filmuleţ porno cu nea Nelu fără bască sau cu Năstase numărându-şi ouăle nesparte de Trofeul Calităţii.De aceea, la indicaţiile preţioase ale sfătuitorilor, domnul Antonescu a lăsat baltă orice revoluţie a bunului simţ, peste care s-a pus colbul uitării, şi a trecut, dezinvolt şi cu voioşia şcolarului scăpat în recreaţie, la o altă formă revoluţionară, a grobianismului verbal, mişcare strategică de pe urma căreia a adunat mai mult bile negre. Spre deosebire de colegul său de Uniune care, cel puţin aparent, a abordat atitudinea mai sobră şi mai cizelată, proprie unei tradiţii pesediste ce nu prea digeră malagambismul politic.Cum vicisitudinile iernii au cam dat peste cap programatele "mişcări spontane" ce au animat pieţele unor localităţi, iar mult-trâmbiţata grevă parlamentară cu banii la teşcherea dă să eşueze într-un ridicol sublim, cei doi lideri ai USL au scos din arsenalul, destul de sărăcăcios, "de criză", al bătăliei anti-tot, textul gavroche-ului politic, ăla cu "mamelor din lumea-ntreagă" , unica idee iţită şi vehiculată până la saţietate fiind că mândra floare a Opoziţiei nu este ascultată, mângâiată pe creştet,ci, doar pusă de către "nemernica Putere" să stea ca mutele asistente din multiplele tele-divertismente ce au invadat piaţa media.Şi, poate că s-ar mai găsi ceva bocete şi lacrimi pentru starea jalnică a celor trei floricele de partid, PSD,PNL,PC, numai că, odată invitate pe la Cotroceni, prin Parlament, să-şi spună părerea, să voteze după cum le dictează ideologia sau gramatica, 'nmealor scot ţâfna la înaintare şi tratează cu refuz orice tentativă de dialog. Ori, când mai consimt la a coborâ din înaltul fuduliei cu ştaif, impun condiţii ce frizează, în cel mai bun caz, infantilism, dar pe care le consideră destul de întemeiate pentru o excursie pârâcioasă până la Bruxelles sau pentru caţavelnice filipice recitate de cei doi lideri ai Opoziţiei şi de trâmbiţaşii de partid. Mai nou, uitând că, de bună voie şi într-o veselie, au boicotat lucrările comisiilor parlamentare ce au audiat membrii actualului Cabinet Ungureanu şi care urmau să acorde un aviz consultativ ,după care şi-au refuzat dreptul de a-şi exprima, prin vot, opinia proprie sau a electoratului care i-a trimis în Parlament,  liderii Opoziţiei, pentru a nu-şi ieşi din mână, s-au dus cu jalba la Curtea Constituţională să reclame legitimitatea actualului Guvern.O nouă manieră "originală", pritocită prin laboratoarele din Kiseleff sau Grivco, de a-şi plânge, ipocrit, de milă şi de a se auto-victimiza, invocând, în hohote de plâns cu lacrimi de crocodil, "boborul". Asta, în condiţiile în care, inclusiv eminenţii cititori în legi, care i-au pus, "doct", pe pesedişti să-l debarce pe Geoană din fruntea Senatului, ştiu "amănuntul" că, potrivit Constituţiei, unicul şi decisivul cuvânt în legitimarea unui Guvern îl are votul plenului parlamentar. Dar,din nefericire, pentru naivii care mai cred în defuncta revoluţie a bunului simţ,
 şefii Opoziţiei şi amicii lor de partid se închină numai la "statua" lui Caţavencu.             

Parlamentul GRIVCO

Venerabilul Dan Voiculescu, stâlpul care susţine întreaga mega-structură a triplei alianţe anti-băsesciene, s-a dovedit a fi un soi de spărgător de grevă parlamentară, însă, netreziţi din uluială sau poate dintr-un prea-plin de recunoştinţă şi feciorelnică sfioşenie, niciunul dintre cei doi lideri majori ai USL nu au tresărit de emoţie ori de indignare.În plină ţâfnă a Opoziţiei, când toţi cei peste 200 de parlamentari ai celor două partide aliate, PNL şi PSD, şi-au sacrificat până şi plimbările electorale printre nămeţii propriilor colegii de hatârul grevei, distinsul vice-preşedinte al Senatului şi omnipotent patron al umbrelor pe sticlă a dat sfară-n ţară că a muncit pentru binele naţiei alegătoare.Mai concret, prin miezul zilei, profitând, probabil, de neatenţia junelui şef al PSD, Victor Ponta, ocupat, pare-se cu făcutul bagajelor pentru memorabila întâlnire cu o seamă de iluştri purtători de mape ale politicienilor de vază ai SUA, sau de starea uşor somnolent-creativă a liderului liberal, părintele conservatorilor mioritici a anunţat că, încă de pe la începutul lunii, cam pe când se pornea protrestul camarazilor usl-işti, s-a ostenit să depună la Senat un proiect de lege de maximă importanţă pentru ţară.Un gest uluitor care ascunde în pântecele său dolofan o serie de uimiri şi nelămuriri. În primul rând, faptul că, după atâtea zile de la depunere, niciun parlamentar al USL nu a catadixit să-şi rupă de gură o fărâmă din preţioasa-i grevă pentru a se apleca, zelos, asupra opului voiculescian, denotă o gravă desconsiderare a muncii intelectuale depusă de eminentul autor al proiectului cu pricina ceea ce constituie un semn al fisurării monolitului USL. Motiv mai mult decât întemeiat pentru ca şefii politici ai parlamentarilor indisciplinaţi,domnii Ponta şi Antonescu, să fie chemaţi de urgenţă la sediul Grivco pentru "discuţii calde,tovărăşeşti" şi, în caz de nesupunere, prezentaţi în nudul gol la Capatos. Totuşi, lăsarea la dospit, până la momentul în care se va ordona încetarea protestului, a fructului gândirii legislative de vârf a conservatorismului autohton poate fi şi un test al autorului prin care  să verifice loialitatea şi hotărârea colegilor săi de a se eterniza în această mişcare de frondă la adresa muncii şi a votanţilor care i-au propulsat pe respectivii protestatari  în confortabilele şi beneficele jilţuri. De altfel, făcând o paranteză referitoare la această bosumflare parlamentară pe banii contribuabililor, ar trebuii să ne reamintim cum, în diverse momente, când unele sindicate intrau, motivat ori ba, în grevă, administraţiile sau patronatele apelau la Instanţele judecătoreşti şi, într-o majoritate covârşitoare, protrstele erau declarate ilegale, iar greviştii puşi să plătească pagubele. De astă dată, angajatorii şi patronii celor peste 200 de parlamentari grevişti fiind, potrivit votului acordat, electoratul, poate se va găsi o porţită prin stufoasa noastră legislaţie care să permită patronilor votanţi acţionarea în judecată a angajaţilor parlamentari aflaţi în grevă, plata pagubelor aduse de acest protest şi restituirea tuturor sumelor încasate fără muncă de împicinaţii revoltaţi. Revenind la măreţul gest al părintelui conservatorilor de a munci rin depunerea unui proiect de lege la Senat, o altă raţiune a acestuia ar fi deturnarea atenţiei generale de pe caricaturalul protest parlamentar şi punerea reflectoarelor pe unicul muncitor şi depozitar al intelighenţiei  Opoziţiei. În ceea ce-i priveşte pe colegii săi de social-liberalism, au cam început să facă pe găinile fugărite de cocoş fiind încă nehotărâţi când "să se împidice" şi să iasă din acest protest care, pe zi ce trece, îi afundă în ridicol, ultimul prilej când ar fi avut şansa să-şi "repereze onoarea" şi să-şi demonstreze maturitatea politică fiind ratat prin absenţa de la semnarea protocolului privind acordul de garantare fiscală, un document cu o simbolistică şi o încărcătură cu mult peste scrâşnita şi unica ideologie, "jos, orice!" De altfel, când te fofilezi după fustele, duhnind a mahorhă, vodcă şi cizmă căzăcească, ale unor "înţelepţi" uitaţi între buchiile materialismului dialectic, este cam anevoios să pricepi că, în politica actuală, a bunului simţ, adversarii politici au murit de mult, dar există şi sunt respectaţi, contracandidaţii şi combatanţii ideologici, "alinturile" verbale fiind, de mult, doar apanajul mahalagiilor politici, aflaţi, şi ei, pe cale de dispariţie. Cât priveşte anunţatul proiect de lege al onorabilului Dan Voiculescu, cel mai util ar fi, pentru urgentarea materializării sale într-o lege, ca Grivco să fie declarat Parlamentul greviştilor, iar sediul antenei, un Cotroceni în exil.          

marți, 14 februarie 2012

Orgolii troienite

Spre mare tristeţe a amatorilor de "senzaţii tari", transmise într-o searbădă logoree dârdâită, a dătătorilor cu părerea ori a propagandiştilor populismului de larg consum, se pare că, potrivit prognozelor meteo, epopeea bătăliei cu nămeţii se cam apropie de final, vajnicii trâmbiţaşi ai urgiilor pregătindu-se în joc de glezne şi cu discursurile la purtător de următor asalt media al eventualelor inundaţii. Aşa încât, poveştile, unele prea însiropate cu populism partinic, despre viforniţele ce i-au bântuit pe majoritatea românilor au început să-şi mai piardă din farmec, actorii politici ai naţiei se ţin băţoşi în dorinţa lor de a fi prezenţi, oricum şi oricând, în atenţia poporului, fluturând fuduli izmenele murdare ale politichiei lor de Zăbrăuţi ca pe un mândru drapel al luptei pentru accederea la mult-visata acadea. "Republica este şi va fi o acadea enormă,din care republicanii vor suge esenţa sfintelor principii. Trăiască dar sfânta acadea,cu condiţie ca să ne fie şi nouă permis a trage pe dânsa cu limba măcar o dată pe zi!" Acest citat nu este  extras din vreo magistrală şi vituperantă filipică a vreunui fruntaş politic băştinaş sau a vreunui contestatar cu verbul în buzunar şi "seralul la zi şi la timp" din tabăra Opoziţiei, ci dintr-un articol publicat prin anul 1879, de parcă ar fi fost azi, de nenea Iancu. Astfel,revenind la oile noastre, precum şi la năravurile din vremurile lui Caragiale,dar purtate şi acum în raniţă de căprarii ce se visează mareşalii ai politicii şi primi dregători ai naţiei, nu putem să nu picăm în admiraţia consecvenţei celor doi lideri ai Opoziţie în a se juca de-a domnu Goe şi de a da cu tifla oricăror şanse de a demonstra că, mai ales în viaţa politică,fie şi dâmboviţeană, normalitatea, decenţa şi bunul simţ nu sunt precum viaţa pe Lună, iar superioritatea "revoluţiei bunului simţ" faţă de doctrina "jos, Băsescu!" nu constă doar în numărul mai mare de litere.  Mai concret, după ce au refuzat, gonflaţi de un ţăţism ce friza un grobianism politic decedat de veacuri în democraţiile pe care ambii şefi ai USL le imploră să-i bage-n seamă şi le tot flutură prin faţa naivilor,prezenţa la o consultare pe un subiect-acordul european de garantare fiscală- "uşor" mai important pentru viitorul ţării decât bucile nude ale unui fost premier, din unicul motiv că, în ochii "iluştrilor", Cruduţa lui Capatos e mai importantă decât preşedintele Băsescu, domnii Ponta şi Antonescu au tratat cu refuz şi ultimul apel la abandonarea chiulului parlamentar pe banii contribuabililor. "Nu e pe agenda noastră", s-a rostit cu ţăfna-i din dotare şeful liberalilor referitor la subiectul consultărilor de la Cotroceni ce urmau să inventarieze şi opiniile, câte ar fi fost, ale celor două partide majore ale Opoziţiei despre amintitul acord european care, aproape cert, va reglementa şi va guverna toată viaţa fiscală a majorităţii covârşitoare a statelor membre ale Uniunii Europene. Se prea poate ca profesor de istorie, domnul Antonescu să fie un fan al documentelor cu iz de mucegai şi să aibe în dotare o agendă de prin anii 50, cu poza "tătucului Stalin" şi textul "Internaţionalei" tipărit pe pagina de gardă şi atunci, e firesc să nu fie în agenda sa şi vreo referire despre UE, NATO, bune "manere" şi alte asemenea semne ale "progresului capitalist".De unde şi absenţa sa de la  nişte consultări ce au avut loc într-o clădire unde, prin 2014, ar vrea să fie şef. Ori, ar mai fi şi varianta, "răutăcioasă" şi născută numai din "invidia" Puterii ca respectivilor lideri ai USL să nu le fi trăsnit prin minte nicio idee măreaţă despre acordul cu pricina, demnă de a fi rostită în faţa preşedintelui şi, atunci, orfani de idei, cei doi lideri au preferat ruşinii, o glorioasă absenţă. În privinţa refuzului de a reveni la muncă, şefii armiei parlamentare a Opoziţiei au invocat îndeplinirea de către partidele Coaliţiei a patru hatâruri, condiţie fără de care cei peste 200 de ortaci ai reâncarnaţilor Farfuridi şi Brânzovenescu nu concep să abandoneze căldurica din multiplele studiouri de televiziune pe unde îşi expun creaţiile neuronale ori ultimile poezele de partid pentru căldurica din Parlament. Chiar dacă, pentru "efortul" de a se împopoţona cu titlul de grevist al neamului, cei peste 200 de parlamentari ai PSD şi PNL, plus vicepreşedintele Senatului, Voiculescu, îşi încasează, la termen şi fără nicio jenă, toate drepturile salariale, de la indemnizaţiile de parlamentar, până la sporurile de membri prin diverse comisii unde s-au plantat în unica lor zi de muncă, sumele forfetare destinate propriilor cabinete parlamentare şi alte mizilicuri pentru care, votantul, de mila căruia se jelesc, ipocrit, respectivii eroi ai chiulului contribuie, lunar, cu peste 1,2 milioane de Euro.Ar mai rămâne ca, într-o ultimă zvâcnire de "responsabilitate", greviştii parlamentari să-şi mai întrerupă pentru o zi protestul şi să-şi voteze o lege prin care, pentru "jertfa" lor, să primească şi câte un certificat de martir cu tot alaiul cuvenit: pensie de grevist fruntaş de vreo 40-50 milioane lei pe zi, câte 50-60 hectare de teren intravilan pentru viitoarele vile, câte 10-20 de spaţii comerciale sau pieţe şi câte un mausoleu  cu moaca,aurită şi aiurită, a jertfitului.  Însă, cum acadeaua Republicii e dulce şi limbile, orgoliile şi mitocăniile sunt cam multe. Noroc, pentru domnul Antonescu, că pe lume mai există câte un Capatos rătăcit şi cu mintea veselă care îl mai pune să filosofeze doct despre bucile adversarului său politic, iar pentru domnul Ponta că, încă se mai găsesc americani amabili care să-l invite la căte o cafea.        

luni, 13 februarie 2012

Zăpada electorală

Luat, la început, la preţ de matineu, "generalul Iarnă" a reuşit, şi anul acesta, ca de fiecare dată când îşi pune mintea, să fenteze vigilenţa mulţimii autorităţilor mioritice şi să înfrângă, fără prea mari eforturi, uriaşa şi inutila armată a utilajelor de deszăpezire care, potrivit stufoaselor strategii, planuri şi statistici, sunt infailibile, mai ales, în garaje. La fastuasele repetiţii puse la cale, în sezonul uscat, de edili, drumari şi alţi asemenea robotitori şi responsabili cu victoria asupra gerului şi a fulgilor de nea, toţi sunt numai un zâmbet şi o asigurare că, de astă dată, nimeni nu va mai fi surprins, iar necazurile iscate de vitregiile iernii vor fi o amintire.Cum, din păcate, indiferent de rang, autorităţile noastre sunt campionii teoriei şi repetenţii practicii, şi răbufnirea din acest început de an a iernii s-a încadrat în parametrii de surpriză ştiuţi, iar "locotenenţii" şugubăţului !general", viscolul, gerul şi troienele, şi-au făcut de cap, de aproape trei săptămâni, zeci de mii de români, în special din zonele rurale, fiind victime ale nepriceperii, nepregătirii şi indolenţei diverselor straturi ale autorităţii, de la primar, până la ministru. Fiind un subiect suculent şi care, gestionat "profesionist", poate cosmetiza vreo imagine, dramaticul război cu urgia nămeţilor nu a fost ratat de politicienii de toate culorile, de la zgomotoşii Gigi Becali şi Dan Diaconescu, până la prefecţi, primari, şefi de partide sau preşedinţi de Consilii Judeţene, sub generoasa umbrelă a solidarităţii fiind desfăşurate, mai subtil ori mai abrupt, cam toate formele seducţiei politice aducătoare de voturi. Fiind la o aruncătură de băţ de campania electorală pentru alegerile locale din luna iunie, nici o voce de politician, local sau central, care se doreşte a fi băgat în seamă nu a ostenit arpegiind, în ton grav şi solemn, aria solidarităţii. Spre deosebire de majoritatea prosperilor din Top 300 care, oameni "cu scaun la cap", şi-au păstrat firea şi, amintindu-şi că traversează o criză economică, nu prea au cedat impulsului de a băga mâna în buzunar pentru a-i ajuta pe nevoiaşii prizonieri ai troienelor.  Astfel, după obişnuitele şi lungile momente de uluială instituţională, pigmentate din plin cu trenuri înzăpezite sau întârziate cu zilele, drumuri blocate, oameni uitaţi prin nămeţi scenariu, la primele semne de înviorare, s-a trecut, după clasicul scenariu întâlnit şi la inundaţii, la hei-rup-ismul şi pompieristicul asalt al ajutoarelor. Care ajutoare, pe lângă beneficul şi creştinescul rol de alinare a durerilor celor sinistraţi, poartă în pântece şi germenii politichiei noastre, fiecare grupare de partid ori politician mai darnic ambalându-şi gestul solidar şi într-o străvezie solie. Başca, faptul că, aşa cum a demonstrat practica anilor trecuţi, evidenţa ajutoarelor este destul de relativă, iar după primele valuri, stocuri cu mărfurile trimise sinistraţilor zac uitate prin cămine culturale sau magaziile Primăriilor comunale.Desigur, departe de a nega utilitatea şi buna credinţă a persoanelor sau diferitelor organizaţii sau instituţii care, în semn de solidaritate faţă de semenii aflaţi la necaz fac asemenea gesturi însă, pe lângă donaţii, poate la fel de bine primit ar fi şi câte un grup de tineri reprezentanţi ai vreunui partid ori a vreunei alte organizaţii cu scop umanitar care, înarmaţi cu lopeţi, să ajute, alături de jandarmi sau ostaşi, la deszăpezirea uliţelor. Cât priveşte recenta constatare, spre indignarea puritanilor,  a premierului referitoare la aportul destul de palid al localnicilor la desfundarea drumurilor propiilor sate, cot la cot cu jandarmii, aceasta nu a adus nimic nou, scene de la precedente inundaţii cu săteni monitorizându-i cu ţoiul în mână pe jandarmii chemaţi să cureţe mâlul de pe uliţe şi din case fiind amintiri repetabile.De altfel, aşa cum afirmau unii martori, în unele localităţi încorsetate de săptămâni în troiene, primele drumuri eliberate au fost cele ce duc la cârciuma satului.                  

sâmbătă, 11 februarie 2012

Deşertul dintre Lomonosov şi Oxford

Încă înainte de a fi contabilizat prima secundă de muncă, noul premier, Ungureanu şi echipa sa au intrat în malaxorul bârfelor dâmboviţene, botezate, ipocrit, "comentarii", eternele televiziuni şi analişti aflaţi în prima linie a vigilenţei naţionale revărsându-şi, într-un debit amazonian, noianul defectelor guvernamentale.De altfel, nici nu se stinsese ecoul vocii preşedintelui Băsescu după anunţul numelui viitorului premier desemnat că, mai rapid decât gândul, unul dintre membrii pâlcului de protestatari din Piaţa Universităţii se şi iţea prin faţa cameramanilor  cu un carton pe care trona mesajul "Jos Ungureanu !". Deoarece, faţă de emisarii UNPR-ului în actuala formulă de Guvern au o uşoară jenă, iar,preventiv şi dintr-un calcul post-electoral, de reprezentanţii UDMR nu e "politic" să te agăţi pentru , ţintele criticilor au rămas numai premierul şi trimişii PDL-ului în Executiv. Ca de obicei, în astfel de momente de "mare inspiraţie" şi mobilizare de partid, la un ison, toţi purtătorii de vorbe şi-au însuşit cam acelaşi text şi acelaşi inventar, destul de sărăcuţ, de "defecte" sau alte "motive infame" îndestulătoare, în opinia respectivilor, pentru a-i pune la stâlpul infamiei pe noii echipieri ai tânărului Ungureanu.Probabil, în percepţia fracturată a "distinşilor" contestatari şi căutători de pete-n Soare, nici desemnarea Maicii Tereza sau a Patriarhului nu le-ar fi satisfăcut, pe deplin, exigenţele. Aşa încât, la o fugară inventariere a "păcatelor" depistate şi fluturate pe toate căile de către aceşti "apostoli ai neprihănirii", premierul Ungureanu, încă membru, chiar dacă suspendat, al PNL, fost ministru liberal în Cabinetul Tăriceanu, acum era, în ochii şefului amintitului partid şi al susţinătorilor săi, "spion şef", "slugă" şi, mai ales, vinovat că nu a fost în rândul lumii, un "student model", cu restanţe şi repetenţii, şi a avut fistichiul şi "nepatrioticul moft" să termine un "banal" Oxford şi, nu o "particulară" de pe la Caracal sau Mizil. Desigur, în aceiaşi notă, amintind de apuse apucături ale nemiloaselor înfierări proletare ori de "constructivele" informări, au fost luaţi la puricat şi târnosiţi prin scârna calomniilor şi grobianismului băşcălios, cu ifos de umor, cam toţi membrii Guvernului. Ba, că sunt prea juni şi necopţi, ba, că n-au "expertiză" (un termen la mare cinste al noii limbi de lemn), ba, că au prea multe diplome, ba, că au părinţi, ba, că "au îndrăznit" să revină în ţară după ce au termit vreun Boston sau vreu Harvard, ba, că respiră, că nu scuipă pe jos...un întreg alai de de "neconcordanţe" faţă de sistemul de valori deprins de la diverşi "tătuci" şi mentori cu "seralul la zi" ori cu temeinice şi antice învăţături moscovite. Sigur, nimeni nu poate pune mâna în foc şi nu poate garanta că actuala echipă guvernamentală va merge ceas şi va fi întruchiparea perfecţiunii. Nichita, altul decât tovarăşul, pentru unii contemporani,Hruşciov, etalând, poetic, teoria cubului cu un colţ spart, afirmase că "perfecţiunea nu atrage atenţia ". De aceea, poate nu-i pământesc şi, sigur, nu-i românesc, să avem parte de un Guvern perfect. Însă, parcă nu-i nici elegant ca, în numele "luptei de clasă", al unei deontologii variabile şi distorsionate voit, precum şi al unor frustrări născute din complexul "cârlanului mai bătrân" să te joci de-a Irod şi să ucizi toţi pruncii doar pentru a te eterniza într-o dregătorie, pe cât de râvnită, pe atât de efemeră.Dar, din nefericire, cu toată întinderea sa peste decenii, pare că deşertul dintre Lomonosov şi Oxford nu şi-a ucis toate stafiile.               

vineri, 10 februarie 2012

Crinii înfloresc în vis şi se scutură la Grivco

În pofida multor îndoieli despre capacitatea sa de reacţie, Opoziţia a reuşit să dea lovitura. Nu prin cucerirea vreunui simbol al Puterii-Palatul Victoria sau Cotroceni- ori prin debarcare, prin forţa numeroşilor contestatari latenţi ce îndură cu stoicism gerul pentru câteva momente de glorie televizată, ai actualei guvernări, ci prin eclipsarea momentului de lansare la apă a noului Cabinet Ungureanu. Mai pe şleau, schimbarea gărzii guvernamentale, moment marcant pentru orice suflare politică, a trecut, în special pe sticla televizorului, precum rapidul prin Mizil şi, ceea ce ar fi trebuit a deveni unicul şi principalul eveniment ce urma a fi disecat şi tăbăcit de analize, a fost expediat în penumbră, în  luminile rampei lăfăindu-se cei doi lideri ai Opoziţiei, domnii Ponta şi Antonescu.Astfel, ceea ce ar fi trebuit să fie o zi anostă, în care să fie bifată validarea noii echipe guvernamentale, s-a transformat, urmare a neaşteptatului, mai ales prin ton şi lungime, discurs parlamentar al şefului PSD într-o nesperată şansă pentru Opoziţie de a acapara toată atenţia vieţii politice autohtone, dar şi a multiplilor analişti ai naţiei de a-şi reetala profunzimile. Desigur, funcţie de poziţionare politică, de interese sau de simpatii, alocuţiunea liderului Ponta la momentul validării noului Guvern a fost trecută în categoria marilor lovituri născute dintr-o mişcare "de geniu" a micului Titulescu,ajuns la vârsta pantalonilor lungi, ori taxată, bosumflat, drept trădare prin linguşire,  de către camarazii liberalo-conservatori şi felinele lor miorlăitoare. În fapt, involuntar ori ba, discursul cu pricina al liderului PSD, cu toată polişarea sa mieroasă pigmentată cu doze sănătoase de chinină, înainte de a fi trecut în tagma capitulărilor elegante sau a strategiilor atinse de duhul geniului, are toate datele unei declaraţii de divorţ.Un divorţ contestat vehement de către cei doi miri ai politichiei noastre, dar   prefigurat de tot mai desele dovezi de infidelitate şi răbufniri nervoase ale consorţilor, precum şi de amestecul, tot mai frecvent, al "părinţilor" spirituali în tânăra şi efemera căsnicie politică liberalo-pesedistă, ultima cauză a supărării "bunicii" fiind aruncarea din casă a vărului de la Buzău.  Vigilent, "andrisantul", locvacele şi vivacele domn Antonescu, încurajat de atacurile anti-pontiste lansate de către ante-mergătorii furiei voiculesciene,  a prins din zbor ideea şi, prin vocea "unor indignaţi" din partid, i-a bătut obrazul aliatului său degrabă vărsător de politeţuri la poala noului premier urmând să-şi "repereze onoarea" printr-o vituperantă ieşire publică. Doar că, revenindu-şi din nervii iniţiali, într-o încercare de atenuare a şocului unui eventual divorţ prematur, mentorul liderului liberal şi stăpânul efuziunilor sale televizate le-a dat celor trei muşchetari ai Opoziţiei -Ponta,Constantin şi Antonescu- ordinul de adunare, spre "atenţionare părintească",  la cuibuşorul de nebunii, sediul firmei sale, Grivco. Un loc strategic, încărcat de damful multor "pisicisme" şi călcat de numeroşi actori sau figuranţi ai dramoletei politice, un sediu de firmă prin care mai bântuie încă fantoma neîmplinitului "Guvern Johanis" şi unde, în anul 2007, "ursitoarele" au pus la cale, în taină, precedenta suspendare a preşedintelui Băsescu, unde se pritocesc "marile manevre USL-iste" şi locul unde liderul penelist Antonescu se simte şi se visează preşedintele de peste ani ai ţării. Doar şi Grivco poate fi un soi de spa! În ceea ce-l priveşte pe liderul PSD, prin discursul său din Parlament a reuşit, spre mare alarmare a PDL, să devină vedeta unei zile ce nu-i era destinată, iar fructificarea şansei de a trece la "grupa mare" pare a prinde contur. În caz contrar, va fi nevoit să vină tot cu tata socru de mână sau să fie chemat "la refec", împreună cu năbădăiosul Crin, la nenea Grivco.              

joi, 9 februarie 2012

Alianţă strepezită

Iminenta validare a Cabinetului Ungureanu nu a reuşit, încă, să readucă în cruda realitate binomul Opoziţiei, şefii celor două partide componente, PSD şi PNL, nereuşind să digere, integral şi fără spasme, plăcinta cu răvaşe  ce le-a fost servită, cam fără delicateţuri de preşedintele Băsescu.Încleştaţi într-o strategie a ideilor puţine, dar vehemente, ce riscă să se transforme, în timp, în frumoasa fără trup,cei doi tovarăşi din fruntea USL-ului riscă să-şi risipească, în bătălii cu final aşteptat şi bruma de muniţie de care încă mai dispun.Ba, mai mult, ţintind doar copacul din faţa ochilor, domnii Ponta şi Antonescu au şanse destul de sporite de a pierde din vedere pădurea şi, precum nehotărâtul alergător după doi iepuri, la finalul celor două valuri de alegeri ale anului, locale şi parlamentare, recolta însumată a ambelor partide pe care le păstoresc să fie sub nivelul pretenţiilor şi năzuinţelor. Iar, spre rememorare, ultimile "parţiale" derulate în colegiile din Neamţ şi Baia Mare au demonstrat că sunt situaţii când votul bate sondajul şi un optimist şi măreţ 60% are numai o valoare teoretică, bună doar de etalat pe la talk-show-uri şi alte simpozioane. De aceea, calaţi pe refuzul de muncă parlamentară, botezat, mai elegant, grevă, şi pe conceperea unei noi misive lacrimogene şi cam fără noimă către judecătorii Curţii Constituţionale prin care să se conteste, avocăţeşte, chichiţele unui aviz, consultativ şi nestipulat în Constituţie, referitor la legalitatea viitorului Cabinet Ungureanu, liderilor USL le-au cam dat cu zecimală faptul că numai peste 3 luni va debuta campania electorală aferentă alegerilor locale. Ori, în vreme ce domnul Antonescu, doar un fost şef al ministerului tumbelor, sfătuit, probabil, de ex-spionul Elwis Săftoiu, reşapat într-un liberal de viţă, se războieşte cu "spionul Ungureanu" şi cu multiplele funcţii, diplome, cunoştinţe lingvistice şi ale abilităţi ale junilor miniştri propuşi, în cealaltă tabără aliată, PSD, au cam început să scâncească nemulţumiţii aruncaţi peste bordul listei comune de candidaturi rezultată din amorul politic PNL-PSD. Şi, cum, întotdeauna, ţipătul unui prunc, fie el şi şef de judeţ, sensibilizează, "bunicuţa" Iliescu, fiind o făptură cu "naturelul simţitor", s-a şi grăbit să-l mângâie pe creştet pe oprimatul de Buzău lăsat de "răii", Crin şi Victor, "făr' de coledzi". Mai mult, asemenea unei veritabile "mam' mare" , patriarhul PSD-ului l-a atenţionat pe micul Titulescu, ajuns şef al partidului, că, în cazul în care nu are bărbăţia să-şi impună omul în faţă colegului său de şefie USL , se va implica personal în înduplecarea liderului liberal.De altfel, aceste mici seisme, chiar dacă nu provoacă daune şi emoţii celor doi lideri ai Opoziţie au menirea de a-i atenţiona de proximitatea alegerilor locale şi de abandonare a fanteziilor despre alegeri anticipate parlamentare sau prezidenţiale.Cu atât mai mult cu cât, episodul Buzău este numai iţirea unui vârf al iceberg-ului frustrărilor, convulsiilor şi nemulţumirilor, existente preponderent în PSD, legate, mai ales, de desemnarea candidaţilor la primari, consilieri locali şi judeţeni, exodul nemulţumiţilor fiind spre bucuria, în special, a UNPR şi PDL. Iar, după cum se exprimă şi specialiştii, având în vedere şi noua manieră de alegere a primarilor, într-un  singur tur de scrutin, miza acestor alegeri locale este vitală pentru marile partide, PDL, PSD, PNL, de rezultatele alegerilor cu pricina depinzând, într-o proporţie destul de însemnată, şi soarta alegerilor parlamentare.În ceea ce priveşte ultimile "efuziuni oratorice" ale domnului Antonescu, agrementate şi cu uşoara atitudine mai scrobită a colegului său, domnul Ponta, coroborate cu recentele panseuri iliescene şi bine-cunoscutul orgoliu pesedist, mai ales când este cazul de partajarea beneficiilor, nu ar fi o mare minune, tot suntem în anul Caragiale, ca, la sfârşitul acestui bal electoral, liderul liberal să filosofeze, asemenea eternului nenea Iancu: lumea e prea multă şi norocul prea puţin !              

marți, 7 februarie 2012

O retragere cu tâlc ?

După semi-surpriza preşedintelui Băsescu a desemnării fostului şef SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, drept prezumtiv premier, de astă dată, liderii PDL au mai aruncat o bombă,avansând o listă cu propuneri de ministeriabi curăţată de numele grele ale grupării.

Alexandru Nazare, Claudia Boghicevici,Răzvan Mustea, Cristian Petrescu sau Bogdan Drăgoi,  tineri din rândurile 2 şi 3 ale partidului majoritar de guvernământ care, în situaţia mai mult decât aşteptată că vor trece de votul parlamentar, vor ocupa fotolii ministeriale în locul unor colegi cu funcţii, vechime şi anvergură în PDL, gen Elena Udrea, Anca Boagiu, Daniel Funeriu sau Sulfina Barbu. La o primă vedere, s-ar putea afirma că, speriată de vocea, cam geruită, a străzii, conducerea partidului majoritar a decis sacrificarea pieselor grele şi, unele, intens contestate de public şi Opoziţie- cazurile clasice fiind miniştri Udrea şi Funeriu- a aruncat "la lei" carne de tun tânără şi neprihănită care să mai ostoiască setea de sânge a poporului. O astfel de strategie, uşor sinucigaşă, dat fiind viitorul potenţial al tinerilor aruncaţi în faţă, ar putea fi fost luată în calcul de liderii pedelişti doar în cazul în care, pentru aproximativ 8 luni de guvernare, ar fi fost dispuşi să-şi spulbere şi să-şi compromită o parte importantă din noua gardă a PDL. Cum, totuşi, potrivit cv-ului majorităţii junilor nominalizaţi, materia cenuşie a acestora este cu prisosinţă, s-ar părea că altele şi mai pragmatice au fost calculele "caizilor" pedelişti, calcule ce vizează, deopotrivă, atât strategia pe termen scurt, cât, mai ales aceea pe termen mediu şi lung. În privinţa viziunii imediate, lansarea în prim planul vâltoarei politice dâmboviţene, într-un moment pe termen scurt şi tumultuos, ce va fi pigmentat din belşug cu mişcări stradale, a unei garnituri de tineri dotaţi, dar nerodaţi la capacitate maximă şi în condiţii de stres, va constitui adevăratul test de anduranţă pentru viitorul eşalon de conducere a partidului. După cum, în cazul unui eşec, destul de puţin probabil având în vedere traseul mai mult decât impus al scurtei guvernări, partidul democrat-liberal nu riscă să-şi canibalizeze politic o parte însemnată a garniturii de frunte. Cu atât mai mult, cu cât, în toamnă vor avea loc alegeri parlamentare şi, după un stagiu de opt luni petrecut dincolo de luminile rampei, demisionarii de astăzi se pot prezenta în propriile colegii pentru a capta, din nou, votul şi încrederea electoratului. Gest care, pentru un candidat erodat, până în ultima zi, de un portofoliu ministerial coroziv, ar fi fost mult mai dificil de făcut. S-ar putea ca toate acestea să fie numai simple speculaţii, iar conducătorii PDL să decidă că, odată cu renunţarea la premierul Boc, a venit momentul debarcării miniştrilor contestaţi, Elena Udrea, Traian Igaş şi Daniel Funeriu, a fantomaticilor, Ion Ariton sau Valerian Vreme, pe lângă care s-au minerit şi victime colaterale, gen Anca Boagiu sau Sulfina Barbu,ceea ce, ar părea prea simplist şi, în cazul în care s-ar adeveri, ar fi trist pentru strategii pedelişti. Oricum, dacă ar fi de făcut "o glumită", cel mai fericit şef de partid ar trebui să fie taman vehementul domn Antonescu. Numai şi prin simpla constatare că, după PDL, partidul său liberal are, prin deţinerea portofoliilor de premier, prin Mihai Răzvan Ungureanu, ministru de interne, prin Gabriel Berca, şi ministru al justiţiei, prin Cătălin Predoiu, toţi foşti deţinători de portofolii şi în Guvernul PNL condus de Călin Popescu Tăriceanu cea mai bună şi importantă reprezentare. Dar, spre fericirea  şefului PNL, venit în familia liberală cu trenul PAC, amintiţii foşti miniştri liberali sunt "nişte trădători", lângă domnia sa stând de veghe garda "liberalilor veritabili": ex-liderul naţional FSN,Petre Roman, fostul şef ApR, Teodor Meleşcanu, fostul ministru ţărănist, Norica Nicolai, PAC-istul Ioan Ghişe şi alte diafane "doamne şi domniţe". Şi, toată astă suflare penelistă roboteşte cu sârg pentru prosperitatea şi aburcarea la cârma ţării a cupluluii Antonescu-Ponta, aceşti Marx şi Engels ai politichiei noastre mioritice. Apropo, potrivit legendei, de care istoricul domn Antonescu musai trebuie să aibe ştiinţă, Karl Marx, fiind mai dedat unui desfrâu, nu numai ideologic şi de clasă, se ţinea, precum scaiul de oaie, de buzunarul, mult mai plin, al amicului său Engels. Desigur, între legendă şi realitate se cască un hău mai mare decât acel dintre doctrina social-democrată, cu jeep la poartă, şi aceea liberal-vocală. 

Nevrozele înzăpeziţilor

În sfârşit, spre mare uimire şi uşoara iritare a protestatarilor  ce mai dârdâie conştiincios prin Piaţa Universităţii ori prin alte locuri centrale ale patriei, precum şi a vocalilor lideri ai Opoziţiei, premierul Emil Boc  a devenit istorie. A fost,încă din primul minut al mandatului său, cel mai târnosit prin băşcălia hăhăită şi ironiile de cartier emise cu ifos de "umor subţire" de cohortele de politicieni, dătători cu părerea ori simpli poporeni amăgiţi de vorbe şi îndemnuri poleite,  dar s-a ţinut băţos şi a dovedit,totuşi, o rezistenţă la grobianism invers proporţională cu fizicul său.Mai mult nemeritat, Boc a fost pus la zid şi lapidat cu sudălmi şi alte "vorbe de alint", în condiţiile în care, spre deosebire de alţi predecesori, în mandatul său nu s-au devalizat bănci, nu au fost privatizări gen Petrom sau Romtelecom,iar minerii n-au făcut "turism cu bâta", dar a trecut prin zece moţiuni de cenzură şi printr-o criză economică fără precedent. acum, rămaşi fără un cal de bătaie convenabil, care ştia să încaseze, liderii Opoziţiei şi-au focalizat toată energia pe demiterea preşedintelui Băsescu, în fapt, unicul şi cel mai important inamic al celor doi lideri opozanţi, domnii Ponta şi Antonescu, şi armiile lor setate pe un program electoral care cuprinde numai două idei: "jos Băsescu!" şi alegeri parlamentare anticipate. De altfel, nici la consultările de ieri de la Cotroceni, unde au fost invitaţi în calitate de lideri ai celor trei partide ce constituie Opoziţia parlamentară a naţiei-PSD,PNL,PC- tripleta Ponta-Antonescu-Constantin,   "a reuşit" să rostească tot aceleaşi două deziderate,liderul liberal, domnul Antonescu, aflat cam în război, cauzat, probabil, de importanţa momentului, cu acordurile gramaticale, reiterând cu fermitate decizia celor peste 200 de parlamentari USL de a continua, şi mai abitir, rentabilul sejur pe holurile Casei Poporului. Dar, spre mirarea chiar şi a colegului său de Uniune, Victor Ponta, furia căpeteniei liberale, domnul Antonescu, a atins codul roşu după desemnarea de către preşedintele Băsescu, a fostului ministru de externe liberal , Mihai Răzvan Ungureanu, în calitatea de candidat la fotoliu de prim-ministru, fostul său coleg de partid fiind înfierat cu o mânie proletară de care,poate, n-ar fi fost capabil, în anii săi de glorie comunistă, nici Ion Iliescu.Iar, după acea tiradă liberalo-nevrotică, Ponta a pus bomboana pe colivă şi, cu o uşoară resemnare, a emis ipoteza că, în cazul în care nu reuşesc să provoace alegeri parlamentare anticipate, acceptă fatalitatea şi aşteaptă bătălia din noiembrie pentru ocuparea a cât mai multe jilţuri de deputaţi şi senatori.Ba, spre deosebire de camaradul său din fruntea USL, şeful PSD a menţionat şi disponibilitatea de a discuta cu premierul desemnat, Mihai Răzvan Ungureanu. Chiar dacă au părut iscaţi din senin, totuşi, nervii domnului Antonescu ar putea avea un temei, numai şi din perspectiva viitoarelor alegeri prezidenţiale, din anul 2014, fostul ministru din Cabinetul liberalului Călin Popescu Tăriceanu şi actualul pretendent la fotoliul de şef al Guvernului, Mihai Răzvan Ungureanu, fiind, nu numai în opinia domnului Antonescu, un candidat demn de luat în considerare. Cât priveşte mult trâmbiţata doleanţă a celor doi şefi USL de a provoca alegeri parlamentare anticipate, şansele sunt destul de firave mai ales că, legislaţia în cazul anticipatelor parlamentare, respectiv Legea 35/2008 art.7-(1), este destul de explicită şi menţionează că, după epuizarea perioadei maxime de 60 de zile în care ar trebui să fie invalidate de către parlamentari două propuneri de premieri, aducerea la cunoştinţă a datei alegerilor parlamentare trebuie făcută publică printr-o hotărâre de Guvern publicată în Monitorul Oficial cu cel puţin 90 de zile înaintea desfăşurării lor. Amănunt cunoscut foarte bine şi de domnul Antonescu mai ales că, potrivit datelor Camerei Deputaţilor, legea cu pricina a fost votată şi de domnia sa. Mai concret, după o aritmetică simplă, în cel mai rapid şi fericit caz, respectându-se legea, cel mai scurt termen pentru alegerile anticipate parlamentare poate fi după 6 luni, adică pe la sfârşitul lunii august. Or, conform graficului, amintitele alegeri parlamentare sunt programate a se desfăşura în luna noiembrie, "câştigul" minim al anticipatelor visate şi vizate de Opoziţie fiind de aproape 2 luni. Asta, ca să nu mai luăm în calcul şi faptul că, în condiţiile declanşării unor anticipate pompieristice, la voinţa domnilor Ponta şi, mai ales, Antonescu, tot în conformitate cu prevederile legislative, cu şase luni înaintea alegerilor Guvernul nu poate aplica majorări salariale ceea ce ar văduvi un segment important de salariaţi, cu predilecţie din zona bugetară, de a beneficia de o dorită şi preconizată îmbunătăţire a nivelului salarial. Aşa încât, cu tot respectul pentru ambiţiile şi calculele liderilor Opoziţiei înzăpeziţi în nişte strategii şi proiecte cu şanse destul de mici de reuşită, poate ar fi mai util să-şi facă milă de adevătatele necazuri ale celor ce dârdâie  prin pieţe. Nu de alta, dar timpul zboară şi cam peste 3 luni vine campania pentru alegerile locale. Un test pentru care, dat fiind arderea etapelor etalată de către liderii USL în dorinţa de a se instala în Parlament, se pare că au cam rămas cu temele în urmă şi, citând dintr-un personaj drag celor doi lideri, "iarna nu-i ca vara!"        

duminică, 5 februarie 2012

Prea cuviosii sindicalizati pichetează Poarta Raiului


Supăraţi că sindicatul lor, întrupat într-un moment de rătăcire, nu are trecere la înaltele noastre feţe bisericeşti, preoţii-lideri olteni, locul de obârşie al ciudatului sindicat,au îngenunchiat la altarul CEDO, judecătorii instanţei cu pricina blagoslovind, în numele dreptului omului, lucrarea ieşită din canoanele ortodoxiei.   
 
În hărmălaia iscată de cavalcada manifestaţiilor stradale, dorinţa mai veche a unor feţe bisericeşti de prin Oltenia de a-şi uni “simţirile” şi odăjdiile într-un sindicat al preoţimii s-a prelins, sfioasa, precum umbra unui călugar pe lânga ziduri de mânăstiri. Desigur, la o prima vedere, plăsmuirea gândirii odihnite a pâlcului de preoţi olteni de a înjgheba un sindicat cu faţă sfinţită, ar parea o glumă proastă, mai ales că, ideea a fost reprimată de capetele luminate ale Bisericii. Însa, şi numai o asemenea adormire a raţiunii din partea unor preoţi, chiar şi aflaţi într-o minoritate evidentă, naşte, în special printre mireni, înainte de zâmbete şi ironii, fiori şi neîncredere în înţelegerea respectivilor despre rostul lor pe pământ. Faptul că, prin mintea unui preot a trecut ideea de a se asimila cu un strungar, şofer, profesor sau cosmonaut denotă că respectivul are o gravă deficienţă în a înţelege că nu numai sutana şi cădelniţa îl deosebesc de îndeletnicirile laice, iar trecerea sa la cele sfinte s-a făcut mai mult cu gândul la cutia milei şi, mai puţin dintr-o firească aplecare şi chemare spre tainele care nu pot fi împărtaşite de orice “Gigel”. De aceea, faţă de o asemenea gogomănie sindicala, zămislita de cei câţiva preoţi rătăciţi, şi “tămâiată”, ignorant, de către nişte euro-judecători de alte confesiuni, replica înaltelor feţe bisericeşti ortodoxe ar trebui să fie de o duritate pe masura rătăcirii preacuvioşilor sindicalişti. Nu de alta, dar, în cazul unor nevroze sindicale, ne-am putea trezi cu preoţi în grevă japoneza, slujind cu banderolă alba la potcap sau prunci botezaţi parţial, pentru respectarea treimii de lucru în cazul vreunei greve generale preoţeşti. Iar,dacă dă Necuratu’ şi dintre liderii preoţilor sindicalizati se întrupeaza vreun Miron Cozma, am putea asista, pe  la  Costeşti, Bumbeşti sau vreun alt loc de răzmeriţă sub semnul crucii sindicale, la bătălii între jandarmii înarmaţi cu bulane şi “dând gaze” şi armata preoţilor înfuriaţi, înarmaţi cu buchete de busuioc, cădelniţe, colăcei şi prescuri şi “gazându-şi” inamicii cu fum de tămâie. Aşa încât, cei câţiva preoţi înfierbântaţi de gândul naşterii şi botezării în apele legislaţiei europene  unui “sindicat tămâios” ar fi trebuit să ştie că, aşa cum “quod licet Jovi non licet bovi” sau, mai pe româneşte, ce-i permis lui Dumnezeu, nu-i permis boului, nici tot ceea ce-i permis mireanului, nu-i permis unei feţe bisericeşti. Amin!

sâmbătă, 4 februarie 2012

Senatorul "balama"

Refuzul de muncă, botezat,eufemistic, de iniţiatori, grevă parlamentară, dar cu buzunarele pline,i-a ridicat cota şi importanţa ultimului ostracizat al Opoziţiei, fostul şef pesedist şi lider al Senatului, Mircea Geoană.

Pe când căpetenia liberalilor se îmbăţoşa clamând demisia in corpore a parlamentarilor USL, Adrian Năstase, politician cu şcoala făcută temeinic, la zi, l-a tras de mânecă pe efebul penelist argumentându-i că o asemenea gogomănie o întrece pe aceea a colegului său de conducere, Victor Ponta, materializată prin debarcarea lui Mircea Geoană din fruntea Senatului şi punerea pe tava pedelistă a celei de-a doua dregătorii a ţării. Pentru că, în cazul în care parlamentarii USL se luau după îndemnurile şefului PNL şi demisionau din Parlament, potrivit legii, în cele peste 200 de colegii devenite vacante ar fi fost organizate noi alegeri, cu rezultate imprevizibile. Aşa, urmare a demisiilor puse pe masa Robertei Anastase de cele două dive ale politicii autohnone, ambele provenite din lumea pestriţă a media, Teo Trandafir şi Adriana Săftoiu,în viitor vor avea parte de alegeri numai colegiile din Urlaţi şi Sectorul 4. Pe când, în actuala brambureală parlamentară, în care aleşii poporului aflaţi sub stindardul Opoziţiei s-au angrenat într-o formă de protest nerecunoscut  nici măcar de propriul regulament care stipulează noianul de avantaje ale parlamentarilor, unica situaţie mai delicată se înregistrează la Senat unde, pentru întrunirea cvorumului de şedinţă este necesară prezenţa unui număr de 68 de senatori. Or, după ultimile mişcări de trupe produse în grupurile partidelor din componenţa Senatului, respectriv prin transferului pedelistului Mircea Banias la conservatori, fragilul echilibru s-a stricat şi toată speranţa întrunirii cvorumului şi, implicit, desfăşurarea şedinţelor Senatului a căzut taman în cârca pierzătorului Mircea Geoană, senator devenit independent şi de la care, în special, actualul şef al Senatului, Vasile Blaga, precum şi Coaliţia speră să dea măsura seriozităţii sale şi ataşamentului faţă de buna funbcţionare a acestui corp legislativ al naţiei. Doar că, în aceste zile, ex-preşedintele PSD îşi face obişnuitul turneul nord-american de întreţinere ţinându-i pe toţi doritorii de lucru cu sufletul la gură. Oricum, fără să facă niciun efort major, fostul "prostănac iliescean" a devenit, în cazul în care nu dezertează vreun senator grevist spre muncă, piesa cea mai importantă a dominoului senatorial,  un soi de UDMR , ediţie de buzunar, motiv pentru Mircea Geoană de a-şi valorifica la maxim potenţialul său politic revitalizat tocmai de mişcarea grevistă pusă la cale de foştii săi uzurpatori.De altfel, chiar nebăgat în seamă de către tânărul şi năvalnicul actual şef pesedist, bătrânul activist, Iliescu, a mirosit pericolul renaşterii perdantului Geoană acuzându-şi ortacii de angajare într-o formă de luptă improprie şi neeficientă scopurilor unor partide aflate în luptă cu Puterea. Însă, cântecul de sirenă al unui fenomen irepetabil, Piaţa Universităţii 90, într-o ediţie revăzută, adăugită, multiplicată nesemnificativ şi remixată, l-a redeşteptat pe micul Che Guevara,dar a anesteziat instinctele de politician ale micului Titulescu. E drept, o dată, printre revoluţionarii Pieţei a trecut un fantomatic Che, de operetă, gardat de un batalion de blonde apte numai pentru bătăliile bamboo-iste. Aşa încât, graţie unei greve de salon, senatorului-balama, Mircea Geoană, i s-a oferit nesperata şansă de a fi chiar şi cheia de la uşa Senatului.

vineri, 3 februarie 2012

Grevă din exces de chiul

Dacă în primele momente ale anunţului lansat către poporul votant de către liderul PNL, domnul Antonescu, mai erau ceva naivi care credeau în bărbăţia gestului de a intra toţi parlamentarii USL, peste 200 de aleşi ai neamului, în grevă, astăzi, după ce s-a dat startul noii sesiuni parlamentare, iar anunţaţii grevişti fac numai un play-back trist, toată această opintire politică a eşuat într-un fâsâială tipic mioritică.Şi, pentru a nu fi acuzaţi de distorsionare partinică a mesajului şi menirii "istoricei" fapte de arme pusă la cale de către cei doi lideri ai Opoziţiei, ar fi mai nimerit să ne reamintim sonotitatea şi gravitatea vocii liderului liberal care, inclusiv de la tribuna ultimului mitingu organizat de către USL la Arcul de Triumf, a  declarat iminenta intre în grevă a propriilor parlamentari ce, potrivit opiniei şefului penelist, nu mai pot suporta atmosfera şi obida de a roboti pentru naţie într-un Parlament ce nu-i mai reprezintă. Chiar şi prin ajustarea tonului revoluţionar de către colegul de conducere al USL, domnul Ponta, decizia aruncată în eter de locvacele domn Antonescu a rămas în picioare, singura "concesie" făcută de grevişti fiind participarea la prima şedinţă a noii sesiuni parlamentare deoarece "se dădea ceva", adică se împărţeau funcţiile prin comisii şi, cu tot elanul grevist, nu se făcea să piardă oamenii bunătate de dregătorie şi de spor aferent la salariu. Doar, era un "drept câştigat" prin multă sudoare şi, "după algoritm, coane Fănică!". Dar, greva e grevă, steagul consecvenţei, mai ales în politichia  noastră dâmboviţeană, trebuie ţinut băţos, chiar şi în pofida părinteştei  urecheli ideologice venite din partea eternului Ion Iliescu, gurul pesedist reproşându-le, oripilat, celor doi juni lideri ai Opoziţiei apelarea la grevă şi dezertarea de pe frontul bătăliilor parlamentare. Un punct de vedere încadrat în canoanele destul de fragilei percepţii a politicianului autohton faţă de maniera în care ar trebui să decurgă confruntările ideologice. Iar, cum, în opinia unor vechi actori politici de-ai noştri, numai boul excelează în consecvenţă, cu toate că nu au abdicat de la ideea grevistă, parlamentarii Opoziţiei au trecut într-o nouă fază a "luptei politice", joaca de-a greva, prilej de îmbinare a utilului cu plăcutul. Mai precis de a fi şi cu buzele unse şi cu slana-n pod. Aşa încât, după ce s-au văzut cu funcţiile în sac, "vitejii" parlamentari opozanţi au renunţat la decizia primară de a sta pe timpul grevei numai în propriile colegii şi, pătrunşi până în unghii de înalta lor responsabilitate faţă de "bobor", şi-au rectificat, după interese, mai financiar-prozaice, forma de protest. Astfel, pentru a nu pierde niciun şfanţ din îndemnizaţia lunară de vreo 60 de milioane de lei sau din suma forfetară, destinată cabinetelor parlamentare, de peste 90 milioane de lei, precum şi indemnizaţia zilnică de şedinţă, cei peste 200 de parlamentari USL au decis, într-un act de "curaj sinucigaş", să se prezinte în clădirea Parlamentului, să semneze condica de prezenţă după care să-şi fluture greva pe holuri sau pe la bufetul parlamentar.  Desigur, dacă se anunţă, cumva, că "inamicii" din Coaliţie pun de un vot pe o moţiune de cenzură, pe o suspendare a "dictatorului Băsescu", pe acordarea vreunui beneficiu parlamentar, atunci, grevişti îşi calcă pe inimă, lasă chifteaua la bufet şi dau năvală în plen să-şi exercite "voinţa alegătorilor". Că, doar nu i-a trimis electoratul în Parlament să taie frunză la câini, ci să fie vigilenţi cât "patria o cere"! Numai "duşmanii", cârcotaşii sau neiniţiaţii în tainele şi fineţurile politicii nu suntem în stare să apreciem la "justa valoare" jertfa pe care o fac aceşti martiri grevişti pe altarul politichiei şi "confundăm" măreaţa grevă cu un banal şi, mai ales, ipocrit chiul.                 

miercuri, 1 februarie 2012

Făloşenia euro-jalbei

În sfârşit,cei trei soli ai Opoziţiei autohtone şi-au văzut visul cu ochii şi, tunşi, frezaţi, pomădaţi şi fuduli nevoie-mare, au reuşit să-şi verse năduful în faţă  europenilor de la Bruxelles.

Profesor de istorie şi muzeograf fiind în juneţile sale, liderul liberalilor, domnul Antonescu a reţinut în urma studiilor sale mult aprofundate că, în anumite momente, când nu prea le mai convenea vreo pravilă sau se înmulţeau ţepele, dădeau năvală cu pâra şi pupatul condurului sultanului, la Înalta Poartă de unde, funcţie de mărimea peşcheşului, veneau şi cu firmanul altei domnii. Mai apoi, drumurile s-au schimbat mai spre est, pe la Moscova, şi jalbele erau depuse în mâna Tătucului sau, mai rău pentru pârâţi, se îndosariau la KGB. Dar, acum, fiind europeni şi membri ai Uniunii, locul jălaniei, unde s-au înfiinţat ieri cei trei crai ai Opoziţiei noastre s-a mutat la Bruxelles. La fel, s-au schimbat şi obiceiurile şi, în loc de vreo mazilire, o mustrare, ceva, a guvernanţilor "uzurpatori ai democraţiei" româneşti din partea şefilor Uniunii Europene, delegaţia reclamantă s-a ales din partea gazdelor cu un soi de simpozion de complezenţă, un fursec, o apă, o bâtaie pe umăr şi o strângere de mână. Însă, pentru aceşti bravi apărători ai neamului cel mai important lucru au fost, deopotrivă, atât gloria de a se produce în faţa unor parlamentari europeni(preponderent ai grupurilor din care fac parte PSD şi PNL), cât şi "mândria" de a-ţi spăla rufele dămfuite de populism şi politicianism şi în faţa unor străini care, şi aşa pică precum fecioarele la "graţiile" românaşilor. Desigur, ecoul acestei excursii cu taifas televizat pusă la cale de liderii PSD şi PNL, micuţul conservator fiind luat mai mult ca responsabil, probabil, cu paza filmuleţului  produs de Antenă, a fost perceput diferit. Cum era de aşteptat şi pentru că tot şi-au tocit pingelele, liderii USL şi simpatizanţii lor de partid şi-au bombat piepturile clamând o izbândă zdrobitoare, în timp ce partea pârâtă, aceea guvernamentală, a considerat că a reuşit să demonteze, argumentat, acuzele lansate de tripleta Opoziţiei. Mai mult, pentru a nu fi singuri, chiar dacă la Bruxelles şi-au regăsit euro-consoartele, domnii Ponta şi Antonescu şi-au garnisit bagajele şi cu nişte ajutoare "imparţiale",  Cristian Pârvulescu, de la Pro Democraţia, care aşteaptă, odată victoria USL-ului, şi fondurile promise ONG-ului său, fostul şi viitorul candidat la fotoliul de ministru al justiţiei, Victor Alistar, precum şi "o voce din popor", un emisar al unui segment protestatar din Piaţa Universităţii, misia respectivilor fiind de a da o tuşă cât mai cernită apocalipticului tablou al siluirii democraţiei mioritice. De altfel, în opinia liderului PNL, manifestanţii nu degeră protestând pentru un trai mai bun, un salariu decent sau o pâine în plus , ci pentru întronarea în ţară a "standardelor europene", mesajul domnului Antonescu, rostit într-o română perfectă, concluzionând că, în prezent, "statul român este mai puţin modern, mai corupt , mai clientelar, mai puţin eficient, mai costisitor şi mai puţin de folositor". O analiză brici, dacă nu ar friza, cel puţin,ipocrizia sau dacă ar veni din partea unui cetăţean venit recent printre noi. Asta, pentru că, împrospătându-i memoria vigilentului lider al PNL, ar trebui să-i amintim de "modernitatea" care deborda din acest stat pe vremea mineriadelor, de "corupţia fără corupţi" în care se bălăceau cohorte de politicieni din toate partidele, inclusiv PSD şi PNL, şi alţi descurcăreţi ajunşi personaje principale în sute de dosare penale, ultimul exemplu fiind oferit chiar de fostul lider PSD, Adrian Năstase, de clienţii care atârnau pe la uşile dregătorilor prin anii din urmă, la îndărătnicia parlamentarilor, mai ales ai Opoziţiei, în materializarea voinţei imperative a 80% dintre români de a râmăne numai 300 de deputaţi ori de "filosofia" unor guru de esenţă liberală de minimalizare a rolului statului. Dar, se pare că, pentru o parte dintre oamenii care practică politichia dâmboviţeană, memoria e mai gingaşă şi destul de selectivă şi, oricum, aşa cum au promis, odată cu venirea la Putere a USL, cât mai anticipat posibil, tocmai pentru a ne integra în standardele europene, "nocivele" instituţii ANI, DNA şi alte asemenea obstacole în calea fericirii "oamenilor de bine" vor fi emasculate. Sau, mai practic, date pe mâna senatorului Voicu să "repereze" onoarea tuturor "oprimaţilor de partid". Revenind la euro-şezătoarea de la Bruxelles de la care, din păcate pentru diversitate, au lipsit corifeii Stan sau Ciuvică, potrivit programului, se pregăteşte, în sfârşit, o debarcare a celor doi şefi ai Opoziţiei, domnii Ponta şi Antonescu, în Statele Unite. Chiar dacă, ghinion, şi de astă dată, Mircea Geoană va fi antemergătorul.