Senatorul "balama"

Refuzul de muncă, botezat,eufemistic, de iniţiatori, grevă parlamentară, dar cu buzunarele pline,i-a ridicat cota şi importanţa ultimului ostracizat al Opoziţiei, fostul şef pesedist şi lider al Senatului, Mircea Geoană.

Pe când căpetenia liberalilor se îmbăţoşa clamând demisia in corpore a parlamentarilor USL, Adrian Năstase, politician cu şcoala făcută temeinic, la zi, l-a tras de mânecă pe efebul penelist argumentându-i că o asemenea gogomănie o întrece pe aceea a colegului său de conducere, Victor Ponta, materializată prin debarcarea lui Mircea Geoană din fruntea Senatului şi punerea pe tava pedelistă a celei de-a doua dregătorii a ţării. Pentru că, în cazul în care parlamentarii USL se luau după îndemnurile şefului PNL şi demisionau din Parlament, potrivit legii, în cele peste 200 de colegii devenite vacante ar fi fost organizate noi alegeri, cu rezultate imprevizibile. Aşa, urmare a demisiilor puse pe masa Robertei Anastase de cele două dive ale politicii autohnone, ambele provenite din lumea pestriţă a media, Teo Trandafir şi Adriana Săftoiu,în viitor vor avea parte de alegeri numai colegiile din Urlaţi şi Sectorul 4. Pe când, în actuala brambureală parlamentară, în care aleşii poporului aflaţi sub stindardul Opoziţiei s-au angrenat într-o formă de protest nerecunoscut  nici măcar de propriul regulament care stipulează noianul de avantaje ale parlamentarilor, unica situaţie mai delicată se înregistrează la Senat unde, pentru întrunirea cvorumului de şedinţă este necesară prezenţa unui număr de 68 de senatori. Or, după ultimile mişcări de trupe produse în grupurile partidelor din componenţa Senatului, respectriv prin transferului pedelistului Mircea Banias la conservatori, fragilul echilibru s-a stricat şi toată speranţa întrunirii cvorumului şi, implicit, desfăşurarea şedinţelor Senatului a căzut taman în cârca pierzătorului Mircea Geoană, senator devenit independent şi de la care, în special, actualul şef al Senatului, Vasile Blaga, precum şi Coaliţia speră să dea măsura seriozităţii sale şi ataşamentului faţă de buna funbcţionare a acestui corp legislativ al naţiei. Doar că, în aceste zile, ex-preşedintele PSD îşi face obişnuitul turneul nord-american de întreţinere ţinându-i pe toţi doritorii de lucru cu sufletul la gură. Oricum, fără să facă niciun efort major, fostul "prostănac iliescean" a devenit, în cazul în care nu dezertează vreun senator grevist spre muncă, piesa cea mai importantă a dominoului senatorial,  un soi de UDMR , ediţie de buzunar, motiv pentru Mircea Geoană de a-şi valorifica la maxim potenţialul său politic revitalizat tocmai de mişcarea grevistă pusă la cale de foştii săi uzurpatori.De altfel, chiar nebăgat în seamă de către tânărul şi năvalnicul actual şef pesedist, bătrânul activist, Iliescu, a mirosit pericolul renaşterii perdantului Geoană acuzându-şi ortacii de angajare într-o formă de luptă improprie şi neeficientă scopurilor unor partide aflate în luptă cu Puterea. Însă, cântecul de sirenă al unui fenomen irepetabil, Piaţa Universităţii 90, într-o ediţie revăzută, adăugită, multiplicată nesemnificativ şi remixată, l-a redeşteptat pe micul Che Guevara,dar a anesteziat instinctele de politician ale micului Titulescu. E drept, o dată, printre revoluţionarii Pieţei a trecut un fantomatic Che, de operetă, gardat de un batalion de blonde apte numai pentru bătăliile bamboo-iste. Aşa încât, graţie unei greve de salon, senatorului-balama, Mircea Geoană, i s-a oferit nesperata şansă de a fi chiar şi cheia de la uşa Senatului.