Deşertul dintre Lomonosov şi Oxford

Încă înainte de a fi contabilizat prima secundă de muncă, noul premier, Ungureanu şi echipa sa au intrat în malaxorul bârfelor dâmboviţene, botezate, ipocrit, "comentarii", eternele televiziuni şi analişti aflaţi în prima linie a vigilenţei naţionale revărsându-şi, într-un debit amazonian, noianul defectelor guvernamentale.De altfel, nici nu se stinsese ecoul vocii preşedintelui Băsescu după anunţul numelui viitorului premier desemnat că, mai rapid decât gândul, unul dintre membrii pâlcului de protestatari din Piaţa Universităţii se şi iţea prin faţa cameramanilor  cu un carton pe care trona mesajul "Jos Ungureanu !". Deoarece, faţă de emisarii UNPR-ului în actuala formulă de Guvern au o uşoară jenă, iar,preventiv şi dintr-un calcul post-electoral, de reprezentanţii UDMR nu e "politic" să te agăţi pentru , ţintele criticilor au rămas numai premierul şi trimişii PDL-ului în Executiv. Ca de obicei, în astfel de momente de "mare inspiraţie" şi mobilizare de partid, la un ison, toţi purtătorii de vorbe şi-au însuşit cam acelaşi text şi acelaşi inventar, destul de sărăcuţ, de "defecte" sau alte "motive infame" îndestulătoare, în opinia respectivilor, pentru a-i pune la stâlpul infamiei pe noii echipieri ai tânărului Ungureanu.Probabil, în percepţia fracturată a "distinşilor" contestatari şi căutători de pete-n Soare, nici desemnarea Maicii Tereza sau a Patriarhului nu le-ar fi satisfăcut, pe deplin, exigenţele. Aşa încât, la o fugară inventariere a "păcatelor" depistate şi fluturate pe toate căile de către aceşti "apostoli ai neprihănirii", premierul Ungureanu, încă membru, chiar dacă suspendat, al PNL, fost ministru liberal în Cabinetul Tăriceanu, acum era, în ochii şefului amintitului partid şi al susţinătorilor săi, "spion şef", "slugă" şi, mai ales, vinovat că nu a fost în rândul lumii, un "student model", cu restanţe şi repetenţii, şi a avut fistichiul şi "nepatrioticul moft" să termine un "banal" Oxford şi, nu o "particulară" de pe la Caracal sau Mizil. Desigur, în aceiaşi notă, amintind de apuse apucături ale nemiloaselor înfierări proletare ori de "constructivele" informări, au fost luaţi la puricat şi târnosiţi prin scârna calomniilor şi grobianismului băşcălios, cu ifos de umor, cam toţi membrii Guvernului. Ba, că sunt prea juni şi necopţi, ba, că n-au "expertiză" (un termen la mare cinste al noii limbi de lemn), ba, că au prea multe diplome, ba, că au părinţi, ba, că "au îndrăznit" să revină în ţară după ce au termit vreun Boston sau vreu Harvard, ba, că respiră, că nu scuipă pe jos...un întreg alai de de "neconcordanţe" faţă de sistemul de valori deprins de la diverşi "tătuci" şi mentori cu "seralul la zi" ori cu temeinice şi antice învăţături moscovite. Sigur, nimeni nu poate pune mâna în foc şi nu poate garanta că actuala echipă guvernamentală va merge ceas şi va fi întruchiparea perfecţiunii. Nichita, altul decât tovarăşul, pentru unii contemporani,Hruşciov, etalând, poetic, teoria cubului cu un colţ spart, afirmase că "perfecţiunea nu atrage atenţia ". De aceea, poate nu-i pământesc şi, sigur, nu-i românesc, să avem parte de un Guvern perfect. Însă, parcă nu-i nici elegant ca, în numele "luptei de clasă", al unei deontologii variabile şi distorsionate voit, precum şi al unor frustrări născute din complexul "cârlanului mai bătrân" să te joci de-a Irod şi să ucizi toţi pruncii doar pentru a te eterniza într-o dregătorie, pe cât de râvnită, pe atât de efemeră.Dar, din nefericire, cu toată întinderea sa peste decenii, pare că deşertul dintre Lomonosov şi Oxford nu şi-a ucis toate stafiile.