Feciorie centuristă

Aproape că nu trece zi, ca falnicii şefi ai celor două partide aliate ce freamătă să atingă cât mai repede zgârciurile ce au mai rămas atârnate de ciolanul puterii trecut de peste două decenii prin toate sosurile ideologiei băştinaşe să nu se îmbăţoşeze de mândria de a se mai procopsi cu câte un pedelist ofuscat că a fost uitat prin cotloanele de la Modrogan. Astfel înghesuiţi mai mult în ograda penelistă, precum oştenii greci în pântecele calului troian, noii convertiţi la "adevăratele valori" reprezentate taman de personajul Crin, care era porcăit şi hulit pe toate căile,şi reciproca fiind valabilă, poartă în bocceluţa traseistului de serviciu şi o "insignifiată" bombiţă menită a isca zâzanie liberală în prag de alegeri. De altfel, teoria darului otrăvit picat din târna pedelistă tocmai în straiţa penelistă este îmbrăţişată şi trîmbiţată de câţiva vigilenţi din tagma unui Orban sau Ghişe, doar că supărarea respectivilor este iscată mai mult de spaima că, înmulţindu-se gurile la praznicul electoral mult-aşteptat, se cam reduc şi porţiile veteranilor ce au trebuit să îndure anii restriştei financiare.Din acest punct de vedere, dat fiind cvasi-lipsa apetitului pedeliştilor fugari faţă de miresmele celor trei roze de Kiseleff, şeful pesediştilor este mai relaxat mai ales că, fiind un partid mult mai stufos şi cu pohte şi orgolii pe măsura talentului de devoratori de bugete, la tortul puterii nu vor fi prea mulţi pretendenţi extra-comunitari, agăţaţi pe ultima sută de căruţa cu bucate. Însă, pentru amicul şi camaradul  de drum al liderului PSD, candidatul de profesie la jilţul suprem al naţiei, domnul Antonescu, toată această năvală a migratorilor pedelişti, unii orfani de protecţii penale, alţii de viitoare dregătorii mănoase, către "marea familie liberală" poate duce la o obezitate de partid nesănătoasă şi la dureri de cap din partea vechilor activişti ce şi-au aşteptat, docili, rândul la răsplata jertfei patriotice.  În ceea ce-i priveşte pe feciorelnicii "eroi ai neamului" care, din motive pur pragmatice şi personale şi fără vreo umbră de raţiune doctrinară, şi-au făcut inventarul preceptelor ideologice şi ale priorităţilor pământeşti, proces abisal în urma căruia le-a venit mintea la cap şi, unde ieri au flegmat, azi au ţucat,această nouă schimbare a taberei nu va fi ultima plimbare politică,pentru o parte însemnată din actorii pieţei politichiei mioritice "Balada chiriaşului grăbit" fiind şlagărul cel mai bine însuşit.Astfel, pe lângă scandalurile şi răzmeriţele din cumetria electorală USL, născute din neostoirea orgoliilor pesedisto-peneliste referitoare la desemnarea candidaturilor pentru proximele alegeri locale, îndrăgostirea celor doi lideri, fără preludiu şi la prima vedere, de nişte centuriste ce se pretind fecioare, numai de dragul de a fi cel mai focos fecior din sat poate stârni o gelozie născătoare de un eventual divorţ al nevestei răbdătoare şi fidele ce se vede tradusă la prima ocheadă străină. Şi, nu ar fi deloc aberant ca, ameţit de toată această devălmăşie politică, votantul de rând şi fidel să se simtă "tradus în amor". După cum, înţeleptul PSD-ului, eternul Iliescu, ar putea să le facă un pustiu de bine celor doi nepoţi doritori de mărire, Victor şi Crin, şi să le explice, pre limba lor, că, aşa cum după marea revoluţie din octombrie, Lenin şi bolşevicii săi nu au făcut guvernul cu familia ţarului, şi în lupta electorală uslistă "sună ca dracu" să te prezinţi cu lefegii cărora le-ai pus în braţe, în ultimul moment, tufa sau săgeata. Dar, până la bătăliile locale, considerând că va fi un premier prea mare pentru o ţară aşa de mică şi marcat încă, se pare, de avatarurile vieţii de boschetar parizian, micul Titulescu a prins a se război, între două tururi de scrutin prezidenţial, cu, încă, preşedintele Sarkozi pe care, în limbaju-i propriu, al diplomaţiei de cartier, l-a taxat ca fiind demagog şi bufon. S-ar putea ca după al doilea tur, din 6 Mai, favoritul sondajelor şi al socialiştilor de Dâmboviţa, socialistul francez şi fostul concubin al precedentului candidat socialist la şefia Franţei, să câştige alegerile, însă, în caz de victorie a "demagogului şi bufonului" Sarkozi şi o eventuală înscăunare în fotoliul de premier a criticului său, Ponta, ar fi jenant de interesantă o întâlnire.