"Ne-am adunat să nu fim împrăştiaţi", ar fi fost cel mai bun slogan al chermezei tovărăşeşti întâmplată la Pavilionul Romexpo, loc de nostalgii minereşti pentru marele absent, nea Nelu, şi de fiori reci, din aceleaşi motive, veritabililor liberali,alţii decât figuranţii aplaudaci aduşi să-i ovaţioneze pe cei doi lideri ce se visează, împreună cu tovarăşii lor, călare pe ciolanul naţional. Timp de şase ore, activiştii de frunte ai celor trei componente ideologice reunite sub semnul anti-băsismului de partid au reuşi să producă numai câteva enunţuri lozincarde copitate din maculatorul de învăţământ politic al "revoluţionarului de profesie", Ion Iliescu, suficient, după părerile înaltelor feţe pesedisto-peneliste, să galvanizeze energiile oştenilor chemaţi să se lupte cu electoratul pentru votul salvator de jilţuri, conturi sau dosare. De altfel, vechi activist reşapat şi client al procurorilor şi al "nup"-urilor galante, şeful Consiliului Judeţean Prahova a aşteptat cu sufletul la gură, precum un voievod ce se visează, îndemnul propriului lider de partid, viteazul Ponta, pentru "a scoate ţara din rahat". De parcă, pe întregul său mandat de şef judeţean de pe vremea guvernării colegului său de organizaţie prahoveană, Adrian Năstase, ori în cei 4 ani ai actualului mandat, tovarăşul Cosma, omul cu "rahatul", a fost numai un obiect de inventar şi un figurant în primul fotoliu al judeţului. Şi, asemenea distinsului "vidanjor politic", mai toată armia de partid chemată să caşte gura la vocalizele infantilo-belicoase sau isteriile oratorice ale celor doi lideri şi amici, Ponta şi Antonescu, nu şi-au îmbogăţit bagajul cenuşiu cu prea multe idei, zestrea strânsă după vreo şase ore de mitingeală fiind tot, "jos Băsescu!", "Huo,PLD!", "Ponta premier şi CRin preşedinte!", un soi de, "Aurora economică", "cioclopedică", "Vivat, ai noştri", "în sfârşit, să trăiască!". Un ghiveci politic numai bun pentru o zi de post, cum a fost vinerea în care s-au adunat într-un congres, "trei într-unul", cei mai zeloşi luptări în "cruciada" electorală proclamată, cu solemnitatea unui Nae Ipingescu de cârmacii alianţei care spumegă de nerăbdarea de a trona în fruntea naţiei. În fapt, după cum s-au semeţit pe scena congresului, nici pentru cei doi şefi ai USL nu a fost prea clară menirea respectivei erupţii hormonalo-partinice, unicul motiv serios în care binomul pesedisto-liberal îşi putea etala veritabilele virtuţi politice, scrisoarea preşedintelui Băsescu, fiind tratat după chipul şi asemănarea ambilor, băşcălios-infantil. În ceea ce priveşte ruperea scrisorii prezidenţiale, prin gestul său, Ponta a repetat, involuntar, după două decenii,un gest similar al altui pupil iliescean, Miron Cozma, demonstrându-se, încă o dată, că nimic nu este întâmplător şi că istoria este repetativă. La momentul septembrie 91, de la Petroşani, după ruperea scrisorii premierului de atunci, Petre Roman, ortacul Cozma a pornit mineriada soldată cu răsturnarea Guvernului. Prin sfidarea teatrală de acum, liderul PSD a clamat că vrea să candideze la postul de premier, dar nu vrea să fie pus de preşedintele Băsescu. Destul de ciudată această mostră de analfabetism juridic, mai ales din partea unui eminent, deoarece până şi candidaţii la funcţia de primar de comună ştiu "amănuntul" că pentru demnitatea de prim-ministru nu prea se candidează, postul fiind obţinut numai după o nominalizare din partea preşedintelui ţării aflat în funcţie şi un vot parlamentar. Aşa că, e cam dificil pentru ţâfnosul Ponta să candideze la ceva ce nu e de candidat. Însă, dacă ar fi dorit din toţi rărunchii să ajungă cât mai rapid la cele două fotolii pe care la poalele cărora salivează, declarativ şi abundent, de premier şi preşedinte, Ponta şi Antonescu ar fi trebuit să trateze cu toată seriozitatea misiva prezidenţială prin care, Traian Băsescu nu le cerea celor doi lideri ai Opoziţie să stea în genunchi pe cioburi de sticlă , doar să-şi întoarcă armatele greviste la munca parlamentară pentru a legifera voinţa imperativă, care nu mai este la moftul vreunui politician, a celor peste 80% dintre români care au votat, la referendum, pentru reducerea numărului de parlamentari şi renunţarea la una dintre Camere, precum şi reducerea mandatului preşedintelui cu un an. Astfel, prin ruperea scrisorii şi aruncarea sa în derizoriu hăhăit al asistenţei, Ponta şi Antonescu, viitorii mântuitori ai neamului, au probat că, în pofida sforăitoarelor oratorii lozincarde, nu vor abdica de la unica politică însuşită, a interesului personal, cetăţeanul rămânând tot o cifră bifată la numărarea voturilor. Totuşi, carnavalul politic de la Romexpo a emanat o frică, nespusă, însă destul de apăsătoare, a celor doi buni prieteni şi camarazi de arme care, în disperarea lor, şi-au transformat până şi odraslele în agenţi electorali, faţă de adevăratul adversar politic,actualul premier, MRU, un rival capabil să capaciteze şi alte categorii, nu numai activişti isterizaţi, "genii" politice frustrate, traseişti, fripturişti de partid sau oaste de strânsură hămesită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu