sâmbătă, 28 iulie 2012

Bordelul fecioarelor

Poate numai naivii, optimiştii incurabili, neiniţiaţii sau marţienii mai pot spera într-o undă de castitate morală a politicienilor, în general, dar, mai cu seamă, în a celor ce populează scena mioritică. "Numai boul e consecvent" pare a fi sloganul-crez sub care o parte destul de însemnată a politicienilor noştri îşi exhibă talentele şi aspiraţiile lor spre sfânta linişte a prosperităţii veşnice. Scăpată, precum o viitură intempestivă, după marea schismă a comunismului autohton din decembrie 89, o parte "atent selecţionată" a activului de rang inferior şi frustrat al PCR, UTC, UGSR , pitită şi blagoslovită de zâmbetul întâiului revoluţionar al neamului, Ion Iliescu, a inundat, prin puzderia de partiduleţe şi spre marea aiureală a unui electorat feciorelnic în pluripartidism, ograda aridă şi înţelenită de anii partidului unic a politicii băştinaşe. Aşchii ale aceluiaşi copac găunos şi alimentaţi de aceaiaşi sevă şi mentalitate, rafinată prin propaganda multiplelor lecţii ale" învăţământului de partid", noii politicieni ai neamului, înfrăţiţi şi înrăiţi în destule potlogării ante-decembriste, mai mult sau mai puţin secrete, liant al unui eteren sentiment şantajabil, au prins a se juca de-a democraţia şi diversitatea ideologică. Desigur, pentru legitimitate şi credibilitate, cele mai importante grupă politice şi-au agăţat la reverele noilor costume democratice personalităţi nevirusate de noua cumetrie politică şi care, de modă veche fiind, sperau la reânodarea, după precepte neoriginale, a unei veritabile convieţuiri politice. Pe de altă parte, noile partide dâmboviţene, prinse într-un etern şi , de multe ori, deranjant cadril ideologic, au fost populate şi de o altă categorie de politicieni, provenită din tagma unor eşuaţi sau frustraţi profesional, personaje pentru care profesia în care erau pregătiţi şi ar fi trebuit să presteze nu le-ar fi adus prosperitatea, tihna, rangul şi avantajele oferite de noua meserie, aceea de lucrător cu vorba şi cu votul. Normal, după frenezia adolescentină a primilor ani de politică autohtonă, unele dintre personajele politice, atingându-şi ţelul bunăstării ori fluierând prea tare în biserică, au ieşit din peisaj, o parte dintre noii prosperi preferând să-şi rumege în discreţie "răsplata jertfei patriotice" de a fi fost pe baricadele politichiei şi, pentru propriul amuzament, să-şi închirieze ori să-şi inventeze alţi băieţi de prăvălie care să rânească, în beneficiul "şefului", prin grajdurile politicii. De la această frăţie ideologică se trag şi "inexplicabilele" alianţe, aşa-zis, contra naturii, precum şi turismul politic practicat de o  majoritate destul de jenantă de politicieni care, invocând, într-o cacofonie logică de Gâgă, "mari frământări lăuntrice" ori alte "revelaţii" sau conflicte existenţiale, se colorează politic mai lesne decât un cameleon. Bineânţeles, insultând inteligenţa , de multe ori superioară lor, a majorităţii electoratului, cohorte ale acestor personaje ce vieţuiesc în acest bordel  cu ifose şi pretenţii de seriozitate, de le pui la îndoială puritatea ideologică şi buna credinţă a gesturilor politice, se întrec în a roşi feciorelnic sau a se indigna cu mânie proletară. Mai mult, în sprijinul lor, ăste fecioare de bordel îşi  arvunesc şi o liotă de trubaduri şi scribi care să le proslăvească măreţele lor fapte de arme ori, la nevoie, să le apere, "de intoxicaţii şi calomnii nemeritate", fecioria de mult pierdută prin noianul paturilor prin care s-au prostituat. Pentru un ciolan sau, ăi mai norocoşi, pentru o halcă de carne macră. Fiecare, după prestaţie şi noroc. Doar, nenea Iancu a spus că lumea e multă şi norocul e puţin !           
Trimiteți un comentariu