Printre cohorte de politicieni şi politruci fuduli şi importanţi, bunici, mămici ori mătuşi năduşite de emoţii şi pomădate "stas", coborâţi din limuzinele sau "jipanele" tăticilor, pedestri ori călări pe amintirile unei vacanţe intrată în istorie, milioane de odrasle, mai talentate au ba, mai doritoare sau mai puţin iubitoare de carte, au dat năvală pe porţile şcolilor patriei. Şcoli, precum sunt şi meleagurile noastre, mai moţate, în vârf de cartier select sau urbe cu ştaif, mai prăfuite şi ridate pe la tencuieli prin colţuri mai ponosite de ţară, ori, pur şi simplu, monemente vii ale unei ruine educaţionale, cu osebire prin cotloanele neumblate şi nebăgate în seamă de aleşii neamului. Toţi şcolerii , cu prezumţia de silinţă şi abnegaţie în ghiozdan au purces la un nou drum la capătul căruia se vor alege bobii şi se vor împărţi patalamalele, cei mai "norocoşi" urmând, evident, a îngroşa rândurile voiajorilor, a şomerilor sau a faunei politice. Dar, fiind după o zi festivă şi festivistă, nu voi învenina şi mai mult atmosfera încărcată, şi aşa, de emoţiile şi nervii cianurilor politizate, rândurile următoare fiind dedicate unor altfel de emoţii şcolare. Astfel, întinerit fiind cu patru decenii, în ziua în care pompierii îşi serbau ziua, în 12 bis (13 e fatal), am redevenit, arzând trecutul alături de alţi colegi de promoţie, elevul care, în pragul verii anului 73, absolvea un liceu unicat al ţării, Liceu nr.3 din Bârlad. De ce , liceu unicat, numai şi pentru faptul că, noi, junii care păşeau în anul 1969 în noua clădire a proaspăt născutului liceu,soarta a făcut să fim şi eroii singurei promoţii emanate de respectiva instituţie care, după ce a scăpat de noi, şi-a schimbat numele, profilul şi destinul. A fost, precum glumeam acum, un liceu plăsmuit numai pentru o singură "tranşă" de liceeni, dar şi pentru un unic "dream team" profesoral. Normal, vineri, la revederea de 4 decenii, băncile în care s-au străduit să se strecoare, din motive de diametru, actualii sexagenari au părut mai strimte,însă emoţiile au prins a înceţăşa priviri şi a frâna vorbele în "măreţele" noduri iţite şi în cele mai sobre gâturi. Fiind majoritari cu latina la zi, Gaudeamus a sunat fără cusur, din punct de vedere lingvistic, ceva mai falsat-şchiopătat, în partea sa muzicală, prestaţia fiind ,totuşi, gratulată de fostul director al Liceului 3, profesorul emerit de matematici, domnul Vasile Ţugulea, care, la cei 87 de ani ai săi şi-a păstrat nealterate, atât sclipirea şi vioiciunea minţii, fiind încă un pasionat traducător şi autor de cărţi şi articole de specialitate,cât şi inconfundabilul său umor,posaco-mucalit, de ale cărui şfichi nu prea scăpa nimeni. "Se cunoaşte că aţi făcut patru ani de latină pentru că, am participat la multe revederi de promoţie, dar voi aţi fost singurii care aţi înţeles ce aţi cântat", a grăit "domn director" la finalul Gaudeamus-ului cântat de noi din toţi rărunchii şi din toată inima. Nici fostul diriginte şi profesor de limba şi literatura română, năvalnicul şi sangvinul Gruia Novac, nu şi-a ieşit, la cei 78 de ani ai săi, din forma şi verva pe care le poartă cu semeţie şi care îi dau puteri să conducă şi să conceapă o serioasă şi voluminoasă revistă literară ori să scoată de sub teascul tiparniţei ceva cărţi de critică literară. De altfel, la repriza de după ora de clasă, când şi un dram de palincă a mai dezmorţit limbile, sufletul petrecerii, prin dans, deschiderea sipetului în care zac mii de poezii memorate şi recitate cu patimă şi talent, a fost acelaşi vivace "domn diriginte", Gruiuţu, cum îi spuneam conspirativ şi în taină omului care ne-a educat în respectul de literă şi limbă română. Poate, acele vremuri şcolare au fost , în opinia actualilor actori ai "standardelor" şi fiţelor, desuete, colbuite, neeuropene "naşpta" . Nu or fi fost acei ani de liceu "în trend" , dar, cu siguranţă, au fost temelia pe care au crescut oameni, conştiinţe,chiar şi valori. Vivat Academia,vivant professores!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu