Bordelul fecioarelor

Poate numai naivii, optimiştii incurabili, neiniţiaţii sau marţienii mai pot spera într-o undă de castitate morală a politicienilor, în general, dar, mai cu seamă, în a celor ce populează scena mioritică. "Numai boul e consecvent" pare a fi sloganul-crez sub care o parte destul de însemnată a politicienilor noştri îşi exhibă talentele şi aspiraţiile lor spre sfânta linişte a prosperităţii veşnice. Scăpată, precum o viitură intempestivă, după marea schismă a comunismului autohton din decembrie 89, o parte "atent selecţionată" a activului de rang inferior şi frustrat al PCR, UTC, UGSR , pitită şi blagoslovită de zâmbetul întâiului revoluţionar al neamului, Ion Iliescu, a inundat, prin puzderia de partiduleţe şi spre marea aiureală a unui electorat feciorelnic în pluripartidism, ograda aridă şi înţelenită de anii partidului unic a politicii băştinaşe. Aşchii ale aceluiaşi copac găunos şi alimentaţi de aceaiaşi sevă şi mentalitate, rafinată prin propaganda multiplelor lecţii ale" învăţământului de partid", noii politicieni ai neamului, înfrăţiţi şi înrăiţi în destule potlogării ante-decembriste, mai mult sau mai puţin secrete, liant al unui eteren sentiment şantajabil, au prins a se juca de-a democraţia şi diversitatea ideologică. Desigur, pentru legitimitate şi credibilitate, cele mai importante grupă politice şi-au agăţat la reverele noilor costume democratice personalităţi nevirusate de noua cumetrie politică şi care, de modă veche fiind, sperau la reânodarea, după precepte neoriginale, a unei veritabile convieţuiri politice. Pe de altă parte, noile partide dâmboviţene, prinse într-un etern şi , de multe ori, deranjant cadril ideologic, au fost populate şi de o altă categorie de politicieni, provenită din tagma unor eşuaţi sau frustraţi profesional, personaje pentru care profesia în care erau pregătiţi şi ar fi trebuit să presteze nu le-ar fi adus prosperitatea, tihna, rangul şi avantajele oferite de noua meserie, aceea de lucrător cu vorba şi cu votul. Normal, după frenezia adolescentină a primilor ani de politică autohtonă, unele dintre personajele politice, atingându-şi ţelul bunăstării ori fluierând prea tare în biserică, au ieşit din peisaj, o parte dintre noii prosperi preferând să-şi rumege în discreţie "răsplata jertfei patriotice" de a fi fost pe baricadele politichiei şi, pentru propriul amuzament, să-şi închirieze ori să-şi inventeze alţi băieţi de prăvălie care să rânească, în beneficiul "şefului", prin grajdurile politicii. De la această frăţie ideologică se trag şi "inexplicabilele" alianţe, aşa-zis, contra naturii, precum şi turismul politic practicat de o  majoritate destul de jenantă de politicieni care, invocând, într-o cacofonie logică de Gâgă, "mari frământări lăuntrice" ori alte "revelaţii" sau conflicte existenţiale, se colorează politic mai lesne decât un cameleon. Bineânţeles, insultând inteligenţa , de multe ori superioară lor, a majorităţii electoratului, cohorte ale acestor personaje ce vieţuiesc în acest bordel  cu ifose şi pretenţii de seriozitate, de le pui la îndoială puritatea ideologică şi buna credinţă a gesturilor politice, se întrec în a roşi feciorelnic sau a se indigna cu mânie proletară. Mai mult, în sprijinul lor, ăste fecioare de bordel îşi  arvunesc şi o liotă de trubaduri şi scribi care să le proslăvească măreţele lor fapte de arme ori, la nevoie, să le apere, "de intoxicaţii şi calomnii nemeritate", fecioria de mult pierdută prin noianul paturilor prin care s-au prostituat. Pentru un ciolan sau, ăi mai norocoşi, pentru o halcă de carne macră. Fiecare, după prestaţie şi noroc. Doar, nenea Iancu a spus că lumea e multă şi norocul e puţin !           

Carcalacii

Asemenea unei lespezi uitată de vreme sub care, de-o ridici, dai peste o dizgraţioasă viermuială, disclocarea telenovelistică a semi-sinucigaşului naţional din solul zambaccian şi depunerea în universul penitenciar rahovean a strârnit colonia carcalacilor de partid şi de interese. Ameţiţi de spaima de a nu fi striviţi , la rându-le, sub nemiloasa talpă a legii şi orbiţi de furia iscată de insultătorul gest de a nivela "Everestul năstăsian" la cota constituţională a unui simplu şi normal cetăţean, cetele de carcalaci au prins a se repezi, spre o devorare rapidă, asupra puţinelor bucăţi din carnea nealterată a naţiei.Mişunând frenetic, într-un continuu şi dizgraţios slalom printre paragrafe ori îmbăloşind cu dispreţul emanat legile ce le stăteau în calea cuceririi întregii "case a naţiei", cohortele cernite ale gângăniilor cu pricina au reuşit să invadeze, maculând, toate cotloanele aşezământului mioritic. Asta, în pofida unor "insecticide" , unele constituţionale, faţă de care, datorită grosimei carcasei de sfidare dobândită  în ani de protejare de carcalacii noştri, au avut efectul unei frecţii la picior de lemn. De altfel, observând invazia carcalacilor băştinaşi şi uimiţi de agresivitatea acestor dăunători, mai toţi vecinii europeni au sărit în sprijinul celor atacaţi şi ameninţaţi cu infestarea( judecători ai Curţii Constituţionale, Avocat al Poporului, preşedinţi de Cameră şi de ţară) însă nici prafurile, mai mult diplomatice, ale vecinilor nu  au avut efect, cetele carcalacilor forfotind, într-o voioşie păguboasă, prin toată gospodăria.În fapt, de-ar fi să privim retro, în condiţiile în care, de ani buni, câţiva cetăţeni ce se pretind a fi campioni ai igienei şi a consensului au umplut curtea cu zoaiele, gunoaiele şi alte resturi de pe la chermezele lor tovărăşeşti,obicei preluat şi de odraslele lor, invazia gângăniilor cu pricina era previzibilă. Mai ales, în situaţia în care, din mimetism sau ignoranţă, s-au mai găsit şi o seamă de concetăţeni care au crezut în exemplu oferit de acei "stălpi ai neamului" şi, din lipsa canalizării sau din comoditate, au lăsat mizeria să încurajeze naşterea şi proliferarea carcalacilor.  Acum, răul fiind făcut şi casa învadată de neprietenoasele şi dezagreabilele insecte aducătoare de molime, mai ales pe vreme de caniculă, unicul antidot împotriva asaltului carcalacilor îl constituie aplicarea unui energic şi consistent jet de insecticid votant, unicul în măsură să stârpească pofta de stăpânire a acestor gângănii.          

Revolta potăilor

Odată prins cu raţa-n gură şi cu plastografia în buzunar, în sprijinul primului dulău guvernamental au sărit, din toate cotloanele ogrăzii de partid, mai toate cotârlele hămesite să prindă din partea încolţitului, după  terminarea hămăilelii generale, cel puţin o limbă umedă şi reconoscătoare. Cu era de aşteptat, la un prim semn venit din partea matusalemicului mascul alfa al haitei, Ilici cel roşu, căţelandrii pripăşiţi prin odăile pontilice şi-au abandonat, pentru moment, savuroasa îndeletnicire de lins ciolănaşele ministeriale primite în dar, şi au pornit corul lătrăturilor împotriva tuturor celor ce au îndrăznit să pună la îndoială pedigree-ul dulăului şef şi să-l treacă în categoria maidanezilor de rând. Astfel, cei mai conştiincioşi apărători ai smotocitei blăniţe pontilică au fost o corcitură sindicalisto-ministerială adunată de prin pieţile pe unde fusese, mai an, în mitingeală şi pripăşită prin curtea educaţiei, pomădatul şi dresatul caniche recuperat din saloanele din Kiseleff şi  pus să păzească o doamnă oarbă şi un bătrân şi cam senil şi năpârlit ciobănesc mioritic obişnuit să dea ture pe la diverse curţi. Cu toată hărmălaia generală iscată de lătrăii cu pricina şi în pofida uşoarelor semne de turbare manifestate, asistenţa, în special aceea din afara graniţelor şi neobişnuită cu asemenea "efuziuni" ale nervilor canini, nu a fost prea impresionată şi a aplicat, spre marea disperare a haitei, înţelepciunea vorbelor :"câinii latră, caravana trece!" Desigur, de asaltul maidanezilor de partid, întărâtaţi de pe margini de alţi confraţi, mai de rasă , dar mai telegenici, nu au scăpat obişnuiţii casei, în frunte cu preşedintele Băsescu, precum şi o seamă de somităţi ale lumii academice, o lume total străină  potăilor, dar cu atât mai neprietenoasă, unica vină a distinşilor agresaţi de agresivitatea atacurilor fiind aceea că nu au fost de acord cu ridicarea unui maidanez guvernamental la rang de câine de rasă pură.Or, un asemenea afront adus mândriei maidaneze, coroborat şi cu alte şuturi încasate , mai ales din partea unor judecători netrecuţi prin "canisa de partid" , dar şi din partea unor "agenţi străini" ai "dictatorului Băsescu", ascuşi sub identitatea unor specialişti şi jurnalişti, unii de la "fiţuici" gen FAZ, Le Monde, Nature, Washington Post etc, nu puteau trece fără o lătrătură şi, dacă se putea, o muşcătură din partea turmei înfuriate.În ceea ce-l priveşte pe dulăul principal, în apărarea căruia au sărit celelalte potăi, deşi încolţit, a reuşit, ajutat şi de alţi căţelandri, să-şi tragă câteva ciolane , printre care Monitorul Oficial şi comisiile care să-i ateste rasa, în cuşca sa provizorie, sperând că, odată cu noua sesiune de îngrăşare din toamnă va reuşi să reziste în coteţu-i roşu, guvernamental, cel puţin patru ani.Asta, dacă nu, agasaţi de schelălăielile şi numeroasele coţcării ale hămesitei haite maidaneze, hingherii electorali îşi vor pune la bătaie laţul votului şi vor mai rări din liota lătrăilor ce se vor şi se pretind altceva decât sunt: nişte potăi agresive şi gălăgioase în stare, pentru un os cât de mic, de orice muşcătură sau gudureală!       

Păpuşarii delirului

Geaba îi ia lumea în serios, tocindu-şi nervii, timplu şi logica, pe hitlericii, pogonicii şi agaricii cocoţaţi, precum babuinii, prin copacii guvernării de unde, tot asemenea amintitelor primate, ţipă, scuipă şi aruncă banane în capul trecătorilor ori se scălânbăie la tot ce nu le convine. Sărmanii agitaţi, gelaţi, pomădaţi şi îmbăţoşaţi în fudulie nu sunt, în fapt, personajele principale ale vodevilului politic, degenerat într-o şuşă de mahala cu numeroase derapaje cu iz penal. Băieţii cu pricina, în pofida ifoselor bâlbâite şi a solemnităţii de ciocli ai decenţei, sunt numai nişte banale şi efemere păpuşi burduşite cu paie şi cârpe şi manevrate, din dosul cortinei, de adevăraţii patriarhi ai haosului belicos iscat în spaţiul politichiei mioritice. Poate, la vremea sa, fostul lipitor de afişe electorale pentru socialiştii francezi (potrivit propriilor destăinuiri), ajuns premier dâmboviţean, putea fi trecut în tagma, destul de săracă, a promisiunilor politice. Spălăţel, curăţel, cam nevricos şi tupeist, dar mlădios în faţa şefilor, junele pupil al pesedeului, cu aerul său de chelner de bacşişuri mici, se mula pe gustul seniorilor, ascensiunea sa fiind, mai ales, consecinţă a unor calcule cinice făcute de barosanii partidului ce-şi doreau a păstra accesul la butoanele conducerii chiar şi după o aparentă pensionare politică. Mai tomnatic, dar vândut în târg tot la preţ de prospătură, antoneasca "vizavea" a lui pontilică pesedistul a fost prăsit şi crescut, mângâiat pe pletele-i feciorelnice şi scos în lume de potentaţii liberali tot în ideea de a face ghiduşii politice prin interpuşi. O manieră de lucru care, de altfel, a fost patentată cu succes în lumea afacerilor băştinaşe unde, de multe ori, "nu e ce pare a fi".Dar, revenind la cârlanii noştri, este lesne de bănuit că toate năzbâtiile şi tot călcatul în străchini a actualei trupe guvernamentale, în frunte cu dezarmant de delirantul inamic al logicii politicii şi a legislaţiei, asta care este,  sunt plăsmuite şi ghidonate din umbră de doi dintre cei mai iscusiţi păpuşari ai epocii post-decembriste, Adrian Năstase şi Dan Voiculescu,la cei doi "masculi alfa", de care ambii şefi ai concubinajului usleist  sunt dependenţi şi ascultă cu sfinţenie, se află toate firele. Coincidenţă sau nu, atât mentorul pontănelului premier, proaspătul deţinut Năstase, cât şi mai noul tătuc al crinuţului penelist(după decuplarea de la ţâţa financiaro-poltică patriciană), recent demisionarul din Senat patron de Grivco, au avut şi încă mai au îndelungi bătălii pe frontul justiţiei, iar, tot ca o "coincidenţă", pentru ambii moguli, unicul şi cel mai indigest inamic este preşedintele Băsescu, deoarece, printre altele şi spre marea lor uimire, i-a lăsat pe magistraţii patriei să-şi facă misia, fără neaoşele şi binevenitele intervenţii. De unde şi zbaterea epopeică şi în măsură de a da peste cap şi fragila stabilitate a unei ţări şi aşa agăţate de coada căruţei europene de suspendare a preşedintelui Băsescu. Iar, pentru atingerea acestui unic ţel, mai ales acum, după încarcerarea stâlpului pesedismului autohton, Adrian Năstase, fiecare dintre cei doi păpuşari au pus la bătaie ce au avut mai bun: unul un premier aflat la vârsta întrebărilor şi a jucăriilor, iar celălalt un somnoros bun de scos noaptea pe sticlă să-şi refuleze frustrările isterizante şi o scenă media unde cele două odoare să-şi etaleze nurii de marionete de partid şi de stat. Încarcerarea, în pofida tuturor manevrelor de temporizare şi înduioşare, cel puţin a poporului doritor de momente telenovelistice, colosului pesedist, precum şi iminenta înfăţişare în faţa judecătorilor Înaltei Curţi, motiv de renunţare la deliciile funcţiei de senator, a gânditorului de la Grivco, au accelerat, până la depăşirea vitezei legale, a tuturor procedurilor, legale şi mai puţin legale, de suspendare a preşedintelui Băsescu, mai ales că, numai într-o singură zi, judecătorii Curţii Constituţionale , prin deciziile date, le-au dat cu maiul constituţional în cap. Aşa încât, tot dintr-un condei şi într-o nejustificată şi nefirească grabă, pripitul premier , ce se laudă şi cu un plagiat în drept, a reuşit "performanţa" ca, de dragul mentorului încarcerat şi orbit de furia suspendării prezidenţiale, prin desconsiderarea sfidătoare a unei decizii a Curţii Constituţionale şi intrarea sub incidenţa unei culpe penale privind uzurparea de funcţii şi atribuirea unor prerogative necuvenite, cât şi prin trecerea, în premieră în întreaga sa existenţă, a Monitorului Oficial în subordinea Guvernului, să intre în istoria neagră a neamului. Bineânţeles, fiind pornit pe treabă şi supărat fleaşcă pe magistraţii care i-au încarcerat jupânul şi nu îi fac toate pohtele, freneticul premier, ajutat de sfetnici la fel de luminoşi, în câteva zile, va da un ucaz prin care va trece Curtea Constituţională, ANI, DNA, Parchetul şi toate instituţiile vertebrate care îl incomodează sub cizma sa.  Şi toate astea, sub privirile, deja siderate, ale europenilor care nu pricep şi nu concep maniera delirantă a "cetei lui piţigoi" de a înţelege democraţia. Însă, aflat în sevrajul puterii, pontilicului naţional nu-i pasă de "Evropa şi poveţile ei", ci, mândru de isprăvile sale inspirate de cei doi corifei Bombonel şi Motănel, a purces, în pas zglobiu şi cu amica sa, crinuţa la braţetă, spre visul vieţii sale, Bruxelles. Doar, nu era să-şi lase"fideaua" acasă,"singură şi ambetată" .          

Oul naţional

Dintr-o singură mişcare dibace, Adrian Năstase s-a metamorfozat din cel mai important şi notoriu proprietar de ouă al poporului din Cornu, într-un imens, preţios şi gingaş ou naţional. A fost suficientă o secundă de bărbăţie tremurată, concretizată printr-o excesiv de mediatizată semi-sinucidere de protocol şi, pe dată şi în emoţia naţională iscată, statul condamnatului Năstase a fost aruncat în derizoriu şi,dintr-un glonţ nedefinit, s-a întrupat, precum Afrodita din spuma mării, un fragil martir al neamului pe care, mai ales simpatizanţii, îl ocrotesc de toate viforniţele duşmane mai ceva decât pe oul primordial. Motivele acestei atitudini mămoase ce, în multe situaţii, frizează o balcanică ploconire la căpătâiul unui cetăţean pe fruntea căruia Justiţia, aceiaşi care, în alte două cazuri, l-a absolvit de orice păcate, i-a pus pecetea de vinovat definitiv, sunt izvorâte din mai multe surse, de la simpla şi omenească compasiune amicală, până la cinicele calcule politicianiste. Însă, indiferent de motivaţiile ce au angrenat toată această maşinărie propagandistico-emoţională, toate personajele implicate, în frunte cu eroul principal, au ca unic obiectiv eludarea materializării unei sentinţe judecătoreşti prilej pentru apelarea la tot arsenalul din dotarea camarazilor sinucisului naţional. După cum am mai trăit,destul de recent, o parte dintre aceste "metode de lucru" au fost probate, cam de aceiaşi actori, şi şi-au dovedit eficienţa pe sănătatea, la fel de plăpândă şi aflată într-o iminentă incidenţă cu bisturiul, unui alt fruntaş pesedist şi plimbăreţ pe targă, bolnăviorul erou de dosar penal, argeşeanul Nicolescu. Şi în acele momente "de mare emoţie populară", în ciuda viscolului, a omătului şi gerului, alaiul de granguri pesedişti, din mijlocul căruia răzbăteau războinice şi vituperante vorbe slobozite la adresa magistraţilor ce au îndrăznit să transforme un "înger" într-un caz de targă din guriţa unui eminent "dottore" ajuns premier, a mitingit în faţa tribunalului, iar aceleaşi medic grijuliu, în aceleaşi saloane de urgenţă,  l-a scos din ghearele morţii pe argeşean şi l-a redat unei noi şi vioaie campanii electorale victoriase. De astă dată,  având în vedere anvergura personajului, precum şi miza mult sporită, potul cel mare fiind un sejur de 8 luni la Rahova, scenariul a suferit unele ajustări, tot poporul televizionist zgâindu-se, în miez de noapte, la ieşirea din rolul de viitor deţinut şi intrarea, pe targă, în acel de "mare căinat al naţiei" a "divei din Zambaccian". Toate, sub atenta supraveghere a milosului ministru de interne care, pătruns de importanţa misiei sale, s-a erijat, când în plutonierul de serviciu, când în baby sitter-ul marelui ratat în ale sinuciderii. Cum era de aşteptat, dat fiind expunerea momentului, din tot acest spectacol nu au lipsit eternii "indignaţi" de pripas, revoltaţii din dotarea partidului de guvernământ, "oportunul" pelerinaj al unor fruntaşi pesedişti la căpătâiul rănitului voluntar, "stegarul cu barbă" şi, ca la orice bâlci, nevroticul Codrin Ştefănescu fără "senatorul bideu" din dotare. Toată această asistenţă, învăluită în secretomania instaurată în jurul nepreţuitului  şi neprihănitului jertfit  pe altarul luptei împotriva zeghei, aşteaptă cu sufletul la gură ca echipa avocaţilor să apese pe toate butoanele chichiţelor avocăţeşti, comisiile medicale să depisteze cât mai multe "temeiuri serioase" în favoarea tratării pacientului numai în saloanele civile ale Spitalului de Urgenţă, iar "cârcotaşii" să uite preţiosul odor de pe patul de spital este, în fapt, doar un ou...încondeiat. De o justiţie cărei nu prea îi mai funcţionează telefoanele şi nu prea se mai emoţionează, feciorelnic, de plastografii de partid.              

Arogantul copy paste

În sfârşit, după lupte seculare ce au durat cinci săptămâni, adolescentul neâmplinit şi necizelat, premierul Ponta, a intrat în rândul lumii bune, a plagiatorilor băştinaşi cu scârţ şi ştaif, ocupându-şi un bine-meritat loc în fruntea unui lung alai de purtători ilegali de glagorie autentificată prin patalamale străvezii. Desigur, în faţa unui asemenea afront pus pe note , până în prezent, de două "fiţuici obscure şi părtinitoare", revista nord-americană "Nature" şi cotidianul german FAZ, puseul de aroganţă al "cârlanului" din ograda Kiseleff a deviat, după cum era de aşteptat din partea unui "dottore", spre derizoriul unor plăsmuiri jalnic de infantile şi eliptice de logică şi bun simţ. Mai întâi că, în percepţia arogantului second hand, Ponta, publicaţiile care au îndrăznit să arunce în aer păpuşa gonflabilă din fruntea USL-ului şi a Guvernului nu merită nicio atenţie sau tratament politicos, ambele fiind patronate,cel puţin spiritual, de omniprezentul duh machiavelic al "dictatorului Băsescu", omul care, din dorinţa oarbă de a împiedica excursia de Bruxelles, la care visează pontăcelul naţiei, a fost în stare să se pună cu burta pe sms-uri şi să-i facă pe ageamii celor două publicaţii de duzină să creadă că bravul premier e un plastograf patentat. Cum ar veni, nişte publicaţii de care nici măcar Vanghelie sau Mazăre , cât e el de umblat pe coclaurii lumii, nu au auzit, şi-au permis să creadă "şopârlele" unui " odios dictator"  şi ale unui fost ministru al educaţiei, un doctor făcut pe puncte la Sorbona şi s-au pornit să strice bunătate de imagine unui june politician şi şef de Guvern care taman ce a avut onoarea să facă vocalize, în calitate de microbist de fiţe, în tribunele poloneze. Desigur, pentru a se apăra de mârşavele  acuze de plagiat propagate de amintitele publicaţii de 2 lei, cu mult sub nivelul "prestigioaselor" Arici Pogonici , Cutezătorii, Minitehnicus  sau URSS azi, notoriul doctor în drept şi conducător al echipei guvernamentale "cea mai cinstită din istoria neamului", a anunţat că se va supune judecăţii unei comisii de etică, proaspăt reformată de "elementele duşmănoase"  din care nu vor lipsi cele mai însemnate creiere năduşite ale norodului, în frunte cu al interimarului ministru-sindicalist, Liviu Pop, ori luminatul publicist-patron şi senator prahovean, Georgică Severin. Iar, dacă nici după verdictul, mai mult decât favorabil, comisiei cu pricina, campania duşmănoasă, iniţiată de Băsescu, a celor două tipărituri nu va înceta, premierul îşi va repera onoarea întinată apelând la mentorul şi părintele său spiritual, de la care, pare-se, a luat doar aroganţa, distinsul domn Năstase, căruia îi va solicita o adeverinţă care să certifice originalitatea plastografiei incriminată de nişte strîini ce nu cunosc fineţurile şi "realităţile societăţii româneşti". Or, dacă şi această ultimă  încercare de splălare a obrazului tânărului doctor-premier va fi sortită eşecului, o ultimă soluţie ar mai fi ca, într-un elan revoluţionar specific idolului său, Che Guevara, neprihănitul "dottore" să dea o ordonanţă de urgenţă prin care să se decidă interzicerea, pe veci, a celor două publicaţii infame, după care să încalece în eco-autoturismul primit "suvenir de amintire" şi să o zbughească, cât mai repede, la Bruxelles, să prindă un loc pe strapontină. Să vadă cât mai bine sosirea "odiosului"  Băsescu, omul care i-a răpit până şi plăcerea secretă a copy-paste-ului. Dar, i-a rămas aroganţa !

O scrisoare regăsită

Mult iubite şi stimate tovarăş "micul Titulescu" !

Suntem un colectiv de oameni ai muncii, altul decât acel grup care v-a solicitat trecerea de urgenţă a Institutului Cultural Român, for de răspindire a culturii în mase şi între toate popoarele lumii şi, mai ales, în ţările de democraţie populară, din mâinile odiosului dictator şi a camarilei sale formată dintr-un grup de deviaţonişti şi reacţionari, ca numiţii Patapievici Horia, Mungiu Cristian, Puiu Cristian şi etcetera, în mâinile trudite ale iubiţilor noştri senatori. Vă mulţumim din inimă că "a-ţi" (aşa am văzut că se scrie  pe afişele USL deci ,e corect) găsit timpul necesar ca, împreună cu tovarăşa dumneavostră de muncă şi viaţă,  mult-stimata savantă de renume judeţean şi chiar mondial, tovarăşa C. Antonescu, sau Andronescu, (mai cercetăm în dosarele de cadre) v-aţi rupt din preţiosul dumneavoastră timp şi "a-ţi" dat glas voinţei poporului de revenire a culturii, prin grija nepăieritoare a trovarăşilor senatori culturali, în sânul norodului muncitor care nu a precupeţit niciun efort şi, pe vânt, pe ger, pe zăpadă, chiar dacă nu a fost recompensat pe măsura nevoilor sale, a participat din tot sufletul la mişţcările muncitoreşti din această iarnă. Mult iubite şi stimate conducător şi călăuzitor al clasei muncitoare (cât a mai rămas după tirania pedelistă), măi, domnule copilot, ne adresăm dumneavoastră, ca la un ultim zid al plângerii, să mai faceţi un alt mic efort şi să ne redaţi pe deplin frâiele culturii adevărate, neaoşe, plivită de "buruienile imperialisto-capitaliste", şi să decretaţi, tot de urgenţă, reânfiinţarea fostului mare far al învăţăturii proletare şi socialiste, ARLUS, instituţie samavolnic desfiinţată de alţi trădători care au întinat valorile socialismului şi comunismului, trădători care, o parte, şi-au găsit sfârşitul meritat. Spre deosebire de alţi vechi şi devotaţi tovarăşi, în frunte cu această mândreţe de fiu de ilegalist, mult-iubitul tovarăş nea Nelu, care, după ce şi-au adus prinosul de recunoştinţă veşnică faţă de noua conducere, şi-au ocupat locul meritat în noua societate capitalistă nultilateral dezvoltată. Stimate tovarăşe "micul Titulescu", vă implorăm să daţi curs cererii noastre, de a reânfiinţa ARLUS şi de a îl pune în fruntea sa pe marele om de cultură de la ministerul cu acelaşi nume, tovarăşul Diaconu, sau, dacă nu se poate, pe tovarăşa sa de luptă şi viaţă deoarece, prin acest nou măreţ şi nobil gest de curaj, îi faceţi un neaşteptat şi fericit cadou ilustrului învăţător al tinerei generaţii pesediste, tovarăşul Iliescu pe care, prin asta, îl puteţi întineri cu vreo 50 de ani. Mult-iubite şi stimate domn Ponta, vă atragem respectuos atenţia că, în cazul în care nu daţi curs cererii noastre, care reprezintă, aşa cum am subliniat cu tărie (şi bere), expresia şi voinţa poporului muncitor reprezentat prin acest colectiv de oameni ai muncii, nu vom mai participa la nicio mişcare de protest, indiferent de "imboldurile" oferite, ba, mai mult, vom picheta, în semn de protest, poarta sediului central al PSD şi uşa garajului unde vă ţineţi maşina de curse. Cu speranţa vie că, şi de astă dată, strigătul poporului obidit şi ţinut în neagra noapte a prostiei de către odiosul tiran şi sinistra sa camarilă îl veţi  auzi şi îi veţi da o nouă probă de recunoştinţă, şi veţi da decretul de repunere în drepturi a luminosului ARLUS, vă asigurăm de tot sprijinul nostru şi vom face totu'  pentru victoria socialismului liberal pe întregul întins al patriei. Jos ciocoiul ! Trăiască prietenia de nezdruncinat între usliştii învingători! Trăiască şi înflorească alianţa de neânfrânt între tovarăşii socialişti, liberali şi conservatori! Trăiască USL, bastion al glumei e !
 Un grup de tovarăşi nelămuriţi, dar hotărâţi !

PS.- Mult iubite şi stimate, mai avem o dorinţă: o vrem pe neânfricata tovarăşă LOV la conducerea Academiei Române! Sau, dacă nu se poate, la " Academia Caţavencu"  !  Tot noi !