Caltaboşii neamului prost

sursa: www.jurnalul.ro

După ce şi-au digerat în tihnă, plescăind de plăcere, aproape toate bucatele ultimei paranghelii electorale, întregul alai al victorioşilor au purces, printre râgâieli şi uşoare indigestii cauzate de lăcomia înfulecării, la împărţirea brumei de avare rămase de la neplânşii răposaţi. Misie destul de dificilă căzută pe ţestele mintoase ale celor doi concubini mai răsăriţi şi a "unchieşilor" ce îi veghează din unghere, având în vedere că sărăcia a cam dat iama prin cămările şi ograda naţiei. Mai mult, fiind un neam mare şi amestecat, şi numărul pomanagiilor ajunşi la praznic a fost peste aşteptările găzdoilor, musafirii ajunşi în cele două odăi parlamentare fiind obligaţi să mai doarmă şi câte doi în pat, precum pacienţii prin spitalele patriei de care respectivii fug mai abitir decât de procurorii DNA. Aşa încât, după ce, frezaţi, pomădaţi, emoţionaţi ori sictiriţi , dar fuduli, prea-plinul parlamentar şi-a găsit scăunelul salvator, în acest nou for legislativ umplut precum un caltaboş, de care nu se va mai dezlipi vreme de cel puţin patru ani, cuplul de aur al politichiei băştinaşe a trecut la cea mai grea încercare, opera de satisfacere a tuturor nevoilor şi pretenţiilor de partid şi de canapea: împropietărirea cu portofolii şi alte dregătorii guvernamentale a celor mai bravi oşteni ai "armatei roşii" ce şi-a înfipt steagul în reduta Puterii. Cum ,timp de şapte luni, precedentul şi cel mai curatul şi cinstitul Guvern a fost zguduit de o seamă de "convulsii plagiatorice" şi a suferit de uşoare stări de "răceală" şi incompatibilitate cronică, vechiul şi noul premier s-a gândit că nu ar fi rău ca, în caz de descăpăţânare ministerială din "motive tehnice", să îmbine utilul cu plăcutul şi să umfle schema guvernamentală cu ministere noi, dar vioaie. Astfel, simţitor la patimile şi angoasele peştilor, alţii decât acei de Monte Carlo, Mamaia sau Dorobanţi, şeful echipei de la Palatul Victoria a decis să înfiinţeze şi un minister al peştilor, pescuitului şi pescarilor, oferindu-i "ministresei" Plumb, de la mediu, numai "şansa" de a se ocupa de starea  şi puritatea aerului  din Cişmigiu. După cum, un alt camarad de arme şi hârjoane,dar şi mare iubitor de afaceri imobiliare şi vajnic vizitator al Muzeului Holocaustului a fost cadorisit cu un minister fără formă, dar cu tâlc, acel al marilor proiecte şi, poate, proptele, naţionale, ce va funcţiona pentru potenţialii investitori, după cum am priceput, ca un soi de ante-cameră spre fericire. Desigur, au fost şi unii "mauri", din tagma vreunui pop-ic care, după ce şi-au pierdut valoarea de întrebuinţare, au fost uitaţi de "boier"în grajd, lângă dobitoace. Pe de altă parte, oricât de perfect ar fi starostele noii formaţii guvernamentale, ajunsă tot asemenea unui caltaboş îndesat peste măsură, ce se va sparge la fiert, a "omis" să mai plămădească vreo două-trei noi ministere: al cutremurelor ce vor veni prin 2060, al trâmbiţaşilor afoni  sau al somnului senatorial. Iar, în timp ce fercheşii dregători ai neamului se pregătesc să se delecteze cu "delicatesurile guvernamentale", noul păstor al justiţiei mioritice, "liberalul" Jiji, se pregăteşte să se aburce în jilţul Brătienilor,iar  violetul DD, supărat pe viaţă, anunţă noi bătălii şi alte cioace elodiene. Naţie,somn uşor, de pe canapeaua sa senatorială, crin soileşte pentru tine!   

Prostitutio in integrum

sursa: www.presaonline.com

Scăpate de spaima de a rămâne mofluze şi cu burta la gură, "fetiţele vesele"ale lui Hunor baci s-au văzut, şi de astă dată, remorcate, din milă şi plictis, de "tiriştii" uslamişti şi luate la ştangă, de pe centura unde le hărăzise soarta sărăcia votului, pentru încă o cursă guvernamentală ce s-ar dori de patru ani. Astfel, cu onoarea reperată şi cu fusta suflecată până la brâu, animatoarele au tras un ceardaş recunoscător în onoarea milostivilor crăişori ai Puterii, Crinişor şi Viorel, de a duduit asfaltul şoselei unde se pregăteau să-şi facă veacul şi să-i bucure cu nurii lor pe oropsiţii Opoziţiei. De altfel, obişnuite cu amanţii de ocazie mai ceva decât minoritarul cu scânteia, "fetiţelor" lui Hunor nici nu le-a trecut prin cap să facă nazuri ori să se lase uşor curtate, aşa încât, fără fasoane şi alte fiţe, la cel mai mic semn, ele au  tras un "ighen" previzibil,conform calculelor făcute de masculii afla ai guvernării, ce  s-a auzit până la Bruxelles. Pe de altă parte, parcă ar fi fost jenant ca, după nesfârşite concubinaje, reciproc avantajoase, cu toţi bărbaţii fatali ai politicii mioritice, voioasele urmaşe ale aprigului Attila să piardă şansa de a se mai tolăni pe diverse canapele ministeriale, iar codrii patriei să pice în depresie şi melancolie de dorul drujbei . În fond, unde a mers suta, merge şi uslamistul cu atât mai mult cu cât, "fetiţele" lui Hunor au trecut prin toate paturile camarazilor regrupaţi sub stindardul victorioasei armate roşii, fiecare cunoscându-şi, pe de rost, graţiile şi virtuţile, cât şi "micile secrete", aluniţele tainice sau alte semne "ruşinoase". Desigur, fiind trăitori sub pecetea şi în spiritul "românismului imparţial", ridicat la rang de filosofie de către nemuritorul nenea Iancu, noii-vechii amorezi s-au ţucat de mama focului, mimând amorul nebun, au aruncat la coşul uitării temporare toate sudălmile şi mitocăniile cu care s-au gratulat până mai ieri şi, aşa cum îi şade bine "tiristului" şi "piţipoancei", şi-au jurat iubire eternă, până la prima parcare ivită în cale, au băut o bere "la pet" şi au dat maneaua la maxim, "să moară duşmanii de ciudă!" În ăst timp, dacă tot s-au văzut cu voturile în urne şi cu sacii în căruţă, "grijulii" social-democrato-uneperisto-conservatoro-penelisto-ecologisto-romanes guvernanţi au dat drumul la robinetul cu apă rece şi la primele măsuri "umanitare", creşteri de taxe şi impozite, îngheţări de salarii şi alte asemenea "drăgălăşenii", taman cele pe care,vreme de un an, le înfierau cu o mânie proletară de care ar fi fost gelos chiar şi nea Nelu, primul preşedinte-prim secretar al naţiei. Şi, ăsta nu este decât începutul deoarece, nu este un mare secret, echipa uslamistă, cu toată musculatura legitimităţii dată doar de un sfert din totalul electoratului, are de îndeplinit numai rolul cosmonautului Gică: să dea de mâncare la animale şi să nu atingă niciun buton. Eventual, pentru ostoirea poftelor şi a orgoliului propriu,  le mai poate smotoci sau ciupi de pulpe pe veşnic disponibilele "fetiţe" din haremul lui Hunor baci.Pentru că, de restul,de lucrurile importante şi funebre au grijă alţii, nişte domni unde nu poţi da "copy-paste"!        

Reântoarcerea la elodii

sursa: www.adevarulcaracalean.ro

Aşadar, spre marea uşurare a asistenţei, a căzut cortina şi peste ultima reprezentaţie a carnavalului electoral al unui an ce riscă a se termina precum a debutat, în scrâşnete, urlete, râgâieli oratorice şi mult play-back politic. Stârvul ultimului scrutin parlamentar încă mai tresărea, spasmodic, şi armatele deontologilor au şi prins a îl diseca şi, după caz , a îl  tămâia sau profana, bocetele şi osanalele împletindu-se într-un zgomot de fond ce estompa unica şi adevărata ştire, a revenirii printre elodii a viitorului fost parlamentar, preşedinte şi mistuitor al nopţilor, senzaţionalul domn Dan. Desigur, intrând într-o notă serioasă, plăsmuitorul tele-elodiilor a fost, potrivit şi părerilor cvasi-generale, singurul candidat care şi-a luat rolul în serios şi a pus la cale, în capitala unui Gorj purpuriu şi pirpiriu, o campanie electorală vie prin care a reuşit performanţa să-şi tragă şi partidul la înalţimile unor procente nesperate şi aiuritoare pentru pedanţii "specialişti" în politica mioritică. Cât priveşte ăst ultim exerciţiu electoral la care au participat aproape jumătate dintre votanţii naţiei, acesta reflectă, cu o marjă infimă de eroare, starea de lehamite aburitoare în care se scaldă cei aproape 7 milioane de concetăţeni ce au catadixit să pună ştampila pe buletinul de vot, iar efectele acestui experiment ceţos riscă să nască o tumoare ce va măcina trupul , şi aşa scheletic, al unei naţii pentru care, în procent semnificativ, cărămizile democraţiei au valoare numai când trebuie să plece la cules de portocale. Pe de altă parte, făloşi în victoria lor, soliştii "corurilor reunite uslamiste" se bucură destul de strepezit, chiar şi pentru simplu fapt că, în pofida întinderii până la rupere a peltelei guvernamentale, liota pruncilor flămânzi pripăşiţi prin ogradă fiind cam greu de ostoit cu vreo dregătorie.

sursa: www.revista22.ro

Noroc de "prevăzătorii" tătuci ai actualei legi electorale, troica Tăriceanu-Hrebe-Pârvulescu oengistul , că au pus pe hârtie o lege ce permite să-i depăşim, în sfârşit, pe americani la numărul de capete de parlamentauri şi să mărim ciurda aleşilor la aproape dublu faţă de cât au cerut, prin referendum valid, alegătorii. Normal, aflaţi, de astă dată, pe cai mari, câştigătorii uslamişti au prins a ţipa că o parte dintre rivalii politici din ARD "au intrat pe uşa din dos", adică prin redistribuire, uitând distinşii campioni ai băşcăliei de tarabă că, în urmă cu patru ani, şi alde Crinişor, Călin şi mulţi alţi penelişti au venit, cu săgeata fleşcăită, la aceiaşi redistribuire.În ceea ce priveşte strivitorul procent obţinut de învingători, a nu se omite că, în primul rând, cele 60 de procente au fost scoase de pe urma a 40% dintre electori, ceea ce însemnă că, pe real, USL a fost votat de 25% din totalul electoratului, iar la obţinerea acestui scor au pus umărul, voiniceşte, pe lângă trâmbiţaşii simbriaşi , vreo şapte grupări, de la mastodonţii PSD şi PNL, până la liliputanii pecişti,ecologişti, uneperişti sau şleahta lui Parpanghel.

susa: www.presalocala.com

Aşa s-a întîmplat ca, în viitorul mega-for suprem de la care poporul aşteaptă, precum minoritarul praznicul, legi normale şi sănătoase, să dăinuie,ca în târg la Moşi, vreme de vreo patru anişori, inculpaţi, judecaţi sau în aşteptarea sentinţei, anchetaţi sau aflaţi în prag de arest, plastografi, agramaţi, lăutari, cântăreţi la butoaie şi gurişti,foste asistente şi secretare canapelizate, grevişti ai foamei şi ai muncii, habarnişti, traseişti, poltroni, lătrători cu ora, bişniţari cu ştaif, ţate,Lili loterie, naşi, fini, copii cu părinţii aferenţi, femei gonflabile cu "ighen"-ul în gură, mitocani şi siluitori ai verbului. De aceea, faţă de toată această faună, reântoarcerea la elodii şi alte cioace pare o cură de purificare.       

Hillary-tatea fătălăilor plângăcioşi

La spartul târgului, când au mai rămas numai câteva ore din sălcia şi obsesiva campanie electorală pusă la cale de cohortele tropăitoare şi gălăgios-fanatice ale conglomeratului uselist, pe bombatul piept al premierului a aterizat,sleindu-se greţos, o nouă dovadă de "simpatie" cliontoniană. De astă dată, spre deosebire de perioada fierbinte a zilelor mioritice estivale, când părţi ale contrucţiei democratice autohtone scârţâiau sub şenilele victorioaselor tancuri ale armatei roşii pornite într-un frenetic asalt asupra unor obiective esenţiale ale unei democraţii veritabile, fără inserţii şi adăugiri originale, mesajul dojenitor al celui de-al doilea om al Administraţiei SUA, secretarul de stat, Hillary Clinton, a venit la pachet, echipierii premierului Ponta fiind înghesuiţi în aceiaşi "grupă veselă" cu amicii din Uzbekistan,Tadjikistan, Rusia,Belarus şi alti "stani", toţi "mari campioni" ai respectării regulilor democratice. Desigur, lovit în "amoarea" sa şi în "mândria de famelist", primii care au sărit cu dojana, intrând cu bocancii noroioşi în elementarul limbaj diplomatic, au fost amploiaţii Ministerului de Externe, feudă păstorită de splicuitul ministru şi fruntaş pesedist pe care tovarăşul său de partid, buruienosul primar-turist,Mazăre, îl alinta cu apelativul, "fătălău plângăcios". În acest sens, într-un rumeguş linvistic de care s-ar ruşina însuşi tovarăşul Ilici, rapsozii anonimi din parahia "fătălăului" au compus o misivă din care mustea protestul faţă de "dezinformarea" de care suferă demnitarul american, dar din care au avut grijă să nu lipsească pasajele cu "realizărili", în lupta pentru "consolidarea şi apărarea democraţiei" băştinaşe,a "iubiţilor conducători" , copy-boy şi fătălău. "Băsistă" dovedită, mai ales de către vigilenţii tele-piţifelnici robotitori cotidieni în ograda ministerului soluţiei morale, dar şi de simbriaşii încartiruiţi în unitatea revoltaţilor colonei rezervişti, fosta Prima Doamnă a Statelor Unite nu a scăpat nici de oratoria purificatoare a gâdelui predicator de partid. Mai mult,respectivul gâde,emoţionat până la transpiraţie,dar   ajutat de propria-i catifelată limbă, precum şi de abisalele analize lingvistice ale colegului său de platou din "trupele secrete", a reuşit performanţa ca, din scremerea minţilor celor doi tălmăcitori ai mesajului să concluzioneze că, de fapt,  "norocoşii" guvernanţi s-a ales cu o "flegmă de merit"  din partea demnitarului american şi numai  "orbirea şi invidia" inamicilor politici şi a "camarilei", geloşi pe succesele răsunătoarea ale actualei echipe conducătoare, au "deturnat" sensul laudativ al mesajului şi au "intoxicat" opinia publică. De altfel, în ton cu hărmălaia şi abureala generală, un ciopor de euro-derutaţi penelisto-pesedişti şi-au unit forţele gramaticale şi, dintr-o sforţare neuronală demnă de un hamster, au izbântit plăsmuirea unei jalbe, în cuprinsul căreia "inamicul Băsescu" era pârăt şefilor europeni şi planetari că, împotriva voinţei populare, încă neexprimate prin vot, dar măsurată în urma consultării unui stabor de clar-visători şi primi-ghicitori, ce va consfiinţi vitroria uselistă cu un procent zdrobitor, nu vrea să dea copy-paste şi să-l numească premier tot pe actualul mitoman naţional.  Probabil, pentru a fi siguri de reuşită şi că lăcrămoasa scrisorică pârâcioasă va ajunge în mâinile dregătorilor europeni,mai ales cei pe care, mai ieri, aceiaşi euro-deputaţi îi trecuseră prin focul şi sabia luptei de clasă, pecetluindu-le soarta de "băsişti", petenţii noştri, asemenea naufragiaţilor, şi-au pus opul într-o sticlă, pe au aruncat-o în  prima mare întâlnită: marea neruşinare. Nişte fătălăi plângăcioşi !  

Democraţia cu iahnie şi sarmale

Anul 2020, undeva în estul european, între Carpaţi şi Dunăre. În ţara lui Bombonel şi Bombonica e linişte şi consens. O linişte care te face să crezi că într-un cimitir te găseşti într-o cazangerie sau în sala maşinilor unui vapor. Şi, prin această funebră linişte, păstorită de pe canapeaua promovărilor prezidenţiale de întâiul somnoros al neamului, se mişcă agale, fără rost şi fără nerv, supuşii, câţi au mai rămas sau au rezistat, eternilor conducători şi gardieni ai somnolenţei naţionale. Asta, şi pentru că, rod al  nefericitului mariaj dintre lehamite şi neatenţie, gălăgioasa, găunoasa,dar pâsloasa doctrină a iahniei şi sarmalei, injectată mulţimii naive ori neiniţiată şi doritoare doar de un "tătuc" salvator şi grijuliu, de către "doctorii" naţiunii a învins.Astfel, visul conului Leonida s-a împlinit şi, "s-a făcut republică" după gustul, chipul şi asemănarea tuturor care, asemenea "republicanului" Leonida, au dorit ca "niminea să nu mai plătească bir" şi, pe deasupra, "să se dea şi lege de murături".

sursa: www.adevarul.ro

Aşa încât, spre marea uşurare a iubitorilor de fasole festivă şi mici electorali, pe aste meleaguri unica ocupaţie a localnicilor a rămas aşezarea disciplinată la noianul cozilor organizate de către filantropii dregători ai poporului  şi de unde se împart, gratis şi cu mărinimie, fărâme de democraţie: zahăr, ulei, galoşi, pahare, umbrele, zâmbete şi îndemnuri electorale. De altfel, cum în acest petic de pământ european convieţuiesc doar două partide frăţeşti care, pentru a nu se plictisi, fac alegeri în fiecare an şi guvernează pe rând, sfaturile electorale sunt făcute numai din obişnuiţă, fiind doar un reflex dăinuind din anii "terorii şi lipsei democraţiei", când din cauza "inamicilor" şi ai amicilor europeni ai acestora, toată floarea cea vestită a celor două partide siameze unite sub coada motanului a fost "oprimată", lipsită de "elementarul drept constituţional" de a judeca procurorii şi judecătorii, de a-l înjura pe "dictator" şi , mai cu seamă, târâtă spre o diminuare a numărului de aleşi ai poporului. De aceea, victoria armatei fasolarilor şi întronarea ideologiei lui "se dă" a fost aşteptată cu sufletul la gură de toată crema cremelor "politicii responsabile" , dar şi de crema chermezelor, parangheliilor şi praznicelor populare. În ţara lui Bombonel şi Bombonica, două moaşte, încă vii, la care se închină , ca tot românul imparţial, tot alaiul politico-guvernant, este linişte, consens, iar câinii comunitari aleargă pe uliţele ştirbe,dar mereu asfaltate, ale puţinelor oraşe din nerealista, încă, ţărişoară, cu iluzii de covrigi în cozile lor tăiate de "fomiştii" care nu cred în democraţia iahniei şi a sarmalei, dar cred în democraţia veritabilă, fără adăugiri şi revizuiri folclorice ori plastografiată după prăfuitul maculator moscovit al vreunei "bunicuţe" uitată de vremuri.

sursa : www.rtv.net

Pomana cu dar a viilor morţi

sursa: www.buzznews.ro

Prin unele zone rurale se mai păstrează o tradiţie izvorâtă,probabil, din neâncrederea proprie firii ţărăneşti, pomana în viu. Mai precis, din motive bine întemeiate ori doar numai din ambiţia de a-şi savura propria-i colivă, câte un sătean îşi face un soi de repetiţie generală, cu toată butaforia de rigoare, de la bocitoare, la prept, rubedenii şi bucate, a momentului în care el va fi ţeapăn şi pe năsălie. La acest soi de praznic, eroul principal, pe lângă satisfacţia de a se înfrupta din cele cuvenite evenimentului, mai are şi ocazia, mai ales după câteva "degustări spirtoase", de a testa şi trăinicia regretelor ce ar urma să-i bântuie, la ceasul despărţirii reale, pe apropiaţii strânşi la pomana în viu, motiv, în destule situaţii, pentru modificat sau anulat testamente şi spulberat iluzii de moştenire. 

sursa www.telegrafulde prahova.ro

Cârcotaşi şi esteţii se vor întreba, de bună seamă, ce legătură ar avea această datină rurala şi destul de puţin răspândită cu forfota şi tumultul  scenei politice băştinaşe, mai cu seamă în aceste zile în care, de-ar fi să luăm în serios rostirile celor două "Everesturi" ale politicienilor din fruntea naţiei, toată suflarea freamătă numai de nerăbdarea de a-i întrona pe actualii guvernanţi pentru cel puţin patru ani, ziua de 9 decembrie urmând a fi numai o simplă formalitate. Iar, formalitatea cu pricina te izbeşte de cum ieşi din casă, de pe fiecare stâlp, perete sau aninate de firele electrice privindu-te, din mulţimea pozelor, arogant, cu un zâmbet îngheţat într-un rictus tâmp, dar cu ochi goi, de peşti fierţi, diverşi inşi, unii anonimi, alţii târnosiţi prin toate glodurile politicii, ori madame răscoapte şi fătuci "laminate", toată astă pleiadă încercănată fiind de câte o lozincă stupidă şi falsă scoasă, parcă, din "opera" proletcultiştilor repetenţi . Păi, după cum susură, pe la colţuri, şoaptele diverşilor "duşmani ai poporului", sunt semne că, în pană de inspiraţie şi încorsetaţi într-o legislaţie existentă de mult, dar vegheată mai abitir de "procurorii nemiloşi", ce îi lasă orfani pe alegători de tradiţionalele "pungi electorale",  atât organizatorii campaniei, cât şi actorii respectivului vodevil, au scormonit în scrinul bunicuţei şi au găsit în ancestrala pomană în viu, metoda de a umple burţile votanţilor. Desigur, atât crâşmele în care vreun "suflet caritabil" se gândeşte să pună de câte un praznic sau o paranghelie fără motiv la care, cu totul "întâmplător", apar liderii partidului şi candidaţii locului, cât şi fericiţii meseni sunt selectate cu mare atenţie pentru a nu risipi niciun posibil vot. Gurile rele mai spun că, în lipsa popularelor umbrele, pelerine, găleţi sau cizme, de astă dată, "naşii" şi "mirii-candidaţi" mai "dăruiesc masa" cu câte o hârtie de 50 sau 100, aşa, să plece mesenii cu o "amintire plăcută şi utilă". Normal, în cazul în care la câte un festin de acest gen se nimereşte să mai pice şi "musafiri nepoftiţi" din altă tabără politică, crâşmarii şi băieţii de prăvălie ai candidaţilor devin cam "nervoşi cu nervii", doar sunt pe cai mari şi "de nimeni nu depandă", şi scot din arsenalul sărăcăciosul intelighenţiei lor singurele argumente: pumnul şi sudalma. Pe de altă parte, cei mai rafinaţi în ale pomenilor electorale şi cu dare de mână au mai găsit o portiţă prin care să fugă de rigoarea legii, taman  această perioadă fiind cea mai propice acordării ajutoarelor pentru nevoiaşi, fiecare primar "destoinic" fiind blagoslovit de amărâtul beneficiar de drept al "daniei" cu un bogdaproste şi, "catindatul" aferent, poate, cu  votul izbăvitor şi păzitor de "duhurile rele" ale Justiţiei care, potrivit "ministresei" Mona, mai au obiceiul să cam bântuie prin ogrăzile şi vilişoarele aleşilor neamului.           

Vremea pisi-poncilor

Lălâie, slută şi searbădă, actuala campanie electorală a fost revigorată de cotidienele tele-behăieli becaliene dar, mai ales, de apariţia pe piaţa politicii băştinaşe a celor două nimfe brune şi june fructe ale iubirii pesedisto-peneliste, fapt ce a înfierbântat atmosfera colcăind de platitudini în care se bălăcea tagma analiştilor şi deontologilor virusaţi de o ipocrită feciorie politică. Desigur, înarmate doar cu "talente organizatorice", tone de nuri şi vaste abilităţi în arta cafelei, cele două speranţe ale naţiei iţite de sub pulpanele "mentorilor" mustesc de câtă încredere au pompat în ele şefii ce au pariat pe succesul de casă al tinerelor amazoane, fiecare dintre ele îndesându-şi în poşetuţă şi bastonaşul de demnitar al unui sistem de guvernare ce suportă orice şotie experimentală. În fond, la diferite niveluri, peisajul politico-administrativ al ţării este populat cu sute de asemenea anonimi pisi-ponci şi pisi-poance, solemni şi infatuaţi purtători ai unor utilităţi dobândite numai prin bunăvoinţa familiei ori a şefilor şi despre existenţa cărora află doar în situaţiile în care fac vreo boacănă penală sau îşi doresc să ajungă staruri politice.

  

Şi, exemple de acest gen sunt cu duimul, pornind de la actualul ţintar electoral în care regăsim candidaturi în familie, tată-fiu, mamă-fiu, până la apariţii exotice pe listele candidaţilor la fotoliile parlamentare din categoria celor prahovene acolo unde, pisi-poncii "lu' tata", Vlad Cosma, Alex Anghel, Radu Oprea, se pregătesc să lumineze şi să uluiască poporul cu "temeinicele" învăţături şi talente în ale politichiei. Sigur, cele două fătuci aruncate în focul luptei de tomnaticii lor protectori au avut "ghinionul" fizicului şi al acalmiei politice pentru că, în alte condiţii, ascensiunea lor ar fi făcut obiectul unei ştiri pricăjite ori a vreunei bârfe "tovărăşeşti", de partid, aşa cum s-a mai întâmplat în alte ocazii.
 

Pe de altă parte, se pare că, în ambele partide conducătoare şi concubine, crema liderilor cam este mistuită de apetitul pentru "tinere talente" predispuse la "sacrificii" pe altarul partidului, în acest sens, garda pretoriană şi graţioasă a liderului constănţean, Radu Mazăre, fiind privită cu ochi umezi, dar invidioşi, de camarazii săi, dar, în aceiaşi măsură, fiind şi un ţel, aproape imposibil de atins, de aceşti depozitari şi propagatori ai preceptelor unei social-democraţie cu jeep la scară şi semn schimbat, o social-democraţie a cămăşilor albastre, dar de firmă. Revenind la pisi-poncii neamului(prost), atât timp cât suntem  inundaţi zilnic de mâlul agesivităţii sfertodocţilor, a intoleranţei şi a inculturii ridicate la rang de virtute,  fenomenul nu ar trebui să surprindă şi să oripileze pudoarea puritanilor. În fond, într-o proporţie însemnată, în această nouă castă, a pisi-poancelor şi-au găsit loc norocoasele ce nu au mai avut ocazia să se dea în stambă, ca asistente, pe la diverse emisiuni, canapeaua lui Crin, a lui Dragnea ori a altui şef sau şefuleţ de partid fiind mult mai aproape şi mai profitabilă decât "happylica" lui Măruţă. Totuşi, în pofida avalanşei de "pisi", când încă se mai găsesc pe meleagurile noastre, pe la Iaşi, un tânăr precum "boboaca" Cipriana Barna, o studentă a Universităţii Alexandru Ioan Cuza,ce a ţinut să bată peste 600 de kilometri, până în Bucureşti, numai pentru a se întîlni cu scriitoarea sa de suflet, Daniela Zeca Buzura, parcă mai poţi respira. "Perfecţiunea nu atrage atenţia", spunea Nichita, un poet pe care, din nefericire, destui "balalaureaţi" , pisi-poance sau pisi-ponci îl confundă cu o bătăuşă grasa, dar, la vremea ei, foarte mediatizată.