Pe inutilul om politic mircea diaconu, 64 de braţe vânjoase, 32 de burţi şi tot atâtea cefe groase ,de senatori bine odihniţi şi furajaţi îndestulător l-au cocoţat , ca pe moţul pe bască, pe spinarea Constituţiei autohtone după care, sleiţi de atâta muncă, au decretat o nouă şi ultimă dezertare de la unica lor menire, plătită din costelivul buget naţional, tolănirea în călduţele fotolii senatoriale. Şi asta, sub ochii unei asistenţe oripilată şi scârbită de această ultimă supuraţie a pâclosului produs al dispreţului senatorial faţă de o decizie a unei alte puteri, la fel de independente, a naţiei, Justiţia, care considerat, în temeiul unor prevederi legale, că nefericitul senator ce şi-a cerşit indulgenţa colegilor de haiducie nu mai poate fi compatibil cu dregătoria în care a lâncezit patru ani. Desigur, nici ochii vigilenţilor europeni, "băsişti notorii", nu au suportat obscenitatea gestului de frondă băşcălioasă etalat de cele 32 de burice ale pământului mioritic, însă dat fiind miza "nemăsurată" a păstrării camaradului diaconu în rândul aleşilor poporului,viitoarea şi dodoloanţa pensie de senator,peste neliniştea "prostimii" s-a trecut într-un total sictir, cu semeţia şi fudulia slugii proţăpită în jilţul boierului. Tăcut, cu privirea miloagă de Azorel hăituit şi pripăşit la uşa măcelăriei, străveziul politician,mircea diaconu, personajul principal al acestui viol în grup a unicei legi a naţiei, Constituţia, nu numai că a "compătimit" cu sufletele greţos-dulcege ale amicilor votanţi, dar, în final, fericit că a scăpat, la un vot, cu pensia senatorială în buzunar, a prins a se linge cu frenezie recunoscătoare cele 32 de labe care l-au făcut fericit şi pe care, de va avea prilejul sau i se va ordona, le va muşca fără reţinere,milogeala oportunistă fiind unica ideologie şi pluta de care s-a agăţat, mai mereu, respectivul produs rebutat al politichiei dâmboviţene. Poate, in singurătatea odăii sale de la Jilava, ilustrul deţinut şi posibil viitor martir, AN, o fi fost încercat de un simţământ de frustrare şi gelozie gândindu-se că, de ar fi siluit, la momentul oportun, şi colegii săi deputaţi Constituţia şi ar fi dat cu tifla sentinţei ICCJ, cu au făcut "distinşii" senatori, astăzi nu ar fi fost doar un blogger în zeghe, ci un mândru ales al mizilenilor.Dar, se pare că, în astfel de momente decisive, de cumpănă, mai contează şi "fixionomia figurii", aceea de băiat de prăvălie fiind în avantaj faţă de una arogantă. În ceea ce îl priveşte pe actorul Mircea Diaconu, un meseriaş conştriincios şi talentat, acesta nu a avut niciun rol în melodrama pusă în scenă sub cupola Camerei Superioare a Parlamentului de trupa de celor 32 de senatori amatori şi afoni în ale bunului simţ. "Mâna întinsă fără să spună o poveste nu primeşte pomană!" Iată că, în cei patru ani de silabisind democraţie prin Senat, politicianul mircea diaconu a învăţat, cu succes, povestea propriei pomeni: a porcului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu