"La şliţul liber(al)"

Duduie lumea mioritică a zvonurilor, mai ceva decât economia tăriceană, că eminentul conducător al armiilor peneliste a decis să demisioneze din funcţia de etern candidat prezidenţial şi să se dedice, în totalitate, unei ocupaţii mai prozaice, practicată, de altfel, de personaje cu mult mai ilustre, şi asupra căreia sunt semne că ar avea ceva mai multe aptitudini, aceea de cârciumar. Ar fi o îndeletnicire onorabilă, plină de savoare şi în care distinsul domn Antonescu ar avea un contact zilnic, nemijlocit şi nefardat cu realitatea caldarâmului, cu pulsul real al naţiei. Iar, de-ar fi să poarte un nume, tavernei antonesciene i s-ar potrivi, ca marca de scrisoare şi luând ca izvor de inspiraţie ultimile prezentări de pe podiumurile electorale ale patronului,  numele  "La  şliţul liber(al)". Amplasarea sediului, impozant, desigur, al cârciumei preconizate nu poate întâmpina nicio piedică, locaţiile oferindu-se vraişte, precum şliţul prezidenţial, falnicului personaj liberal.Însă, în ceea ce priveşte amenajarea interiorului viitorului aşezământ de regrupare şi regenerare a spiritelor penelisto-conservatoare, totul trebuie, plecând de la prima şi unica specializare a patronului, să fie compartimentat şi urmeze liniile principale ale unui muzeu. În acest sens, principala sală a locantei-muzeu, locul unde va adăsta cea mai mare parte a timpului ilustrul şef liberal, va fi, obligatoriu, o copie fidelă a cabinetului prezidenţial de la Cotroceni, pentru veridicitate, salonul urmând a fi populat cu activiştii cei mai fideli, dar mai puţin norocoşi, aflaţi în joc de glezne pentru obţinerea vreunei dregătorii. Aici, în contul unor temenele şi alte cuvinte laudative, clienţii vor fi îndopaţi cu promisiuni la tavă şi răbdări prăjite. Un alt spaţiu al minunatului aşezământ va reda, în cele mai mici detalii şi pentru a spulbera şi cele mai neânsemnate aluzii răutăcioase, sala de plen a Senatului, loc prin care, cel puţin o dată pe trimestru, domnul Crin va trece şi îşi va exersa, în faţa unui auditoriu atent şi riguros selecţionat, talentul oratoric. Fiind vorba de o odaie care urmează să respire prin tot porii săi caznele muncii de politician, clienţii vor avea parte de un meniu mai proletar, fiind şi în plină criză economică, format doar din gogoşi simple. Doar în cazuri excepţionale şi numai printr-o ordonanţă de urgenţă emisă de amicul Ponta, un pâlc de simpatizanţi loiali vor primi, după un test infinit mai dificil decât un examen de admitere la "Cantemir" privind discursurile din apariţiile televizate din ultimii cinci ani ai domnului Crin, câte o gogoaşă cu gem de cireşe amare. Bineânţeles că, respectând istoria, valorile şi tradiţiile liberale, omenosul şi recunoscătorul domn Antonescu va croi şi un salon, "al antichităţii", va fi rezervat celor doi ultimi supravieţuitori ai liberalismului interbelic, Radu Câmpeanu şi Mircea Ionescu Quintus, cărora le vor fi oferite, la discreţie, ceaiuri de plante şi poveşti cu întâmplările a doi flăcăi, Păcală  şi Tândală. Ca bonus, între două aroganţe faţă de "infamii" procurori, artistul şi ministrul poporului,Mircea Diaconu,  va interpreta pentru cei doi venerabi corifei liberali, până când ambii vor aţipi, scena balconului CC şi monologul "revoluţionarului". Desigur, fiind o cârciumă cu ştaif, aceasta va avea şi un salon de jocuri, unde accesul se va face numai pe bază unei legitimaţii semnată cu propria-i mânuţă de patron, fericiţii posesori ai unei asemenea legitimaţii fiind recrutaţi numai din rândul celor mai devotaţi dintre devotaţii crinului. Evident,pentru a nu întina valorile liberalismului băştinaş, ale revoluţiei bunului simţ şi a nu fi acuzaţi de pactizare cu "duşmanii" portocalii, şi, mai ales, pentru a nu rida chipul luminos al domnului Crin, suprema dovadă de stimă şi respect a consumatorilor de elită din acest separeu select faţă de liderul maxim o va reprezenta inabilitatea respectivilor în a ieşi învingători în faţa şefului de la masa de joc. În sfârşit, în mărinimia sa, patronul prezumtivului stabiliment se va gândi şi la mulţimea votantă pentru aceasta fiind rezervate,pe o latură,   într-un colţ de trotuar,  câteva mese de tablă  pe care vor  avea "onoarea" de a morfoli, în aşteptarea ivirii patronului în pragul crâşmei, câte un mic electoral şi un ţoi de matrafox. Iar, în semn de preţuire, la ieşirea din local, pe la ceasul în care colegul său de alianţă, matinalul Adrian Năstase face pe telefonista, stimabilul domn Crin le oferă admiratorilor adunaţi în faţa crâşmei sale priveliştea unor miraculoase orizonturi deschise...la şliţ. Şi, nu e un şliţ de rând, e unul liberal !